Judecatoarea Andreea Ciuca sustine ca nu a existat nici o convorbire intre ea si Viorel Hrebenciuc pe marginea unei presupuse tentative de mituire a fostului ministru al Justitiei, Rodica Stanoiu, pentru a accede in Consiliului Superior al Magistraturii. Fostul presedinte al Tribunalului Mures, Andreea Ciuca, a declarat, marti, ca acuzatiile aparute intr-un cotidian central #sunt niste minciuni#.

"Este o minciuna. Eu nu am vorbit cu Viorel Hrebenciuc, ci cu denuntatorul meu, Viorel "ibrea, care m-a inregistrat. In prezenta lui "ibrea (care a denuntat-o in iunie 2003) am rostit numele respective si ale altor PSD-isti si i-am spus ca Stanoiu ma sufoca cu controale#, a declarat Ciuca.

Andreea Ciuca sustine ca nimeni nu a trebuit sa intervina pentru ea pentru a fi mentinuta in fruntea Tribunalului Mures, intrucat nu a fost revocata din functie, ci i-a expirat mandatul in iunie 2003, si nici pentru a ajunge in CSM.

Informatiile date in eter in ultimele zile nu fac decat sa confirme, o data in plus, ca istoria are obiceiul sa se repete. In bine, dar si in rau. In lunile iunie-iulie 2003 am asistat la o intreaga avalansa mediatica, avand evidente accente isterice, pe tema pretinsei legaturi dintre judecatoarea Andreea Ciuca si mafia italiana.

Declaratiile directorului SRI, Radu Timofte, au fost gazduite in premiera de catre publicatia Adevarul.

Cotidian care, pe tot parcursul derularii evenimentelor din acele luni (incluzand arestarea judecatoarei, prima hotarare de punere in libertate semnata de 3 magistrati ai fostei Curti Supreme de Justitie, recursul declarat de PNA si hotararea de respingere a recursului, data de alti 9 magistrati ai instantei supreme) ne-a aratat ca este privilegiatul PNA-ului intr-ale informatiei.

Acte de care nu avea cunostinta nimeni, nici macar persoana pusa sub acuzare, apareau triumfal in acest cotidian. Sa fi fost toti ceilalti jurnalisti incapabili de a obtine cei dintai informatiile? Cu siguranta, nu.

Scriam, deci, ca istoria se repeta. Sub aceeasi bagheta. Cu un scenariu similar. Asemanarea este frapanta. In 2003, dupa arestarea judecatoarei, intr-o cascada de articole, cotidianul amintit sustinea orbeste declaratia directorului SRI. Cum ca Andreea Ciuca avea legaturi cu mafia italiana, ca era protectoarea clanului casalez al mafiotilor, ca era implicata in criminalitatea transfrontaliera.

Ridicolul ajuns la paroxism a fost confirmat si atunci cand intr-un articol se anunta triumfalist faptul ca legaturile judecatoarei cu mafia sunt atat de adanci incat se va repune pe tapet cazul asasinarii sotilor Fatulescu.

In fine, se sustinea, concomitent si dupa interviul cu Radu Timofte, gazduit de acelasi ziar, ca SRI o urmarea pe judecatoare din anul 2001 si ca pornind de la ea a ajuns la mafia italiana.

Toti ne-am intrebat atunci, in mod indreptatit, cum de scotea SRI-ul asemenea informatii de o gravitate iesita din comun numai dupa doi ani si numai cu ocazia unui presupus flagrant de luare de mita de la un banal betonist autohton, infractiune ce palea pe langa acuzele legate de mafia italiana?? Noi am intrebat si tot noi am raspuns, esentialmente ajutati de derularea evenimentelor.

In dosarul judecatoarei, umflat peste masura cu tot felul de infractiuni, nu se gaseste nici o acuza care sa confirme frazele aruncate in ochii natiei de directorul SRI. Nimic in legatura cu mafia italiana.

Mai mult decat atat, in iulie 2005 Adevarul publica, tot in premiera, o declaratie a presupusului exponent al mafiei italiene, Riccardi Orlandino, prin care se pretindea ca o parte din suma de 138.000 USD a ajuns la judecatoarea Ciuca, pentru protectia mafiotului.

De subliniat faptul ca Riccardi n-a fost nici macar citat ca martor de catre PNA in dosarul trimis in judecata in decembrie 2003, in care judecatoarea Andreea Ciuca a fost achitata la 13 iunie 2005! Deci, minciuni sfruntate pe post de praf in ochii opiniei publice.

In acelasi fel, in decembrie 2005, ziarul Gandul reda cu ghilimele o conversatie telefonica intre judecatoare si Viorel Hrebenciuc, dialog care n-a putut fi confirmat. De aici incolo, realitatea celor relatate este cu totul indoielnica. De fapt, facatura se descopera la o lectura atenta a frazelor.

Pentru a incerca o justificare a faptului ca o pretinsa caseta continand aceasta conversatie inregistrata in 2003 a fost data publicita‘ii abia in 2005, ni se serveste o gogomanie vizibila din avion. si anume, chipurile caseta ar fi fost subtilizata din biroul lui Amarie in 2003 si a fost regasita in 2005, de oamenii lui Morar.

Ei, as! Daca o astfel de caseta se afla in biroul lui Amarie, in ce dosar era retinuta ca proba? Cand si de catre cine s-a dat autorizatie de ascultare a convorbirilor telefonice ale judecatoarei, de vreme ce in 2003 ni se spunea raspicat (a se vedea si dosarul Inaltei Curti) ca o asemenea autorizatie nu a existat? Cum de Amarie ori altii au tacut malc despre o astfel de proba incriminatoare in iunie 2003, cand PNA a verificat si ce a mancat judecatoarea la intalnirea de 20 de ani de la absolvirea liceului (PNA a cerut meniul de la restaurat!)? Pe de alta parte, de la cine au recuperat oamenii lui Morar caseta, in mod eroic, dupa doi ani, taman o data cu a doua trimitere in judecata a magistratului? Ca daca stim de la cine au recuperat-o, putem sti si cine a subtilizat-o.

Coincidentele sunt mai mult decat bizare. In 2003 ni se spunea ca judecatoarea este arestata pentru luare de mita si, in loc de alte argumente infractionale, ni se servea legatura cu mafia italiana si cu criminalitatea transfrontaliera.

In 2005, dupa 2 hotarari de punere in libertate si o achitare rasunatoare pentru 4 infractiuni (printre care si luarea de mita), judecatoarea este din nou trimisa in judecata pentru 5 infractiuni. Iar de data aceasta, ni se serveste o inexistenta convorbire cu Hrebenciuc. Singura reactie este sa ne intrebam& ce are sula cu prefectura??

Ba mai mult, in articolul cu pricina se afirma cum ca Hrebenciuc umbla dupa Stanoiu sa-i dea mita pentru Andreea Ciuca. Cota de ilaritate a afimatiei este de invidiat. Ni-l si inchipum pe Hrebenciuc in postura de datator de mita... O asemenea ineptie nu a fost confirmata nici macar de presupusa destinatara a mitei.

Asadar, potrivit sustinerilor lansate prin articole frapant asemanatoare, sintetizand, in 2003 eram fortati sa credem ca mafia italiana se inghesuia sa o mituiasca pe judecatoare (si chiar reusea), iar in 2005 ni se spune ca pesedisti fugeau cu mita, unii dupa altii, pentru judecatoarea Ciuca. si, pana una-alta, PNA nu a dovedit nimic. Iar fara probe, nimeni nu poate fi condamnat. Fie ca vorbeste la telefon, fie ca nu.