Carnatul cu miros de Salas

de Amarildo Szekely, Adrian Olariu     Gazeta de Hunedoara
Joi, 15 septembrie 2005, 0:00

Cand se vorbeste de Brad, automat gandul si reflexele pavloviene reactioneaza, stimulate de savurosii virsli, care au consacrat Bradul si in domeniul gastronomiei. Totusi, nu numai la Brad se fac virsli, produs reprezentativ pentru judet, ci si la Salasu de Jos. Asa ca hotaram sa aflam ce s-a mai intamplat pe la Salas de la ultima noastra vizita. Ce-i drept, atunci ne oprisem doar la Salasu de Sus, la Festivalul Narciselor.



Luam un tren de dimineata; admiram mirificele peisaje ale Tarii Hategului si comentam si noi masura CFR de majorare a tarifelor. Ajungem, cu o intarziere rezonabila, adica o jumatate de ora pentru 50 de km, la Ohaba de Subpiatra. Acolo, simtim pe propria piele apropierea Retezatului, hainele de vara fiind o optiune total neinspirata pentru primele ore ale diminetii.



Racoarea de afara ne face sa cautam un adapost pana ce razele soarelui vor depasi piscurile semete ale muntilor si vor ajunge si la noi. Iar cel mai apropiat loc unde sa intram ca sa ne incalzim este unul dintre barurile din sat. Ne asezam la o masa si mai tragem cu urechea la ce spun satenii. Mai toti cei ce intrau luau o "cinzeaca" de tarie si isi vedeau de drum.



Trei pensionari stateau deja la o masa si povesteau in gura mare. "Ati vazut, ma, ca iar or scumpit astia benzina? Ii a doua oara saptamana asta, puste-i Faraon sa-i trazneasca! Cica vor s-o faca doi euro pana la Craciun", zice unul dintre ei. "Oare cat s-o mai face euro pana atunci? Ca acu' ii la 35.000.



Ma, da' de ce o scumpit-o acuma, ca or zis la stiri ca pretul petrolului o scazut", completeaza al doilea. Cel de-al treilea, un nea Ion cum gasesti prin toate satele, care parea si cel mai in varsta, studia atent fundul unui pahar gol. "No, lasati-i in brusul lor cu politica cu tot. Tati care-o fost la putere numa' atata or stiut: scumpim ca intram in UE.



Si inca n-o ducem rau, cata vreme beutura ii mai ieftina ca pita", zice nea Ion al nostru apasat. Si completeaza, adresandu-se barmanului: "Mai da-ne cate-un det la fiecare si trece la mine in cont, ca tra' sa vina banii de la copil din Austria". Ii lasam pe povestitorii nostri si plecam spre Salasu de Jos. Avem noroc. Vedem oprit un tractor cu remorca si rugam soferul sa ne ia si pe noi.



Omul ne invita sus in remorca, "la carlinga, ca si ceterasii", sa luam loc pe o scandura ce tinea loc de bancheta. Aici mai erau doi oameni. Aflam de la ei adresele producatorilor de virsli. Atat ei, cat si tractoristul, ne recomanda sa-l cautam, totusi, pe Birta Petru a lui Bobeica.



Bobby si Pamela de Salas



Gasim "virslarii" in constructii si fara prea mare chef de vorba. "Iara i-o pus Sanepidu' sa-si modifice ceva", ne spune o batranica. Tot de la ea am aflat ca pana nu demult resturile ce ramaneau de la producerea de virsli se aruncau in paraul Malaiesti. Acum s-a amenajat o groapa de gunoi, unde se depoziteaza toate deseurile.



"O mai pluti cate-un mat sau cap de oaie, da' nu mai ii ca-nainte", termina batrana. Intr-adevar, o recenta inspectie a DSV le-a impus producatorilor de virsli sa intrerupa fluxul tehnologic si sa faca modificari la camera de preparare. "In loc sa ne ajute cineva, numa' bete-n roate ni se pun.



Am fost la Timisoara, la un targ de produse traditionale, am fost dati la TV, am luat si premiu si, in loc sa ma felicite cineva din judet, ma pune sa mai construiesc ceva", zicea cu obida un producator care a dorit sa ramana anonim. Trage doua fumuri dintr-o tigara, se mai calmeaza si apoi continua: "Au dreptate cei de la DSV. E mai igienic asa cum zic ei.



Dar puteau sa-mi spuna asta acum trei luni, cand au mai fost pe aici si iarasi am modificat ceva". Ii lasam pe virslari cu ale lor si il cautam pe Petru Birta. |i gasim repede gospodaria si il strigam de la gard: "Domnu' Birta! Nea Petre!". Nimic. Aude, in schimb, un vecin si striga mai sanatos: "Nea Bobby, hai ca ai musafiri!". Apare un batranel simpatic, care ne invita in curte.



