Cand are loc o infractiune cu mare impact asupra opiniei publice, asupra anchetatorilor se fac presiuni pentru a gasi autorii cu orice pret. Cand nu reusesc acest lucru, politistii si procurorii „fabrica" atat vinovatii cat si dovezile.

Sunt de notorietate cazurile a zeci de nevinovati din toata tara care au infundat puscaria degeaba, reusind ulterior sa dovedeasca faptul ca ei au fost doar „tapii ispasitori" ai celor care trebuiau sa gaseasca niste vinovati cu orice pret.

Cazul pe care il prezentam in cele ce urmeaza indica faptul ca si aici se incearca de catre organele de ancheta „infundarea" unui tanar nevinovat, pretins autor al unui jaf supermediatizat.

Faptul ca acestuia i se refuza prezumtia de nevinovatie si probele propuse de el in aparare spune multe despre scopul celor care au instrumentat cazul si despre „profesionalismul" acestora.

Hoti „invizibili", identificati „cu certitudine"

Doi barbati neidentificati au jefuit, in seara de 22 august 2005, o masina de transport de valori a Postei Romane care se indrepta spre Oficiul nr. 9 din Oradea, reusind sa dispara cu 350 milioane de lei vechi.

Potrivit afirmatiilor politiei, hotii au pandit masina, care era oprita in spatele oficiului postal, au asteptat momentul prielnic pentru a-l ataca pe sofer cu un spray paralizant, dupa care au luat sacul cu bani si au fugit.

Agentii de paza au fost cercetati pentru neglijenta in serviciu, deoarece sacul cu bani nu era depozitat in compartimentul special al masinii, ci era asezat in partea din fata, la picioarele lor.

Putinii martori au declarat ca unul dintre hoti purta o casca de motociclist, iar celalalt avea fata ascunsa sub o gluga.

Dupa aproximativ o luna, politistii i-au au retinut pe Octavian Floruta si Bimbo Miklos Levente, doi tineri oradeni, ca fiind principalii suspecti in acest caz.

Comandantul IJP Bihor, comisarul Liviu Popa, a declarat la vremea respectiva ca prinderea suspectilor s-a facut in urma unei actiuni comune cu SRI si trupele speciale. Cei doi suspecti arestati nu au recunoscut fapta, iar sacul cu 350 milioane de lei nu a fost gasit.

In articolele publicate pe aceasta tema se spunea ca „oamenii legii nu au avut prea multe informatii" cand au demarat cercetarile si ca acestia „au avut noroc cu martorii, cu ajutorul carora au reusit sa identifice masina folosita de jefuitori".

Cine sunt martorii acuzarii si cata credibilitate au ei, nu se intreaba nimeni.

Conform datelor oferite de Biroul de Presa al IJP Bihor, autoturismul cu care s-a comis jaful, un BMW visiniu, „a fost identificat pe o strada din Oradea, acoperit cu o prelata, dar jefuitorii si-au ascuns atat de bine urmele incat anchetatorii nu au reusit sa gaseasca nici amprente, nici alte probe biologice in interiorul acestuia".

Seful IJP Bihor a declarat ca cei doi tineri retinuti „nu au comis fapta din motive financiare, ci pentru ca cel care a condus intreaga operatiune, Octavian Floruta, dorea sa devina un fel de Al Capone de Oradea" si ca cel de-al doilea suspect, Bimbo Miklos, „si-a recunoscut partial fapta, ceea ce indica faptul ca si primul suspect a participat la jaf". Genial rationament, zau asa!

Mai ales ca, din cate ne-au declarat noua chiar surse din cadrul Politiei, nimeni nu i-a vazut la fata pe autorii jafului, nu exista nici o proba directa impotriva lui Floruta si Bimbo, iar descrierile martorilor despre acestia sunt total diferite fata de fizionomia celor doi tineri prinsi de politie.

Tinuti initial in arestul Politiei si, ulterior, in Penitenciar, asupra lui Floruta si Bimbo s-au exercitat presiuni extraordinare pentru a recunoaste fapta.

Un alibi inatacabil

Octavian Floruta a redactat un memoriu care contine nu mai putin de 17 pagini, in care arata ca el este „total nevinovat" si in care sunt relatate „lucruri care nu au mai fost prezentate, care au ramas nesolutionate, iar altele, interpretate eronat, voit si cu rea intentie, din diferite interese".

Memoriul, care a ajuns si in posesia noastra, dezvaluie aspecte incredibile si scandaloase asupra modului in care a fost „fabricat" dosarul Floruta.

In cuprinsul documentului, din care va prezentam in cele ce urmeaza fragmentele cele mai relevante, arata ca alibiul sau este inatacabil, ca nu avea nici un motiv pentru a comite respectiva infractiune si ca presupusele probe existente impotriva sa au fost „confectionate" la presiunea anchetatorilor.

Parintii lui Octavian Floruta au o afacere profitabila – un hotel situat pe strada Facliei din Oradea. Octavian este licentiat al Academiei de Politie „Alexandru Ioan Cuza" si este greu de crezut ca ar fi capabil de o asemenea fapta.

„La data si ora comiterii infractiunii eu ma aflam intr-o cu totul alta locatie, la circa 7-8 km distanta, respectiv la hotelul parintilor mei, unde eram de serviciu in tura de noapte - la receptia Hotelului «Terra», angajat fiind cu carte de munca din anul 2003.

In ziua de 22.08.2005, la orele 15.00 am dus-o pe prietena mea, Viviana D., la serviciu, la Complexul Comercial «Lotus».

Dupa aceea m-am intalnit cu un prieten pe nume Candrea Ionut, cu care am iesit la un suc in oras, iar in jurul orei 18.30 am revenit la «Lotus», la prietena mea, sa o vizitez, asa cum obisnuiam sa fac de fiecare data cand ea lucreaza dupa amiaza.

Am stat cu prietena mea pana la orele 19.30 sau 19.40, fapt ce poate fi confirmat chiar de prietena ei de tura si de camerele de filmat din incinta magazinului. I-am spus acesteia ca trebuie sa plec la serviciu, unde trebuia sa fiu la ora 20.00, pentru a intra in tura de noapte.

Am parasit magazinul, spunandu-i ca revin la ora 22.00, cand termina lucrul, sa o duc acasa, dupa cum obisnuiam. Datorita faptului ca locul meu de munca, Hotel «Terra», se afla la cateva sute de metri de casa mea, am oprit acasa pentru a-mi curata pantofii si pentru a-mi lasa unul din telefoane la incarcat.

Ajuns acasa in jurul orei 19.55 sau 20.00, am purtat un dialog cu mama mea, care mi-a spus sa ma grabesc sa nu intarzii la serviciu. Am ajuns la hotel in jurul orei 20.05-20.10, am preluat serviciul de la Bruder Gabriel si am intrat in atributiile mele de serviciu.

Imediat dupa aceea, am coborat la restaurant, unde m-am intalnit cu Bimbo Zsolt, fratele lui Bimbo Miklos, Bimbo Lavinia, sotia lui Zsolt, Romanta si Codruta, doua prietene comune, cu care m-am si asezat la masa.

Pana a fost gata mancarea, am urcat la receptie, unde m-am intalnit cu Romocea Pavel, un prieten de-al parintilor mei, in jurul orei 20.15, cu care am purtat si un dialog in gluma pe seama zilei urmatoare, de 23 august… Nu peste mult timp am coborat la masa prietenilor mei, unde am servit cartofi pai si cascaval pane.

La ora 20.36 am sunat-o pe prietena mea, in prezenta amicilor cu care ma aflam la masa si ulterior pe Bimbo Miklos, la cererea fratelui sau Zsolt, aspecte care sunt confirmate de listingul convorbirilor telefonice.

In jurul orei 21.30 am urcat la receptie, de unde am sunat-o pe mama mea, acasa, spunandu-i sa vina la ora 22.00 la hotel sa ma inlocuiasca pentru jumatate de ora, ca sa o duc pe prietena mea de la Complexul «Lotus» acasa.

In jurul orei 21.45, mama a venit sa imi tina locul si eu am pornit spre «Lotus» dupa prietena mea. Am ajuns acolo in jurul orei 22.00, dupa care am condus-o acasa, iar eu m-am intors la hotel, dupa circa jumatate de ora.

