Principala metoda prin care se „dribleaza" bugetul de stat, utilizata in productia si comertul cu alcool si bauturi alcoolice, a fost elaborata prin cesionarea societatilor catre cetateni straini, de obicei imposibil de gasit si prin specularea lacunelor legislative.

Astfel, asociatii firmelor evazioniste, cetateni romani, au inmatriculat societatile in mod legal si au obtinut autorizatii pentru a produce alcool si bauturi alcoolice. In baza autorizatiei, au desfasurat, aparent legal, activitatea, pana s-au acumulat obligatii fiscale de ordinul sutelor de miliarde de lei.

In momentul critic, cand plata datoriilor la buget nu mai putea fi amanata, asociatii si-au cesionat societatile, cu activele ramase si pasive (inclusiv creantele fiscale) catre cetateni straini care nu au mai putut fi identificati. Uneori, autorizatiile, documentele fiscale speciale (facturi, avize de insotire a marfii) ale societatii cesionate au fost utilizate in continuare de persoane ramase neidentificate si au servit la acoperirea altor tranzactii ilegale.

Ca la noi, la nimenea: seful distileriei fratilor Micula dicteaza legi sotiei, secretar de stat la Finante!

In contextul in care materia prima, alcoolul, nu putea fi aprovizionata si utilizata in procesarea de bauturi alcoolice decat in conditiile in care era livrata prin Directia Generala a Finantelor Publice, in practica, acest produs a circulat sub denumirea de „vodca vrac", iar ulterior, de distilat din vin sau cereale.

Sindicalistii din industria alimentara sustin ca evaziunea fiscala din domeniul productiei de alcool a luat amploare si arata acuzator spre unii patroni din acest sector. In 2004 s-au produs 1,1 milioane de hectolitri de alcool, dar legal s-au facturat doar 648.000 de hectolitri, spune presedintele Federatiei Nationale a Sindicatelor din Industria Alimentara (FSIA), Dragos Frumosu.

Sindicalistii sustin ca vina o poarta unii patroni din acest sector, dar acest fenomen este facilitat si de renuntarea la publicarea preturilor minime la alcool in „Monitorul Oficial", ca urmare a insistentei unor grupuri de interese, intre care si „European Drinks", care are la Sudrigiu cea mai mare rafinarie din Europa de Est.

In timp ce accizele au fost majorate peste noapte, legea care trebuie sa atace la radacina evaziunea la alcool a fost trimisa, agale, prin Parlament. Patronatul „Garant" s-a tot plans ca, in afacerile cu alcool, evaziunea si piata neagra ii aduce la sapa de lemn pe „producatorii cinstiti". Si ca evaziunea creste proportional cu majorarea accizelor.

Seful „Garant" e nimeni altul decat Romulus Dascalu, directorul general al rafinariei „Scandic Distillery", apartinand holdingului „European Drinks", patronat de Ioan si Viorel Micula. Problema e ca Dascalu a ajuns sa controleze, printr-un personaj foarte apropiat, legile care ar trebui sa reglementeze tocmai productia, afacerile cu alcool si protectia bugetului de stat impotriva evaziunii fiscale.

Scandalos este faptul ca modificarile din noul Cod Fiscal referitoare la alcool au fost facute conform bunului plac al omului fratilor Micula. Anterior modificarilor, potrivit vechii legislatii, banderolele fiscale care se aplica pe ambalajele bauturilor alcoolice se eliberau doar dupa ce producatorul facea dovada platii in contul statului a accizelor corespunzatoare cantitatii de alcool pentru care s-au solicitat banderolele.

Mai precis, producatorii de alcool primeau banderole conform accizelor platite la buget. Nu prea mai era loc pentru evaziune, asa ca patronatul „Garant" a inceput sa faca gat. Ei s-au opus pe fata sa plateasca statului accize, printr-un sistem controlat de lege. De ce?

Evaziunea e mult mai rentabila! Asa ca Romulus si-a varat coada si pe 24 noiembrie 2004, Guvernul a emis o Ordonanta prin care se dispunea suspendarea prevederilor privind sistemul de plata al accizelor, respectiv achizitionarea banderolelor, pana la 1 iulie 2005. Insa, in urma unei noi interventii a „alcoolistilor", prin relatiile lui Dascalu, suspendarea a fost prelungita cu inca sase luni, respectiv pana la sfarsitul anului curent.

