Pistruiatul se intoarce

de Cristian Rethy     Republicanul
Luni, 15 august 2005, 0:00

Costel Baloiu, "Pistruiatul"
(Foto: )

Pistruii erau desenati



Reporter: Pistruiatul... nu e blond si nu are pistrui?



Costel Baloiu (ride): Nu, pistruii erau desenati, iar parul era vopsit. Personajul exista dinaintea filmului, fiind eroul unor benzi desenate din revista "Cutezatorii". Prin urmare, a trebuit sa ma conformez...



R: Cum ai ajuns sa joci rolul Pistruiatului?



C.B.: De mic eram pasionat de film, in special western-uri. Il admiram pe Clint Eastwood si "vinam" orice film in care juca. Intr-o zi nu am gasit bilete la filmul care rula si care avea actorul meu favorit in rolul principal. In epoca, nu stiu acum, erau mai multe cinematografe unde rula acelasi film.



Asa ca, impreuna cu trei prieteni, am pornit sa le cutreieram, in speranta ca, in cele din urma, vom gasi bilete. In acest scop luasem "Informatia"... asa am vazut anuntul de la RomaniaFilm. Ne-am dus si noi la preselectie. Au zis ca ne anunta ei daca e cazul, dar nu imi faceam iluzii.



R: Si totusi s-a intimplat...



C.B.: Da, spre surprinderea mea. De fapt, rolul era ca si dat unui alt baiat, o vedeta de televiziune a vremii, dar am avut noroc. Francisc Munteanu, regizorul, a cerut, in timpul probelor, sa dam o replica spontana, dupa cum ne taia capul, ceva care sa nu fie cuprins in scenariu... am fost mai inspirat. Francisc Munteanu a strigat: "Gata, asta e Pistruiatul!"



Echipa de filmare ii facea temele



R: Filmarile au durat destul de mult, cam 9 luni. Cum s-a derulat viata ta in acest rastimp?



C.B.: In primul rind, s-a filmat in Transilvania (Cluj, Oradea), iar eu locuiam in Bucuresti. Era foarte mult de munca, mincam pe apucate si ne odihneam la fel. In afara de asta, dupa cele 9 luni de filmare au urmat 6 de postsincron... Imi amintesc ca mergeam cu autobuzul si niste doamne si domni mai in varsta m-au dat jos indignati: "Ia uite, asa mic si vopsit!"



R: Scoala?



C.B.: Hmm... prin corespondenta. Apoi, izbucneste in ris: ca sa fiu sincer, cei din echipa de filmare imi faceau temele!



R: Ce a insemnat "Pistruiatul" pentru tine din punct de vedere financiar?



C.B.: Am avut un contract in valoare de 85.000 lei si, pentru ca am tras putine duble (cam la jumatatea mediei) am mai primit 15.000 lei pentru economia facuta.



R: "Pistruiatul" a fost primul, dar nu ultimul tau film...



C.B.: Da, am mai jucat in "Roscovanul", "Nemuritorii", "Noi, cei din linia intii", am mai avut un rol mic intr-un film realizat pentru Germania, dar care nu a rulat in Romania.



R: Ce s-a intimplat apoi? Pareai a avea o cariera cinematografica promitatoare.



C.B.: Cred ca nu am avut sansa de a avea pe cineva sa ma traga de urechi la timpul potrivit. A urmat adolescenta, cu nebuniile ei. Nu reprosez nimic, nimanui. Dar, mi-ar fi prins bine. M-am casatorit de foarte tinar, eu aveam 18 ani, ea 16. A avut nevoie de dispensa... A urmat armata, divortul. Un amic, taximetrist, mi-a spus ca se cistiga bine in profesia asta.



Asa ca, m-am facut taximetrist. In afara de asta, mi-au placut intotdeauna masinile, motoarele. M-am recasatorit - un alt gest neinspirat, pentru ca a fost cea mai neagra perioada din viata mea. Ca sa inchei capitolul "viata de familie" iti spun ca si aceasta a doua casatorie s-a incheiat. Abia cind am cunoscut-o pe Elena, actuala mea sotie, pot spune ca mi-a suris norocul.



