Sasii sunt o comunitate demna de toata lauda, datorita harniciei, iscusintei si onestitatii lor.
Dupa revolutie, numarul membrilor minoritatii sasesti a scazut mult, fiindca o mare parte din ei au plecat la rudele lor din Germania. In Romania mai traiesc doar cateva mii de sasi. Dintre acestia, cei mai multi locuiesc in judetele Timis, Sibiu si Brasov. In zona Hunedoarei se gasesc in jur de 480 de sasi, majoritatea varstnici.
Dintre cele 11 comunitati sasesti din judetul Hunedoara, cele mai importante sunt la Orastie, Batiz, Aurel Vlaicu si Romos.
La Romos, un sat dintotdeauna al sasilor, aflat in apropiere de Orastie, mai traiesc acum doar vreo 35 de persoane ce apartin acestei etnii. Casele din localitate sunt lipite una de alta, au curtea lunga si portile inalte, unele impodobite cu imprimeuri, astfel ca simplitatea si frumusetea sa se imbine dupa obiceiul vechi.
Cativa copilasi blonzi, cu ochii albastri si obrajii imbujorati, sunt singurii care tulbura linistea satului. Pe micuti ii cheama Andreas, Karine si Tobias. Desi nu au nici sapte anisori, vorbesc la fel de bine atat limba romana, cat si germana. "Am invatat nemteste la biserica ", spun ei cu mandrie si mai povestesc ca, dupa ce vor mai creste, vor pleca in Germania, dar se vor intoarce aici.
Biserica din Romos a fost construita in secolul al XIII-lea. Este mareata, prin vechime, dar si prin istoria pe care o ascunde dupa zidurile de piatra. Totusi, nu a fost considerata monument istoric, astfel ca singurii care o intretin sunt cativa sasi, ce au grija sa ii aduca reparatii din contributia proprie. Biserica a fost inchisa, iar sasii se aduna la slujba de duminica in alt loc.
Johan (Hanz) Bauer spune ca doar vreo 15 persoane mai vin la slujba si de aceea se prefera un spatiu mai restrans pentru desfasurarea ei. Hanz este unul dintre oamenii care au ramas in Romos, cand aproape toti sasii au plecat la rudele din Germania, imediat dupa revolutie: "Mama mea este foarte in varsta si am preferat sa stau cu ea. E normal ca sasii sa plece.
In Germania, banii au alta valoare, cu un salariu poti trai bine". Totusi, lui Hanz, ca de altfel si celorlalti sasi, nu ii lipseste nimic. Oamenii sunt harnici, casele lor sunt bine intretinute, masinile si utilajele agricole se gasesc in aproape toate gospodariile. De asemenea, in fiecare vara, rudele din Germania ii viziteaza.
Uniti prin biserica
Trasaturile intalnite la sasii din Romos nu au fost alterate nici macar in agitatia din Deva. Vorba blanda si respectul de sine se cunoaste la oricine calca pragul Bisericii Evanghelice din oras. Dupa cum afirma preotul Dan Paraschivescu, aici se aduna in fiecare duminica 20-30 de persoane.
Desi unii au o varsta inaintata, vin cu mare bucurie in suflet: "In centrul vietii comunitare ne simtim cu totii acasa. Este o binecuvantare pentru noi faptul ca pastram aceasta legatura intre sasi prin biserica".
Slujbele se tin in limba germana, dar oricine este binevenit sa participe. De altfel, vecinii preotului, chiar daca nu prea inteleg ce se vorbeste acolo, ii admira pe oamenii care se strang in curtea bisericii. "Preotul s-a mutat de putin timp aici, dar ne place de el. Este un om de treaba si de la inceput ne-a privit ca pe niste prieteni.
Si cei care veneau la slujba par oameni buni, nu se cunoaste ca sunt sasi decat dupa vorba", spune o batranica iesita in poarta. Dan Paraschivescu vorbeste cu entuziasm despre credinta in Dumnezeu, despre pastrarea traditiilor si dorinta ca aceasta comunitate sa ramana unita, asa cum este de aproape 850 de ani.
Nucleul este Orastia
De-a lungul timpului, cea mai mare comunitate saseasca din judetul Hunedoara, a fost la Orastie. Acum, aici mai traiesc in jur de 120 de sasi, fata de aproape 1.000, cat numara comunitatea saseasca in 1940. Orasul, numit Broos de catre nemti, a fost in perioada medievala una dintre primele cetati ale sasilor, alaturi de Sibiu si Sighisoara.
Sasii, popor germanic, au fost adusi in Transilvania pentru a pazi granitele tarii, stapanite pe atunci de Imperiul Austro-Ungar. Sute de ani au trecut, timp in care Orastia, ca multe localitati transilvanene, a fost ajutata sa se dezvolte prin iscusinta acestei comunitati. Doar comunismul a pus capat avantului cu care sasii s-au implicat in viata orasului.
Multi dintre ei au fost deportati in URSS, in anii de dupa al Doilea Razboi Mondial, pentru "a repara ceea ce a stricat armata hitlerista", dupa cum spune preotul Dan Paraschivescu. Sasii au lasat in urma lor fabrici si banci, ateliere mestesugaresti si negustoresti.
Fabrica de caramida si tigla a lui Wegener a fost nationalizata in 1948 si transformata apoi de comunisti in Uzina Mecanica de la Orastie. Aceeasi soarta, nationalizarea, a avut-o si Fabrica de spirt a lui F. Schuleri, actuala fabrica de spirtoase din oras. In ciuda scaderii dramatice a numarului membrilor acestei etnii, oamenii pastreaza legatura intre ei.
Se aduna in fiecare an la Kronenfest (Sarbatoarea Cununii) in Batiz, langa Simeria. La evenimentul ce are loc odata cu sarbatoarea de Sf. Petru vin sasi de peste tot din tara si chiar din Austria, Elvetia sau Germania. Ei tin la identitatea lor si sunt incredintati ca aceasta comunitate nu se va destrama.