Cine face „jocurile" lui Dacalu, in defavoarea bugetului de stat?! Nimeni alta decat propria sa sotie, Doina Leonte-Dascalu, secretar de stat in Ministerul Finantelor. Asa s-a ajuns ca legile ce reglementeaza productia si comertul cu alcool sa fie scrise acasa la familia Dascalu, dupa „indicatiile" primite din birourile de pe strada Teatrului nr. 2 din Oradea, unde-si au sediul firmele patronate de fratii Micula. Concepute astfel ca nivelul evaziunii fiscale in domeniul alcoolului sa ramana la un nivel convenabil. Pentru ei.

Un secretar de stat incompatibil

Potrivit art. 70 din Legea 161 din 19 aprilie 2003, privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, prin conflict de interese se intelege „situatia in care persoana ce exercita o demnitate publica sau o functie publica, are un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin potrivit Constitutiei si altor acte normative".

Iar articolul 79 stipuleaza la fel de clar: „Functionarul public este in conflict de interese daca se afla in una dintre urmatoarele situatii: este chemat sa rezolve cereri, sa ia decizii sau sa participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice si juridice cu care are relatii cu caracter patrimonial; interesele sale patrimoniale, ale sotului sau rudelor sale de gradul I pot influenta deciziile pe care trebuie sa le ia in exercitarea functiei publice".

Poate aud si procurorii de la Parchetul National Anticoruptie! Este revoltator faptul ca nimeni din Ministerul Finantelor nu a sesizat pana acum scandaloasa situatie de conflict de interese in care se afla proaspatul secretar de stat Doina Elena Leonte-Dascalu!

Pentru un functionar bugetar, aceasta are o avere care, din veniturile sale de functionat de stat, nu ar putea fi justificata: un teren intravilan de 850 mp in orasul Targu Ocna, judetul Bacau, achizitionat in 1999, un alt teren de 750 mp in Bucuresti, achizitionat in 2003, alti 666 mp de intravilan in comuna Sf. Gheorghe (judetul Tulcea), un apartament de 120 mp in Bucuresti, pe strada G-ral Eremia Grigorescu, o mega-vila cu suprafata locuibila de 620 mp, situata in Targu Ocna, declarata la o valoare impozabila de… 925 milioane lei (ha-ha!), un autoturism Opel Corsa, achizitionat in 2000.

Plus 6 depozite bancare insumand 24.250 de dolari. Aceasta avere are, foarte probabil, o alta sursa; veniturile, mai mult sau mai putin licite, ale sotului ei, Romulus Dascalu, de la fabrica de alcool de la Sudrigiu, unde este director general. In prima etapa a nominalizarilor pentru posturile de secretari de stat la Finante, ministrul Ionut Popescu a respins-o pe sotia lui Romulus Dascalu, insa in urma presiunilor facute de conducerea PNL, a fost nevoit sa o accepte.

Protectie pentru "European Drinks"

Dupa cum am amintit, Romulus Dascalu este presedintele Asociatiei Producatorilor de Alcool si Bauturi Spirtoase „Garant" si director general al celei mai mari fabrici de alcool din Romania, „Scandic Distilery", amplasata in localitatea Sudrigiu din judetul Bihor.

In 2004, cu prilejul unui seminar pe tema noului Cod Fiscal, Dascalu se plangea ca „fabricile moderne din industria romaneasca a alcoolului sunt in pragul falimentului", acuzand evaziunea fiscala. In replica, Maria Manolescu, secretar de stat in Ministerul Finantelor la acea vreme, post ocupat acum chiar de nevasta directorului de la „Scandic Distillery", a precizat ca Romania este tara cu cea mai mare productie casnica de alcool si cu cea mai mica acciza la alcool din regiune.

De la 1 aprilie 2005, bauturile alcoolice s-au scumpit cu 25%, din cauza majorarii accizelor la 410 euro/hectolitru. Executivul s-a angajat, prin

Programul Economic de Preaderare, sa devanseze cu noua luni calendarul alinierii accizelor la nivelul din UE si sa majoreze, de la 1 octombrie a.c., accizele la alcool pana la 550 euro/hectolitru. Asta inseamna o alta crestere a pretului la spirtoase cu alte 30-35% fata de nivelul din aprilie.

Vestile proaste pentru producatorii de alcool continua cu posibilitatea ridicarii nivelului minim al accizelor aplicate in UE la alcool cu 20%.

Astfel, pana la data aderarii Romaniei, acciza minima la alcool va fi de 682 de euro/hectolitru de alcool pur. Pentru alinierea la standardele UE, producatorii romani de alcool vor trebui sa faca investitii de 70 milioane de euro. Bineinteles, si "Scandic Disltillery" va trebui sa faca investitii semnificative.

