Patriarhul folclorului

de Eugenia Kiss     Zi de Zi
Miercuri, 21 septembrie 2005, 0:00

Invatator, eminent si neobosit folclorist, arheolog pasionat, veteran de razboi, Vasile Pop este omul care, pentru fiecare activitate pe care a desfasurat-o, a fost rasplatit cu lauri. Pentru ca pasiunea si curiozitatea nestapanita sunt atributele care l-au insotit de-a lungul vietii.



Anii pensiei i-au adus doar mai mult timp pentru pasiunile lui de o viata, deoarece vigoarea lui nu este nici pe departe conforma cu varsta: 84 de ani.



Nascut in Murgesti, Acatari, la 21 iulie 1922, a urmat cursurile primare la scoala din Plasa Band, acolo unde parintii sai au fost transferati cu locul de munca. A fost incurajat in permanenta de cadrele didactice, pentru a continua studiile, deoarece potentialul sau nu putea trece neobservat.



Anul 1936 il gaseste elev al Scolii Normale Constantin Anghelescu din Targu Mures, de unde, dupa patru ani, se refugiaza la Iasi. Din 1942 urmeaza in paralel si cursurile Scolii Militare din Botosani.



"Pentru ca era razboi, Ministerul Invatamantului si cu cel al Apararii au luat o decizie unica, pentru o situatie unica, efectuarea simultana a cursurilor in doua scoli diferite. In 1944 am fost luat in armata si trimis la Regimentul 29 Infanterie din Floresti, Basarabia, apoi dupa absolvire am fost repartizat la Ramnicu Valcea.



Era vremea cand Miscarea Legionara facea tot mai multi adepti, in randurile tuturor categoriilor sociale, de la tarani la intelectuali. Dar noi, tinerii recruti, aveam statut de observatori", ne spune Vasile Pop.



Intaia noapte de razboi



Nici nu a ajuns bine la Regimentul 2 Dorobanti, ca a trebuit sa se pregateasca de lupta. Au pornit pe jos catre Moldova, unde in preajma castelului Roznovan a avut parte, la propriu, de "botezul focului", pentru ca rusii au folosit impotriva romanilor gloante dum-dum explozive, interzise categoric de legile internationale.



Prima rana la genunchi i-a adus si prima medalie, "Barbatie si Credinta".



Au urmat multe alte lupte, dar Oarba de Mures nu o poate uita nici azi. Ani de zile plangea atunci cand, la ceas aniversar, de aducere aminte, ajungea sa calce pe coasta dealului unde peste 11.000 de soldati romani si-au pierdut viata. El insusi, comandant de pluton, a fost ranit in abdomen.



"Cei mai tineri dintre noi, copii efectiv, incercau sa sara in apa Muresului, pentru a scapa de tirurile nemtilor. Dar apa adanca de 8 metri, armamentul greu si panica au facut sa nu scape prea multi din mrejele mortii. Parca ni s-ar fi vrut pieirea atunci.



Ordinele venite de la armata rusa trebuiau executate… Dupa luptele acelea, care sunt cosmarul amintirilor mele, am fost decorat cu medalia "Virtute si Credinta". Apoi, dupa terminarea razboiului, dupa ce am luptat in Ungaria si in Cehoslovacia, am fost decorat pentru toata activitatea militara de pe front, cu "Serviciul Credincios cu Spada".



Din acele timpuri pastrez insemnarile mele de pe front, pentru ca fiind cu dragostea de scris in sange, am fost un fel de reporter voluntar, dar numai pentru carnetelul meu de note, pe care il purtam la buzunarul de la pieptul tunicii", rememoreaza Vasile Pop acele momente.



Nopti si zile pline de dragoste



A scapat cu greu de insistentele celor care il vroiau " incarcerat pe viata" in randurile armatei. Dragostea pentru carte i-a purtat pasii inapoi in Band, pentru ca dorinta lui cea mai mare a fost de a preda carte copiilor. A facut-o la Raciu, Craiesti, Miercurea Nirajului si prin alte parti.



"Aurel Pop si Constantin Zamfir, doi foarte buni prieteni de ai mei, mi-au insuflat dragostea pentru folclor. Si daca in timpul saptamanii predam, sambata si duminica eram la cules de folclor. Am mii de piese, prelucrate, aranjate, indosariate, adevarate opere ale folclorului nostru transilvanean, in marea lor majoritate, unicate din zona Band.



Inclusiv o varianta nepublicata si absolut necunoscuta a Mioritei, sub forma de colind", ne spune Vasile Pop si din vocea lui razbate o gama infinita de emotii, bucurie si tristete, fericire si dezamagire, sentimente care l-au insotit de-a lungul intregii activitati.



Pentru ca toata lumea se bucura atunci cand apare ceva nou, dar aceeasi lume declara ca nu este loc pentru publicarea unei descoperiri si pentru conservarea ei.



Daca pasiunea ar fi disparut odata cu oprelistile, astazi nu am mai fi vorbit despre acest om. Omul care a facut descoperiri arheologice foarte importante, tot in zona Band, in urma unor cercetari minutioase a documentelor locului. Omul care a descoperit si o varianta necunoscuta a "Provocatiunii" lui Simion Barnutiu, in Biserica din Band.



Omul care si-a urmat cu credinta pasiunile si credinta, infrumusetandu-ne si imbogatindu-ne viata. Daca el a dat neconditionat, noi, societatea l-am rasplatit simplu, cu titlul de "Senior al orasului".



Iar diploma aceasta o pastreaza cu sfintenie la un loc cu celelalte documente dragi lui, pe care vrea sa le doneze Bibliotecii Judetene, unde stie el ca vor fi pastrate cu grija si dragoste, intocmai cum a facut-o el de-a lungul vietii.























36 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri