Ii vedem zi de zi stand la coltul strazii. Sunt murdari, infometati si uneori prea tineri pentru o viata atat de cruda. Majoritatea sunt analfabeti, dar premianti la capitolul vulgaritate. Sunt cersetorii "obisnuiti" ai Devei, oameni care traiesc de pe o zi pe alta din mila altora.

Dincolo de saracia in care se zbat, fiecare cersetor lupta pentru "teritoriul" lui si incearca sa impresioneze cat mai mult trecatorii.

Sunt peste tot: pe terase, in magazine, pe strada, oriunde se pot face bani. Fiecare are metodele lui, textele lui, defectele lui, bine pastrate si puse in aplicare. Teritoriul e insa cel mai important. Pentru el se da cea mai apriga lupta. "Daca stai in centru poti sa faci si trei sute de mii pe zi" spune un pusti de nici 12 ani care cerseste pe la terasele din zona casei de cultura.

E murdar, dar nu-i pasa, si musca cu pofta dintr-un corn primit probabil de pomana. Acasa mai are sase frati mai mici si trebuie sa-si ajute familia sa-si duca traiul zilnic. Castiga in medie 150.000 pe zi, mai mult de jumatate in cursul diminetii. Cel mai rau ii merge cand cei mari il alunga din centru. Uneori ia si bataie, dar asta nu-l impiedica sa se intoarca a doua zi in acelasi loc.

Banii reprezinta scopul lui suprem. Are nevoie de ei pentru a trai. Indura bataie, frig, umilinta, dar nu-i pasa. I-ar placea insa sa mearga la scoala, pentru ca a auzit ca acolo "toti copiii sunt fericiti si in siguranta". Cel mai greu i-a fost dupa ce, in urma cu trei luni, a incasat o bataie crunta de la un grup de tigani.

"M-au batut cu pumnii si picioarele pentru ca am indraznit sa cersesc pe teritoriul lor! De parca numai ei ar avea nevoie de bani", spune baiatul contrariat.

Nevoia de a cersi

In parcul din statia Opera, intr-un scaun cu rotile, sta o femeie si citeste Biblia. Nu cerseste, ci asteapta mila din partea oamenilor. Aurora Mosiesi vine tocmai din judetul Arad ca sa faca un ban. E curata, simtita si foarte credincioasa. Are nevoie de bani pentru a-si pune casa pe picioare. "Se darama casa pe mama!", spune cu lacrimi in ochi femeia.

Uneori e alungata de gardienii publici ori de politisti, dar ea nu se supara, pentru ca "domnii vorbesc frumos". S-a speriat insa cand a fost atacata de un grup de baieti care i-au pus cutitul la gat. Era seara si se afla in gara, vroia sa mearga acasa.

"Au vrut sa-mi fure banii, dar nu prea facusem in ziua aceea, apoi au vrut sa-mi ia caruciorul, dar i-am implorat sa mi-l lase, ca fara el nu pot trai si bani sa-mi cumpar altul nu am". Femeia mai povesteste si ca de multe ori e alungata din locul in care sta de catre alti cersetori care o jignesc si o bruscheaza. Se sperie, dar are incredere in Dumnezeu si trece peste toate.

In acelasi parc sta si Romeo, un tanar rrom care schiteaza obiceiurile unui retardat. Are 27 de ani dar nu arata mai mare de 17. Spune ca e din Simeria si ca provine dintr-o familie numeroasa si saraca. Nu cerseste pentru el, are un sef, dar nu vrea sa spuna mai multe. E discret in privinta grupului din care face parte, dar zambetul il tradeaza.

Ne spune doar ca "nimeni nu se atinge de banca asta, e locul meu". La inceputul "carierei de cersetor" era si el alungat, batut, umilit. Acum e un obisnuit al zonei, face parte din peisajul parcului, si nimeni nu se mai leaga de el. Din cand in cand, cate un om cu suflet mare ii mai intinde cate o moneda, asa incat reuseste sa stranga aproximativ 100.000 pe zi.

Zice ca i-ar placea sa munceasca, dar nu are acte. N-a avut niciodata, asa ca nici macar ajutor social nu poate sa primeasca.

La cativa metri departare e un alt cersetor, Matei, de 26 de ani. De sase ani face naveta de la Orastie pentru a sta cateva ore in fata Bancii Comerciale Romane. Are pana si un program fix, de la 9 la 15.30, si castiga aproximativ 200.000 pe zi. E handicapat de gradul II si are o pensie de 1.400.000 care nu-i ajunge nici de medicamente.

"Acasa" inseamna pentru el o camaruta in care se inghesuie 6 suflete ce traiesc de pe o zi pe alta. Viseaza la suma record de 2.000 de euro, banii necesari pentru o operatie la picior. Se gandeste ca un copil la ziua in care va invata sa citeasca. Primeste in fiecare zi cate o amenda de la politisti, dar nu o plateste niciodata, pentru ca nu are cu ce.

Cat priveste teritoriul, spune ca pasajul respectiv e locul lui, dar ca uneori mai vin si alti cersetori carora "le da voie sa actioneze pe teritoriul lui".

Munca cinstita, prost platita

Pe "femeia cu cantarul" o stie toata lumea. Sta de dimineata pana seara la colt de strada si striga: "hai la baba sa te cantareasca!". Taxa e 1.500 de lei, dar "si 1.000 de lei e bine daca nu ai de ajuns", dupa cum spune femeia. Putini stiu insa povestea ei. Se trage din Craiova, dintr-o familie instarita.

In tinerete a fost croitoreasa, facea haine de lux pentru oamenii bogati si era foarte apreciata de catre acestia. Acum, la batranete, Veronica Opritoiu are o pensie de 1.600.000, din care mai mult de un milion da pe medicamente. Nu-i mai ajung banii de trai, asa ca sta de dimineata pana seara zgribulita in fata unui cantar.

Spune ca are doi copii realizati in viata, dar ei au uitat-o de mult si se rusineaza cu mama lor. De multe ori, povesteste femeia, tinerii o jignesc, ii strica cantarul si o lovesc. Ea nu intelege de ce societatea o alunga. "Eu n-am furat maica niciodata si nu o sa ma apuc sa fur la batranete. Dar e greu si nu are cine sa ma ajute". Femeia sta in fata cantarului aproximativ 15 ore pe zi.

Seara e periculos in centru, pentru ca e mai aglomerat si lupta pentru teritoriu e mare. Toti cersetorii se aduna in zona. Batrana e mereu amenintata, de multe ori i-a fost furat si cantarul. Dar mereu o ia de la capat, cu o rabdare de invidiat.

Fiecare cersetor din Deva are teritoriul lui. Lupta pentru locurile din centru se desfasoara mai ales dupa lasarea serii. Cuvintele vulgare si violenta sunt ingredientele acestui "razboi". Castigatorii sunt de obicei cei ca Romeo, care "lucreaza" pentru un sef. Restul se descurca cum pot. Fiecare isi plange de mila si se chinuie sa impresioneze.

Viata tuturor se desfasoara dupa acelasi scenariu monoton, dar bine stabilit. Ca si orice alta meserie, si aceasta are riscurile ei, iar cersetorii stiu la ce se expun. Dar grija zilei de maine ii face sa indure totul fara lacrimi, dar cu o putere de invidiat.