„Cine este rectorul UMF Iasi?" VASILE BURLUI: Rectorul Universitatii de Medicina si Farmacie din Iasi este profesorul Vasile Burlui, care are investitura Ministerului Educatiei si Cercetarii (MEC), prin ordin al ministrului si prin aprobarea senatului universitatii. Este, in acelasi timp, semnatarul contractului dintre cele doua institutii.

Prin urmare, eu, ca rector in functie, am toate drepturile in institutia respectiva.

Sigur, am inteles intrebarea, un grup de colegi s-au grabit sa se autointituleze rectori si presedinti de Senat, iar peste aceasta autoproclamare, a venit o actiune discutabila a MEC, prin care s-a comunicat presei si publicului larg ca rectorul propriu-zis a fost demis si ca, in locul lui, este recunoscut ca si rector cel autoproclamat.

Mi s-a parut discutabila actiunea lor, pentru ca este nelegala si pentru ca este de natura sa incurajeze actiunea de destabilizare in institutiile statului, ceea ce nu este de dorit. Probabil ca ministrul se gindeste la motivatie. In mod normal nu au nici un argument serios sa ia o astfel de decizie. Cert este ca nu am primit nici un document oficial privind revocarea mea din functie.

Am aflat din presa, de la ziaristii care m-au sunat, despre o asa-zisa „hotarire" a ministrului de a ma inlatura de la conducerea universitatii. Intre timp s-au intimplat si alte lucruri si eu cred ca ministerul poarta raspunderea, dar si contestatarii care destabilizeaza institutia. Acestia au ocupat cu forta cabinetul rectorului, au sechestrat cheile de la birou.

Tacerea mea este justificata prin faptul ca nu am vrut sa ma duc la universitate si sa ma lupt pentru chei, sa trag de scaun intr-o parte, iar ei - in partea cealalta. Am refuzat sa fiu partas la o asemenea scena ridicola si i-am lasat sa domneasca atita vreme cit ministerul le va permite.

„Mi s-a reprosat ca nu am fost reclamagiu"

Starea de deruta din UMF este si o urmare a bilbiielilor decizionale ministeriale. Au fost voit tatonari, pentru ca o parte dintre colegii contestatari din Senat nu aveau alt motiv de contestare a mea, decit acela ca au fost propusi pentru pensie. Acest lucru mi se pare, ca si motivare a actiunii lor, absolut incorect.

Pentru ca nu au putut sa reproseze altceva in relatiile cu rectorul, ei au actionat la nivelul ministerului, pe diverse cai. Forul superior, in repetate rinduri, a intervenit in discutia dintre mine si contestatari, accentuind starea de instabilitate si de indisciplina. Ei au trimis in mod repetat zeci de reclamatii catre conducerea MEC.

Mie, atunci cind am mers la minister, mi s-au facut niste reprosuri din aceste reclamatii. Am spus ca nu este adevarat. „Pai, daca dumneavoastra nu scrieti nimic…!", mi-au reprosat cei care conduc invatamintul universitar. Trebuia sa ma fi intrecut si eu la scris catre MEC, asa cum au facut ceilalti. „Eu am caile mele, legale si directe, ca si rector.

Ar trebui sa am o anumita audienta si o anumita deschidere catre dumneavoastra. Daca nu o am, nu este vina mea", le-am spus. Raspunsul a fost surprinzator: „Teancul lor de reclamatii creste, iar in dreptul dumneavoastra nu este nici o plingere despre ei." Ar fi trebuit sa ne batem in reclamatii? Chiar daca nu sint plingeri fondate, oamenii sint incurajati sa faca tot mai multe reclamatii.

Calea corecta trebuie sa fie verificarea la fata locului si incercarea de detensionare a unei crize survenite. Sa constate niste adevaruri sau neadevaruri si sa insiste sa ia masuri.

„Jocuri de culise la toate nivelurile"

Dupa nedreptatea care mi s-a facut, pot sustine ca traficul de influenta si jocurile de culise au fost incurajate de conducerea ministerului.

Relatii directe si nu dintre cele mai cinstite intre anumite esaloane ale MEC si contestatari sint certificate si prin faptul ca anumite adrese extrem de importante care au venit de la minister catre rector si care se si intituleaza: „In atentia domnului rector", in loc sa ajunga la biroul meu, au fost trimise la Institutul de Gastroenterologie, condus de fostul rector, prof. Carol Stanciu.

Firul direct nu a fost intre forul superior si unitatea institutionala, ci intre cabinetul ministrului si contestatari. Mi-e greu sa cred ca ministrul personal ar fi partas la o asemenea grozavie. Daca nu, atunci oameni din cabinetul sau si-au permis sa intervina in aceasta discutie, dar nu pentru a rezolva problema de la UMF Iasi, ci pentru a accentua criza.