In noaptea respectiva am stat la restaurant si la barul mic de la receptia hotelului cu prietenii mei, pana seara tarziu. Mentionez ca in acea zi am circulat cu masina «Cielo» de culoare gri metalizat, cu nr. BH-03-LDH, care este a parintilor mei si eram imbracat cu pantaloni albi la dunga, camasa tip «Hawai» si o palarie cu boruri late pe cap".

O masina fara stapan…

„Referitor la masina marca BMW 316 I – si nu 318 I, cum apare in dosar -, de culoare rosu-visiniu, precizez ca aceasta masina mi-a fost prezentata doar in poza. Autoturismul mentionat a avut mai multi proprietari, ajungand proprietatea lui Ioan Rus, care avea un parc auto.

Acesta i-a vandut-o unui baiat pe nume Andrei, care la randul sau a vandut-o lui Burdescu Nicolae si Bere Mircea (martorii acuzarii - n.n.).

Acestia din urma, ca proprietari de drept ai masinii, afirma ca mi-ar fi vandut-o mie, in luna iulie 2004, in niste conditii extrem de dubioase si contradictorii, nespecificandu-se date exacte si plauzibile in legatura cu vanzarea autoturismului.

Se sustine ca as fi cumparat de la ei autoturismul BMW 316 I neinmatriculat, neinscris in circulatie, probabil, furat, fara nici un act de provenienta, fara contract de vanzare-cumparare si fara a o verifica din punct de vedere tehnic, si as fi platit masina pe loc, cu bani gheata, cu o suma enorma – 750 sau 850 de euro… Era imposibil ca cei doi sa imi fi vandut masina in iulie 2004, intrucat Burdescu Nicolae a detinut in 2004 si 2005 chiar doua masini marca BMW model 316 I, una dintre ele fiind inmatriculata, iar cealalta neinmatriculata, acesta, conform spuselor sale, facand o recarosare de pe una pe cealalta.

Am fost de mai multe ori pasager al masinii si in luna august 2005 am fost cu el la doi mecanici, unul avand atelier in zona Pietei Decebal, iar celalalt, pe nume Claudiu, in zona strazii Barcaului.

La primul, Burdescu si-a reparat o paleta de la radiator, iar celui de-al doilea i-a cerut sa-i repare toba de esapament… In octombrie 2005, prietena mea, Viviana D., m-a vazut ca pasager in masina pe care o detinea Burdescu.

In februarie 2005, acesta mi-a aratat ca si-a platit rovigneta pentru autoturismul BMW, cu numarul AB-03-ESV, aratandu-mi talonul masinii, chitanta si colantul. A doua masina era aproape identica cu prima, dar intr-o stare mai degradata.

Pe prima a vrut sa mi-o vanda mie, dar eu i-am spus ca nu am nevoie de masina deoarece circulam cu masina parintilor mei. Pe Bere Mircea nu il cunosc, il stiu doar din vedere, din anturajul lui Burdescu.

In legatura cu Bimbo Miklos Levente, precizez ca imi este amic, nu il cunosc indeaproape si nu imi este prieten, nu suntem de varsta sau generatie apropiate si nu avem prea multe lucruri in comun, facand parte si din clase sociale diferite.

El este unul din fratii celui mai bun prieten al meu din copilarie, Bimbo Zsolt, care se afla in Irlanda de circa doi ani.

Comunicand des cu acesta din urma, m-a rugat sa ii vizitez fratii si familia din Romania…Bimbo Miklos a avut mai multe declaratii oscilante, revenind asupra lor…Referitor la «jaf», acesta sustine intr-una din declaratii, data in conditii extrem de dubioase, ca a facut jaful cu mine.

Suma reala a banilor si orele mentionate nu sunt in concordanta cu datele reale, aspecte ce au fost confirmate in cursul confruntarii cu mine. Alibiul meu este sustinut de inregistrarile camerelor de filmat din Complexul «Lotus» si listingul meu telefonic.

