Pentru lugojeanul Constantin Danut Luca, repatriat dupa 14 ani, anii ’80 sunt inca vii. Tanjind mereu dupa libertate, a avut mari probleme cu sistemul comunist, in special cu Securitatea. Pana la urma, in 1991, a plecat legal in Statele Unite. Desi a reusit sa-si gaseasca un loc de munca si sa demareze o afacere proprie, dorul de casa l-a macinat mereu si, la 55 de ani, s-a intors in Romania.

Prima tentativa de trecere a frontierei

Prin anii ‘80, Nutu (porecla agreata de lugojeni), Ion Godeanu (fostul lui cumnat, decedat in urma unui accident de circulatie) si Titi handbalistul formau un grup mai aparte, cu multe idei de libertate. Visau sa fuga in Occident si sa se realizeze dincolo de Cortina de Fier.

In 1982, o cunostinta i-a dus pe cei trei lugojeni cu masina pana in apropiere de orasul Deta, nu departe de localitatea Partos. Plini de teama, au luat-o pe un camp si au ajuns langa un rau. Pe partea cealalta a apei a aparut o patrula de graniceri si nu au mai avut timp sa se ascunda. Era in dimineata lui 2 ianuarie 1982 cand au fost prinsi.

Sub amenintarea armelor, s-au dezbracat si au trecut inot prin apa rece ca gheata. Au fost lasati sa se imbrace, dar apoi seful patrulei a tras cu arma un foc in aer. Imediat au mai aparut zece graniceri si a inceput bataia. Nutu ne declara: "Eram culcati pe burta si granicerii ne loveau fara mila. Ne-au calcat in picioare cu bocancii si ne-au lovit cu paturile de la arme.

Atunci mi-au rupt o coasta si un fragment de os mi-a fisurat pleura la plamani. Din cauza bataii, mai tarziu am fost internat 3 luni la Spitalul TBC Lugoj, pentru ca m-am imbolnavit de apa la plamani".

50.000 de lei pentru judecator

La pichet, cei trei lugojeni au fost interogati si trimisi direct la "Popa Sapca" din Timisoara. Dupa o luna, au fost condamnati, dar, pentru a primi pedeapsa la locul de munca, fiecare a trebuit sa plateasca pentru judecator 50.000 de lei. Imediat dupa proces, au fost eliberati. Nutu si prietenii lui s-au intors acasa. El urma sa-si ispaseasca pedeapsa la I.P.C.

Mondial Lugoj, unde era angajat ca electrician de intretinere. Dar nici nu a ajuns bine acasa, ca a si fost contactat de securistul Petru Dragota, care, tunand si fulgerand, l-a chemat la sediul Securitatii din Lugoj. Aici l-a amenintat pur si simplu ca, daca mai incearca sa fuga din tara, il va termina fizic.

A doua tentativa de trecere a frontierei

Dupa ispasirea pedepsei, cei trei lugojeni nu au stat cuminti, cum s-ar fi crezut. Au pus la cale o noua trecere a frontierei, de aceasta data insa, schimband zona, voiau sa treaca Dunarea cu barca. In 1985, la un control de rutina, facut in apropiere de Caransebes, in satul Buchini, seful postului de Militie din sat a vazut in masina celor trei lugojeni o barca de cauciuc.

Dupa ce a dat telefon la Lugoj si a aflat de trecutul lugojenilor, sub prezumtia de tentativa de trecere a frontierei i-a retinut. Despre acest incident, Nutu ne-a relatat: "A doua zi dimineata au venit dupa noi trei securisti de la Lugoj: Teo Vid, Petru Dragota si Savulescu. Ne-au adus legati pana la Lugoj si ne-au bagat intr-o celula".

Stoia, calaul Securitatii Lugoj

"Cand m-au scos din celula, m-au obligat sa declar ca am vrut sa trecem frontiera. Stoia Ion era securistul care ma ancheta si de fiecare data ma batea cumplit. Din cand in cand, mai intervenea si Petru Dragota, care ma batea si el. Pentru ca nu am vrut sa recunosc intentia de a trece frontiera, securistul Teo Vid m-a legat la ochi cu husa de la vasla.

Asa, legat la ochi, m-a plimbat prin camera si tot intreba pe cineva: "Asta este?" si mai multe voci raspundeau: "Asta!". Nu eram prea strans legat la ochi, astfel ca am putut vedea papucii lui Teo Vid. Dupa cateva cercuri prin camera, Teo Vid m-a intins pe o masa si m-au batut foarte rau, cu un mai de lemn, la fund. A fost o durere de nedescris pentru mine.

In zilele urmatoare, Stoia m-a batut metodic. Dupa fiecare palma, imi dadea cu putere 16 lovituri de baston de cauciuc, iar la talpi 18-20 de lovituri. Mi-a plesnit pielea si a inceput sa curga sangele. Intre timp, Teo Vid ma tinea sa nu ma zbat. Nemaiputand rezista bataii, am recunoscut, in sfarsit, ca am vrut sa fug din tara. Din acel moment, doar Savulescu ma mai ameninta".

Pretul libertatii

Fiind condamnat la inchisoare, Nutu nu a executat decat 4 luni, din mai pana in septembrie 1985, cand, pe neasteptate, l-a lovit norocul: o gratiere data de Ceausescu l-a scos din puscarie. Din acel moment, a inceput sa ceara insistent autoritatilor sa-l lase sa plece legal din Romania. Insa, desi era liber, era mereu chemat la Securitatea Lugoj si amenintat cu nerusinare.

In 1988, Nutu si sotia sa au fost arestati in Bucuresti, in fata Ambasadei SUA. Despre acest episod, Nutu ne-a povestit: "Eu si sotia mea am fost retinuti 48 de ore la o sectie de Militie din Bucuresti. Apoi am fost escortati, de doi ofiteri, la Lugoj. In Gara Lugoj am fost preluat de securistul Tebeanu, poreclit de lugojeni Meghele.

Dus la Securitate, am fost intrebat ce am cautat la Bucuresti, in apropiere de Ambasada Statelor Unite ale Americii. Atunci le-am spus ca doresc sa plec definitiv din tara".

Plecarea in SUA

Au facut verificarile si au constatat ca Nutu si-a depus cerere la organele de stat pentru a emigra in America. Din acea zi, pana la sfarsitul lui decembrie 1989, de fiecare data cand pleca la Bucuresti era obligat sa anunte Securitatea Lugoj, pentru a nu mai fi arestat in capitala.

De remarcat tenacitatea lui Nutu si inversunarea sa de a parasi Republica Socialista Romania: din ianuarie si pana in noiembrie 1989, a scris si trimis in fiecare zi cate 6 memorii: lui Ceausescu personal, sotiei sale Elena Ceausescu, ministrului de interne Postelnicu, Serviciului de Pasapoarte, Ministerului de Externe si Ambasadei SUA.

Abia in anul 1991 a reusit sa plece legal in Statele Unite si s-a stabilit in Dallas. Timp de 14 ani, a lucrat la o tipografie, iar in paralel si-a injghebat un business personal.

Intoarcerea in Romania

Dupa 14 ani, s-a intors acasa cu gandul sa aplice ceea ce a invatat in cea mai civilizata tara. Cu toate ca viata lui, dupa 1991, a luat o intorsatura norocoasa, nu poate uita prin ce a trecut, nu-i poate uita pe calaii lui, care umbla liberi prin Lugoj si care nici pana astazi nu au platit pentru atrocitatile lor si pentru lipsa de respect fata de drepturile omului.

Curajul si ambitia lui trebuie consemnate, pentru ca tineretul de astazi sa cunoasca pretul libertatii.