Fratii Micula au dezvoltat un sistem de imprumuturi de la bancile romanesti de tip "suveica", sistem prin care au angajat credite in valoare de sute de milioane de dolari, care se adauga la datoriile foarte mari vizand bugetul de stat.

Incredibil este ca bancile din Romania accepta sa ii crediteze cu zeci de milioane de euro fiecare, desi cunosteau situatia in care firmele fratilor Micula se zbat si chiar daca garantiile acestora sunt modeste in comparatie cu creditele angajate. Revoltator este ca Ministerul de Finante si Guvernul PSD au acceptat pastrarea lor in jocul economic, scutindu-i sau reesalonandu-le datoriile pe care acestia le aveau la stat.

In timp ce unui contribuabil „de rand" Finantele nu ii iarta nici o datorie si i se calculeaza imediat dobanzi si penalitati usturatoare, firmele fratilor Micula beneficiaza de un tratament preferential din partea Ministerului Finantelor, care, in dispret fata de ceilalti contribuabili si fata de banul public, le tot acorda inlesniri la plata, respectiv nesfarsite amanari si scutiri de penalitati.

Legaturile „European Drinks" cu partide si inalti politicieni, carora le-au sponsorizat fel de fel de deplasari si evenimente, nu mai sunt un secret pentru opinia publica.

O „pastila" pentru memoria ministrului Finantelor

Iata cateva din scandalurile cu alcool in care au fost implicate firmele fratilor Micula, printre care si cea la care Romulus Dascalu este director general.

In 1992, o echipa a Directiei de Control Financiar de Stat Bihor a efectuat control la SC Transilvania General Import Export SRL Oradea.

Actiunea viza verificarea importurilor de "Bitter Suedez" ale firmei facute in perioada 1991-1992, in baza unui document aprobat de Ministerul Sanatatii, din care reiesea faptul ca produsul este scutit de Impozitul pe Circulatia Marfurilor (fostul TVA) si de accizele aferente importurilor de alcool.

De fapt, „bitterul" a fost comercializat ca bautura alcoolica. Finantistii din echipa de control au constatat ca valoarea prejudiciului creat bugetului de stat, nerecuperate pana azi, se ridicau, la acea vreme, la 836 de milioane de lei. In 1998 si 1999, echipe ale DGFPCFS Bihor si Administratiei Financiare Oradea au efectuat controale la diverse firme ale holdingului "European Drinks".

S-au constatat numeroase abateri: intarzieri mari in virarea obligatiilor fata de bugetul de stat; neplata a 820 de milioane lei impozit pe publicitate, plus penalizari de 1,195 de miliarde lei; neplata a 408 milioane de lei TVA si a 511 milioane de lei accize, etc. Controalele au fost stopate din ordinul cuiva din Ministerul de Finante.

Dovezile in acest sens pot fi cautate intre documentele Inspectoratului General al Politiei, care au toate procesele verbale de la acea vreme: 255/10.07.1999, 202/01.09.1998, 235/15.10.1998 si 101/24.03.1999. In 1998, inspectorii Directiei Generale a Vamilor au intreprins un control privind exporturile de alcool efectuate de firmele fratilor Micula in Republica Moldova, prin intermediul SC General Transilvania Exim SRL.

In Raportul de Control 33369/14.12.1998 s-a constatat ca nu toate transporturile de alcool au iesit din Romania, marfa fiind comercializata, de fapt, pe piata interna. Prin aceasta metoda, bugetul de stat a fost prejudiciat cu circa 15 milioane de dolari. Adica, vreo 450 de miliarde de lei.

Potrivit ziarului „Ziua", in data de 30 ianuarie 2000, maiorii Ioan Grecu si Ion Cristea, din cadrul IGP - Directia Politiei Economico-Financiare, lt. col. Florian Gurau si Vasile Restea, din cadrul IPJ Bihor, Nicolae Bulc - seful Serviciului Directiei Control Financiar Fiscal Bihor si Liviu Dulca, seful Biroului Control Fiscal - Perceptia Stei, au efectuat un control la "Scandic Distileries".

Conform actului de control, s-a constatat ca pe conducta care intra, respectiv iesea, din contorul de masurare a cantitatii de alcool din instalatia de distilare, trecea alcool in timp ce contorul nu inregistra nimic.