Mai exista o dovada de aceeasi factura. In unul dintre Senate, profesorul Dragomir Cristian a declarat ca a fost sfatuit de o doamna consilier juridic din minister ce sa faca pentru revocarea rectorului. Un coleg din Senat chiar l-a intrebat pe prof. Dragomir in numele cui s-a adresat acelui functionar, iar acela in numele cui l-a sfatuit cum sa revoace rectorul. Aceasta nu inseamna o imixtiune a esaloanelor secunde in disputa din institutie?

Legaturi directe cu presedintele Comisiei de invatamint

Mai sint si alte dovezi. Am stat de vorba cu profesorul Irinel Popescu, presedintele Comisiei de Invatamint. I-am spus: „Cristian Dragomir vine cu ceea ce l-ati invatat dumneavoastra si cu cei din minister, sa aplice in universitate pentru rasturnarea mea din functia de rector.

Cum sa interpretez acest lucru? Nu ar trebui, ca presedinte, sa luptati pentru stabilitatea institutiilor de invatamint?" Nu mai fac nici un comentariu, dar se pare ca acesta este bun prieten cu profesorii Dragomir si Stanciu, principalii mei contestatari. Stiu ca acuzatiile la adresa conducerii MEC sint destul de grave, dar sint obligat sa fac aceste observatii.

Va intreb pe dumneavoastra, ca n-am pe cine. Mai pot intreba pe Dumnezeu si presa. Oare cine poate sa imi explice de ce se evita discutia privind auditul MEC in universitate? O echipa a ministerului a descoperit mari nereguli in legislatura trecuta, cind rector era Carol Stanciu. Este vorba despre posibile fraude.

Am cerut o analiza pe concluziile corpului de control, dar toata lumea evita un raspuns concret. Ministerul, care a trimis auditul, parca nici nu vrea sa auda de acest raport defavorabil fostului rector.

Explicatia poate fi data de o relatie intre fosta conducere a UMF si functionari din minister? Toate investitiile din legislatura trecuta care au pagubit bugetul, certificate de audit, au fost aprobate si „controlate" de MEC. Cum se face ca, numai dupa 12 ani, ne-am gasit in situatia de a constata dezastrul financiar din UMF?

Vot negativ cu substrat penal

Auditul din aceasta toamna nu ofera tabloul in intregime, deoarece au fost verificati numai doi ani ai activitatii rectorului Stanciu si au fost scoase la iveala peste zece dosare. I-as invita sa controleze inca zece ani. Pe mandatul meu nu au fost gasite nereguli cu caracter penal. Am incercat sa corectam insusi actul managerial si modul de a conduce institutia.

Nu am reusit intr-un an si jumatate. Mai mult, in urma auditului i s-a cerut conducerii UMF sa sesizeze organele competente ale statului pentru cercetarea neregulilor financiare din mandatul lui Stanciu, pentru a nu deveni partasa la ele.

Sper ca Parchetul va solutiona cauzele

Comisia MEC a mai solicitat prezentarea raportului auditului in regim de urgenta in Senatul UMF. Din opozitia unor membri de a se supune acestei solicitari, eu ridic un mare semn de intrebare. Este indoielnica onestitatea membrilor din Senat care au refuzat sa discute raportul de audit.

Nu s-au uitat pe acest act, dar au ridicat mina impotriva rectorului nevinovat, pentru a-l acoperi pe cel culpabil. Unii dintre ei sint implicati in dosarele cu caracter penal la care am facut referire. Profesorul Cristian Dragomir a achizitionat ilegal un ecograf, fara sa respecte regulile unei licitatii.

Cu ce drept s-a dus la minister, cind este implicat intr-un dosar penal? Nu pentru acoperirea hibelor?! Multe alte acuzatii despre afaceri ale unor profesori au aparut deja in presa.

„Nepotism ca pe vremea lui Ceausescu"

Scandalurile din UMF reflectate in presa sint legate de achizitii, investitii faraonice, de relatii neprincipiale, de spagi, de curtezane ridicate peste noapte la rangul de profesor, practici ce au fost cultivate in ultimii zece ani. Cel mai dureros fenomen cultivat este acela al conditionarii examenelor la studentii straini si la cei romani.

Din nefericire, nu am avut multe arme de a lupta, dar am incercat - prin introducerea examenului jurizat si al celui scris. Decanul de Medicina Generala, Carol Stanciu, a bagatelizat masura si a spus ca-si pot face comisii de forma pentru jurizare. In privinta grupurilor de interese, acestea sint foarte bine constituite.

In Senat si in consiliile profesorale, tatal este in sala, mama este in sala, iar copilul in prezidiu. Toti trei fiind profesori. In consiliul profesoral exista copil si mama, membra in Senat. Fara nici o jena. Sint copii de cadre didactice impinsi in conducerea ligilor studentesti. Prea sint competenti numai copiii de profesori si prea usoara le este calea spre promovare.

Ceilalti se lupta din greu pentru sefiile de lucrari. Este o atmosfera absolut identica cu cea de pe vremea lui Ceausescu. El - mare la partid, Elena - la femei si Nicu - la copii. La fel este si in UMF. Eu nu am nici o ruda in universitate. In cazul in care copiii mei vor dori sa faca aceasta meserie, i-as sfatui sa mearga in alt centru universitar.

