Punerea in functiune la inceputul anului 2007 a Reactorului II din cadrul Centralei Nuclearo-Electrice de la Cernavoda pare a fi compromisa, ca urmare a alocarii de fonduri guvernamentale cu o valoare de doua ori mai scazuta decat cele alocate pentru anul in curs, asa cum reiese din proiectul Legii Bugetului de Stat pentru anul 2006.

Lipsa de interes privind continuarea programului energetic nuclear al Romaniei va conduce la scoaterea Romaniei din randul posibililor exportatori regionali de energie electrica.

In acelasi timp, absenta fondurilor bugetare suficiente a determinat deja aparitia unei „hemoragii" de specialisti romani de foarte inalta calificare, care au inceput sa paraseasca platforma Centralei de la Cernavoda, fiind racolati de companii straine pentru a lucra la unitati nucleare de producere a energiei electrice situate in cele mai diverse colturi ale lumii cum ar fi Sahalin (Rusia) sau Dubai (Emiratele Arabe Unite). Lasarea in stand-by a programului nuclear al Romaniei s-a facut in conditiile in care la nivel planetar se manifesta o veritabila cursa a investitiilor in domeniul folosirii industriale a energiei atomice, cel mai amplu program nuclear fiind al Chinei, care si-a propus sa construiasca nu mai putin de 40 de reactoare in urmatoarele doua decenii.

Tendinta de revenire la energia electrica produsa in centralele nucleare se manifesta si la nivelul celui mai puternic stat de pe mapamond. Dupa o perioada de stagnare care a durat cateva decenii, SUA, prin vocea presedintelui George W. Bush, si-a anuntat deja intentia de a relua investitiile de anvergura in domeniul industriei nuclearo-energetice.

Nici vecinii nostri din sudul Dunarii nu s-au lasat mai prejos, Bulgaria urmand sa finalizeze in anii urmatori-cu sprijin american – doua centrale nuclearo-electrice noi, avand o putere de 100 MW fiecare.

Aceasta politica investitionala in domeniul nuclear va propulsa Bulgaria pe primul loc in zona Balcanilor din punctul de vedere al producerii de energiei electrica, statul vecin putand astfel sa domine fara probleme piata exporturilor de electricitate din Sud-Estul Europei, tinand cont si de faptul ca atat Turcia, cat si Grecia sunt tari mari consumatoare de energie electrica, dar care nu dispun de centrale nucleare sau de alte surse de electricitate care sa le asigure necesarul anual de consum.

Hemoragie de specialisti la Centrala Nucleara de la Cernavoda

In acest context, alocarea a doar 471 milioane lei RON pentru continuarea lucrarilor de finisare a Reactorului II (900 MW) de la Cernavoda nu va acoperi necesarul de fonduri pentru punerea in functiune la inceputul anului 2007 a celei de a doua unitati din cele cinci proiectate pentru unica centrala nuclearo-electrica din Romania.

Consecintele pe termen scurt vor fi preturi cel putin la fel de ridicate ale kilowatului, practicate pe piata interna (deja pretul electricitatii vandute in tara noastra a depasit media tarifului acestui produs practicat pe piata Uniunii Europeane), iar pe termen lung se va pierde posibilitatea castigarii unei piete externe care ar fi putut aduce sume fabuloase statului roman.

De asemenea, lipsa unei finantari corespunzatoare pentru finalizarea celor cinci reactoare de la Cernavoda reprezinta si irosirea unor licente de fabricatie pentru diferite componente si substante cum ar fi apa grea, utilizate in instalatiile centralelor nuclearo-electrice.

In acest sens este important de precizat faptul ca odata cu demararea in urma cu 26 de ani a proiectului Centralei Nuclearo-Electrice de la Cernavoda, statul roman a cumparat de la companiile canadiene si nu numai, o serie de licente de fabricatie extrem de scumpe, de ordinul miliardelor de dolari, care acum sunt putin sau deloc utilizate, in timp ce alte tari platesc sume impresionante pentru aceste tehnologii deosebit de costisitoare. Nu in ultimul rand, dezinteresul guvernantilor pentru programul nuclear de perspectiva al Romaniei a condus deja la aparitia unei adevarate „hemoragii" de specialisti cu o foarte inalta calificare, ce parasesc platforma Centralei de la Cernavoda, fiind racolati de companii straine.

Lipsa unor perspective de afirmare profesionala in tara si nu in ultimul rand salarii cuprinse intre 4.000 si 12.000 de dolari americani acordate de companiile straine ii determina pe tot mai multi specialisti de la Cernavoda (pregatiti pe bani grei de statul roman in Canada) sa plece in Dubai (Emiratele Arabe Unite) sau Sahalin (Federatia Rusa).

In aceste conditii, revizuirea politicii nationale in domeniul energeticii nucleare si mai ales alocarea unui buget satisfacator pentru finalizarea cel putin a celui de-al doilea reactor de la Cernavoda constituie o necesitate stringenta, altfel, multele miliarde de dolari cheltuite pana acum din banii contribuabililor romani pentru programul nuclear national pot fi deja considerate pierdute.