Deci, evaziune fiscala dovedita! Cu toate acestea, nici Ministerul Finantelor si nici IJP Bihor nu au comunicat pana azi sanctiunile aplicate societatii sau celor vinovati. La sfarsitul lui 2003, "Scandic Distilleries" avea datorii de 508 miliarde lei fata de bugetul de stat.

La sesizarea Serviciului Roman de Informatii, inspectorii IGP au cercetat importurile facute de SC Original Prod SRL Stei ,firma patronata tot de fratii Micula, care a importat in 2001 cantitatea de 7000 tone porumb din Ucraina, prin intermediul companiei elvetiene Glencore International AG.

Importul s-a realizat in baza autorizatiei 5/BH/273, emisa de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, comisionar vamal fiind… SC Transilvania General Import Export. Importatorul a declarat marfa ca fiind destinata "consumului uman".

In realitate, porumbul importat a fost folosita pentru productia de alcool. Prin aceasta "inginerie", adica fals in declaratiile de import, firmele din holdingul "European Drinks" au beneficiat de scutirea de la plata taxelor vamale.

Un imperiu „de carton"

In cele din urma, la sesizarea Serviciului Roman de Informatii, s-a declansat o activitate de supraveghere informativa a mai multor societati comercia de tip off-shore infiintate de Ioan si Viorel Micula in Cipru.

Insa, cu toate ca au fost depistate nu mai putin de 4 astfel de societati, si in ciuda faptului ca exista multe informatii care demonstreaza ca firmele patronate de fratii Micula ar transfera sume mari de bani in conturile off-shore, institutiile abilitate sa faca investigatii nu au definitivat pana acum un raport cu acest subiect.

Una dintre principalele surse de finantare folosite de fratii Micula Ioan si Viorel pentru derularea afacerilor a fost chiar bugetul de stat. In perioada 1998-1999, firmele fratilor Micula au beneficiat de reesalonari ale datoriilor de peste 1.300 miliarde lei, iar in 2000, de alte 340 miliarde lei.

Datoriile restante acumulate fata de bugetul de stat erau estimate, in 2003, la 2.000 miliarde lei, in conditiile in care doar majorarile de intarziere erau de circa 900 miliarde de lei pe zi. In prezent, nimeni din Ministerul Finantelor nu mai sufla o vorba despre aceste datorii.

Iata o parte din creditele pe care firmele fratilor Micula le-au luat de la bancile comerciale romanesti: Prin Contractul de credit nr. 67 al Bancii Romane pentru Dezvoltare din 21.05.2004, S.C. Rieni Drinks SA a contractat un imprumut de 5.500.000 USD; prin contractul incheiat in 10.09.2003 cu HVB Bank, "European Food" a contractat un credit de 5.512.000 USD.

Printr-un alt contract incheiat la 30 iulie 2003, aceeasi firma, "European Food" SA, a contractat un imprumut de 30.000.000 euro; conform Actului aditional din 24 octombrie 2003 si celui din 10 decembrie 2003, "European Food SA, European Drinks SA, Rieni Drinks SA si Starmill SRL au mai beneficiat de un credit de 30.000.000 euro de la HVB Bank.

La 30 iulie 2003, aceleasi firme au mai contractat un credit de 10.000.000 euro; prin contractul de facilitate nr. 74/17.02.2003 incheiat cu Raiffeisen Bank, "European Food", in calitate de "debitor gajist" a contractat un imprumut de 14.600.000 USD; la 13 ianuarie 2003, Sucursala Dolj a BCR acorda unei alte firme controlate de fratii Micula, S.C. Star S.A., un credit de 15 miliarde lei.

Apoi, la 18 decembrie 2002, Multipack SRL, din cadrul holdingului "European Drinks", contracteaza un credit de 10 milioane euro de la HVB Bank; la 20.03.2002, aceeasi banca acorda S.C. "European Drinks" un credit de 5 milioane euro si 4,3 milioane USD; la 28.12.2001, aceeasi firma a perfectat documentele pentru a ridica, tot de la HVB Bank, un imprumut de 10 milioane euro.

Datele de mai sus nu reprezinta decat o mica parte din lista creditelor angajate de firmele fratilor Micula la diverse banci comerciale din tara: 28,9 milioane de dolari si 65 milioane euro, inseamna circa 3500 miliarde lei, dar nu reprezinta numai cateva din creditele angajate de firmele patronate de Ioan si Viorel Micula. Concluzia e ca afacerile acestora sunt, practic, construite pe credite si ca riscurile bancilor care le acorda sunt imense.