„Profesori ce profita de pe urma investitiilor UMF"

Pe linga nepotism, pe care il dezaprob, am mostenit si o universitate saraca. Am incercat infiintarea centrelor de profit in discipline si in catedre, dar ideea nu a fost bine primita. In timp ce universitatea nu incaseaza nici un ban pe servicii si proceduri, fondurile se duc la spitale si la fundatiile care traiesc pe linga spital.

Exista multi profesori si membri ai Senatului care ar trebui sa plece capul atunci cind vorbim despre veniturile universitatii. Se infrupta din incasarile acestor fundatii si profita de pe urma investitiilor universitatii. Exista Clinica de Gastroenterologie, care, pentru analizele clinice, a facut contract cu un laborator din oras, unde trimite banii.

Dar, pentru analize anatomo-patologice, analizele sint efectuate gratis de laboratorul UMF. In absenta unui contract, universitatea nu incaseaza nimic. O analiza costa intre 600.000 si 800.000 de lei, iar pe saptamina se efectueaza pina la 30 de analize.

La disciplina „Histologie" s-au luat aparate si s-au dus la Spitalul de Obstretica si Ginecologie, pentru ca, acolo, niste cadre sa aiba cu ce lucra la jumatate de norma si sa ridice niste bani.

De ce nu ar lua bani si UMF pe acele aparate, cumparate pentru instructia studentilor? La Fiziopatologie au facut un contract de 50.000 de dolari cu o firma americana pe o firma particulara a unui profesor si au efectuat analizele pe aparatura, in spatiul si cu oamenii UMF. Institutia nu a cistigat nimic. Mai mult, de acolo analizele au fost trimise si la prof.

Dorneanu, la Farmacie, fara ca universitatea sa cistige vreun ban. Buzunarul propriu este mai aproape decit cel al universitatii pentru multi dintre cei care m-au contestat. Eu nu ma pot face partas la aceste nereguli si cer solutionarea lor. In acelasi context as plasa acuzatia de falsificare a Cartei universitatii, mai exact a articolului 5, care cerea ca pensionabilii sa nu mai fie eligibili.

Acesta a disparut pur si simplu din Carta si la reeditarea documentului s-au facut modificari care se regasesc in procesul verbal ca fiind discutate in Senat, dar acesta nu a fost analizat. Nu putem face vinovat intregul Senat. Numai fostul rector si cu prorectorul Dragomir au stiut, pentru a fi alesi in functii de conducere si in Senat. Daca revenim la articolul vechi, ei ar trebui sa paraseasca forul.

Stanciu contesta o masura identica

Razboiul cu aceste grupuri de interese s-a declansat insa ca urmare a deciziei de pensionare a profesorilor care au peste 65 de ani. Masura este perfect legala si a fost aplicata si in timpul mandatului rectorului Carol Stanciu. Diferenta a constat in eleganta demersului meu. Mai exact, i-am anuntat printr-o scrisoare pe pensionabili si le-am cerut sa ramina profesori consultanti.

Ce este asa o rusine ca am incercat sa-i pensionez?! Le-am spus ca am facut-o cu toata convingerea ca iau o masura manageriala buna, care salveaza universitatea. Nu mai sint bani de salarii. Daca se punea in practica din luna august, pina in decembrie se econimiseau 20 de miliarde de lei. Acum vom asista in luna decembrie la o lipsa de bani pentru salarizare.

Nu am avut numai o motivare financiara, ci chiar suportul legii. Ma intrebati de ce am pierdut in Justitie? Eu as spune ca dovada ca am luat o masura corecta este faptul ca, la o parte dintre ei, pe aceeasi procedura, am cistigat procesul. Instanta a hotarit sa se pastreze decizia de pensionare la cei cinci profesori.

Gindirea mea a fost corecta din punct de vedere managerial, dar au fost vicii de procedura privind perioada cind s-a facut pensionarea.

Revocarea este nestatutara

Sint multe motive pentru care revocarea mea din functia de rector nu este statutara. Pe de o parte, nu s-a intrunit cvorumul pentru a se putea trece la vot. Pe de alta parte, unii dintre cei 34 de senatori ramasi in sala nu aveau dreptul sa voteze.

Ma refer la liderul de sindicat, la doi dintre profesorii care au pierdut in instanta procesul privind pensionarea lor, apoi la alti cinci profesori nu apucasem sa le semnez reincadrarea, deoarece nu expirasera cele 30 de zile din momentul emiterii sentintei judecatoresti. Mai adaug faptul ca trei dintre membrii Senatului erau absolventi si, deci, nu puteau reprezenta interesele studentilor.

Este uimitor cum, pentru un an de prelungire, unii oameni isi pot vinde sufletul! Uimitor este si faptul ca MEC nu a tinut cont de acest lucru. Ne intoarcem la complicitatea ministerului si la conditionarile pe care o parte dintre profesorii ieseni le-a facut la minister, in Comisia senatoriala si asa mai departe.