Exista meserii care prin natura lor difera foarte mult de celelalte, ele avand un caracter mai aparte, chiar special. Una din acestea e meseria de autopsier. In Lugoj exista in prezent doar doi, unul la Spitalul Municipal si unul la Cabinetul de Medicina Legala. Ar mai fi doi, dar acestia au iesit la pensie.
Cel care ne-a relatat cate ceva despre aceasta ocupatie este Constantin Ardelean, angajat al Cabinetului de Medicina Legala Lugoj.
„Practic aceasta meserie de 8 ani. Pentru mine este o meserie ca oricare alta si cineva tot trebuie sa o faca. Daca tinem cont de faptul ca, in medie, fac necropsia la 100 de oameni pe an, asta inseamna ca pana acum am „taiat" si am umblat prin „maruntaiele" a 800 de oameni decedati" – ne-a marturisit el, calm si fara vreo urma de tresarire in glas.
Pentru Tica, asa cum ii spun prietenii, nimic nu este deosebit, spectaculos sau senzational, cum ni se pare noua, celor care suntem oarecum mirati de aceasta indeletnicire. Cum afirma el mai sus, este o meserie ca oricare alta.
Operatia se face cu o trusa speciala, care contine, printre altele, bisturiu, pense, costotom (aparat cu care se taie coastele), cu scopul de a depista cauza mortii si de a recolta probe biologice din cadavru, care, examinate in laboratoare de toxicologie, histopatologie si biocriminalistica ale Institutului de Medicina Legala, primesc caracter probatoriu in cadrul cercetarii judiciare.
Dupa ce trec aceste examene, devin probe de justitie. Se recolteaza organe, lichide fiziologice care pot fi implicate in mecanismul generator al mortii.
In cei opt ani de activitate, prin bisturiul lui Tica au „trecut" spanzurati, inecati, electrocutati, cei care au cazut de la inaltime (un caz mai deosebit a fost prabusirea unui elicopter privat, in imprejurimile Fagetului), victime ale accidentelor rutiere sau feroviare.
Autopsier, o meserie modest platita, in care exista sambata, duminica sau zile de sarbatoare, cu numeroase deplasari in cele mai diverse locuri.
O meserie ca oricare alta, facuta cu pricepere, indemanare, seriozitate de Constantin Ardelean care, in ciuda infatisarii sale de „urias" este un om blajin, echilibrat, cu o vorba domoala, pe care nu l-ai crede in stare sa taie sute de cadavre.