Suspectat ca lucreaza pentru serviciile secrete italiene...



R: Parea ca viata ta devenea una "liniara"...



C.B. Da, aproape. Intr-o zi, am avut niste clienti, italieni. Isi pierdusera actele si nu prea mai aveau nici bani. I-am luat acasa la mine, i-am plimbat, am avut grija de ei, daca pot spune asa, pina au rezolvat problema. Mi-au lasat numarul de telefon, in caz ca ajung in Italia. Nu povestesc asta intimplator, pentru ca, peste putin timp mi s-a ivit ocazia.



Am plecat la Verona, ca suporter al Sportului Studentesc. Nu eram, dar aveam un amic care a aranjat sa pot merge si eu in excursia respectiva. I-am sunat pe italieni, care au venit. M-au plimbat ei, de data asta. In ultima seara ne-am culcat tirziu, obositi frinti. A doua zi, cind m-am trezit, pe la prinz, avionul meu decolase deja... asa am ramas eu in Italia. Dupa opt luni, muream de dor. M-am intors.



R: Asa, pur si simplu?



C.B.: Chiar simplu, nu, pentru ca, la aeroport, ma astepta Securitatea. M-au tot interogat, se mirau ca m-am intors de bunavoie. Lucrurile au luat o intorsatura si mai neplacuta - sotia mea ("Numarul 2", specifica cu o grimasa ce aminteste de celebrele "mutre" ale Pistruiatului) a gasit de cuviinta sa le spuna celor de la Securitate ca in timpul aventurii mele italiene am fost recrutat de catre serviciile secrete italiene.



Atit le-a trebuit! In viata mea nu am scris atit, dadeam declaratii dupa declaratii. Mai grav era faptul ca nu ma mai puteam angaja nicaieri, nimeni nu putea sa o faca fara acordul Securitatii. Ajunsesem sa nu am ce minca. Mai faceam taximetrie clandestina si, avind talent la desen, primeam "comenzi" de la studentii de la medicina, pentru care faceam planse anatomice. Daca nu venea revolutia, nu stiu ce as fi facut.



R: Cind ai intrat ultima data intr-un cinematograf?



C.B.: (tace citeva clipe) Acum 24 de ani...



Costel Baloiu nu are regrete atunci cind priveste in urma. Nu regreta faptul ca talentul sau actoricesc nu a fost valorificat ulterior. Nu regreta faima de care s-a bucurat si nici nu-l incanta notorietatea sa. La plecare, cu acea privire neastimparata, atit de specifica lui, imi spune: "La urma urmei, a fost bun si Pistruiatul asta la ceva, m-a scapat de citeva amenzi cind eram taximetrist." A plecat sa se intilneasca cu Elena, sotia sa. Am zabovit putin, privindu-l cum se indeparteaza. Are inca mersul acela sprinten, putin saltat, al Pistruiatului...



Telefonic, actorul si regizorul Sergiu Nicolaescu ne-a declarat ca, daca Costel Baloiu se va arata interesat, va primi un rol in noua sa productie, "Comisarul Moldovan".



Calu', ciinele credincios al Pistruiatului, apartinea unei unitati de Securitate si avea gradul de maior. Minca zilnic patru kilograme de carne. In realitate, Pistruiatul se temea de Calu' si cei doi nu se prea impacau in viata de "zi cu zi".



Celebritatea atrage atentia si invidia semenilor. Chiar inainte de interviu am aflat cu surprindere ca o batrina sustine ca este "mama lu' Pistruiatu", care a murit... Incepe sa plinga si, daca ai rabdare, iti arata chiar si locul unde este inmormintat...



Costel Baloiu, alias Pistruiatul este nascut la data de 17 mai 1959. Este casatorit a teia oara, cu Elena Baloiu. In prezent, Pistruiatul este sofer la o firma prahoveana de transport rutier international.
























13131 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version