"Imediat apare si Pamela mea", ne zice nea Bobby, lasandu-ne masca. Vazandu-ne fetele nedumerite, batranul ne explica de unde vine aceste nume. In Salasu de Jos exista mai multe familii cu numele de Birta si, pentru a se deosebi, oamenii mai puneau si porecla pe langa. Astfel el este Birta Petru al lui Bobeica. "Era mai demult un serial, Dallas ii zicea, unde era un barbat, Bobby.



Un dracusor de nepoata se mai uita la serial si din Bobeica m-a facut Bobby. Si la Anuta, nevasta-mea, cum putea sa-i zica altcumva decat Pamela, nevasta lu' Bobby din film. Ne stie deja lumea de Bobby si Pamela", povesteste batranul zambind. Apare si tanti Anuta, care ne pune in fata un blid cu branza de oaie, care era cat trebuie de sarata si se topea in gura. Mai pune si un clondir cu vinars, "asa, ca poate ati ostenit pe drum".



Reteta de succes



Petru Birta a avut primul SRL din sat, cu obiect de activitate producerea si comercializarea de virsli, cum era si normal. Au fost, la inceput, 17 producatori. Din varii motive, la aceasta ora au mai ramas doar trei. Nici societatea familiei Birta nu mai functioneaza. Batranul Bobby are 76 de ani, trei copii si cinci nepoti. Fiecare este plecat la casa lui.



Baiatul si una dintre fete sunt plecati la munca in strainatate. Cealalta fata este maritata pe la Campia Turzii. Nepotii sunt care incotro. Unii cu parintii, altii studenti, imprastiati prin lume. "Mai facem virsli numai de sarbatori si nedei, dar numai pentru noi. Copiii stiu si ei cum sa-i pregateasca, dar castiga mai bine cu ce lucra fiecare acum.



Cu pensiile si cu ce ne mai ajuta copiii ne descurcam", spune Birta. Nea Bobby povestea cum , pe vremuri, mai ales pe timpul lui Ceausescu, virslarii din Salas mergeau pe la targuri, fiecare cu mai bine de 2.000 de perechi si se vindeau una-doua. Si dupa revolutie a mai mers o vreme, dar apoi au aparut tot felul de probleme. "Au inceput sa se scumpeasca toate, mai ales carnea de oaie.



Nici cu banii nu ne descurcam usor. Apoi am imbatranit si noi, nu mai avem atata putere", completeaza tanti Anuta. Din vorba in vorba, Petru Birta ne spune si cum se prepara virslii. Se taie oaia si capra, sau iedul care e mai gustos ca mielul, se curata carnea si se pune la sarat, in recipienti de lemn, timp de cateva ore.



"Neaparat de lemn, ca pleul schimba gustul carnii", precizeaza nea Bobby. Apoi carnea se toaca de doua ori, prima data mai mare si se baga la rece o zi-doua sau si mai mult. Dupa accea se framanta cam o ora, in acelasi timp adaugandu-se si condimentele: usturoi, sare, ardei iute si piper, toate dupa gust, pana se obtine o pasta omogena.



"Cel mai bine este sa lasi pe gustul celui care face amestecul, ca le stie si numai din privit", completeaza Anuta Birta. Urmeaza umplerea matelor, bine spalate si tinute la randul lor la sare, "musai de oaie, ca altfel strici tat gustul", cum indica batranul. Faza finala este afumatul.



Spre deosebire de virslii de Brad, foarte gustosi si ei dealtfel, care se oparesc, virslii de Salas se pun la afumat. Pentru afumare se foloseste numai lemn de fag, foarte bine uscat si taiat marunt. Cuptorul se incinge bine, la foc mare, cam o jumatate de ora, dupa care se lasa sa se faca jar.



"Pui pe urma parechile de virsli pe mai multe boate, asa, cam la doi tanti una de alta, si ii lasi cam doua ceasuri la afumat", spune Bobby. Il intrebam pe batran cum isi da seama daca virslii sunt gata, el ne zambeste smechereste si ne zice ca mirosul nu l-a inselat niciodata. Si, pe langa toate acestea, trebuie sa pui si suflet, ca fara asa ceva nu se poate face nimic.



Numai din spusele familiei Birta despre virsli, desi mancasem acea delicioasa branza, ni se facea apa in gura. Ne uitam sa vedem macar "doua capete de carnati" cum zic localnicii la virsli, dar nimic. Nici nu am observat cand tanti Anuta disparuse de langa noi.



La un moment dat, pe cand ne pregateam sa plecam, femeia deschide usa bucatariei si am simtit un miros pe care il asteptam de ceva vreme. "Nu am mai facut virsli cam demult, dar cateva parechi tat mai tanem la congelator, ca nu stii cine-ti calca pragu'. S-apai sa fii intr-un sat de virslari si sa nu-ti dea nime' un capat de carnat, mai mare rusinea.



Poftiti la masa!", ne invita Pamela, sotia lui Bobby, cel mai bun virslar din Salasu de Jos.



In ceea ce priveste gustul, lasam pe fiecare sa mearga acolo pentru a se convinge. Dar va asiguram ca nu veti regreta.
























2290 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version