Bimbo a declarat ca nici unul dintre noi nu am vorbit la telefon in timpul «jafului» si ca nici macar nu aveam telefoanele mobile la noi. Tot el a spus ca in sac erau 350 milioane lei, pe care i-am fi impartit in mod egal, adica cate 175 milioane lei pentru fiecare.

Bimbo cunostea probabil suma din auzite sau din presa, suma reala fiind tinuta secreta pana la finalizarea anchetei, ea fiind in fapt de 390 milioane lei.

Insa declaratia aceasta nu si-o mentine, marturisind in ultima declaratie ca reconstituirea i-a fost desenata pe o coala de hartie si ca a facut tot ce i s-a indicat…In Penitenciarul Oradea, acesta mi-a cerut scuze, spunandu-mi ca a fost constrans psihic si moral pe perioada anchetei.

In urma acestei declaratii mincinoase, care constituie doar un indiciu neprobat si fara a se tine seama de alibiul meu de necontestat, am fost trimis in judecata… Bimbo Mikos il cunostea pe Burdescu Nicolae prin intermediul cercului meu de prieteni. Exista indicii ca acesta ar fi cumparat de la Burdescu autoturismul B MW.

Se ridica un mare semn de intrebare: in garsoniera lui Bimbo s-au gasit, la a doua perchezitie, o pereche de chei care se potriveau la autoturismul in cauza. Cheile nu s-au gasit la prima perchezitie fiindca la acea data eu si Bimbo eram in Arestul IJP, iar ulterior, cineva a avut acces la garsoniera lui Bimbo.

Nu exclud nici varianta ca acele chei sa fi fost «plantate» de politie… Alte aspecte care imi intaresc alibiul sunt declaratiile martorilor oculari ai jafului, persoane care au identificat doua persoane.

Una dintre ele era mica, aflata in vadita disproportionalitate fata de cealalta, care avea 100 kg si 1,80 m, dar, atentie, cu casca de motociclist pe cap, inaltimea reala fiind, probabil, de 1,75 m.

Eu am 1,87m inaltime, iar cu o casca de motocicleta pe cap am peste 1,90m si cantaresc 130 kg, lucru imposibil de remarcat la o persoana ca mine.

Un alt martor cu identitate protejata, care spune ca in momentul cand cei doi au trecut pe langa el a auzit ca vorbeau o alta «limba», un dialect neinteles de acesta, precizand totodata inaltimea de 1,80 m si greutatea de aproximativ 100 kg pentru persoana mai corpolenta, aspecte precizate de toti martorii oculari".

Si o casca de motociclist indesata pe cap…

„Un alt martor cu identitate protejata arata ca i-a vazut pe cei doi in seara de 22.08.2005 urcandu-se intr-o masina rosie (nefiind specificata marca), care avea numere de inmatriculare rosii.

Nici o persoana nu a pomenit ca in acea seara cei doi, dupa „jaf" s-au urcat intr-un BMW cu numere de Brasov.

Acea masina BMW a fost vazuta doar in zona in urma cu doua, trei chiar patru zile inainte, deci nu exista nici o dovada care sa confirme existenta acelei masini la «jaf» pana in momentul de fata.

Mai mult, as dori sa arat ca, casca de motociclist gasita in garsoniera lui Bimbo in urma primei perchezitii, despre care se zice ca as fi purtat-o in momentul «jafului», nu a fost recunoscuta ca fiind aceeasi, de nici un martor ocular.

Un martor, pe nume Deican, afirma ca: in proportie de 90% casca prezentata nu e aceeasi, casca „jefuitorului" nu avea vizeta, avea o dunga neagra la mijloc si se vedeau zgarieturi pe ea. De pe aceasta casca se puteau lua probe biologice (fire de par, urme de transpiratie, amprente).

Politia Romana, gasind casca lui Bimbo Miklos (avand obiectul delict) mi-au pus-o mie pe cap intr-un mod abuziv, in batjocura, batand apoi cu palmele si pumnii in ea, casca care, daca se intocmea procedura in cauza, imi intarea si mai mult alibiul, sau poate mi-l combatea.

Va relatez in continuare alte abuzuri din ancheta defectuoasa administrata in cauza, mie, familiei mele si prietenilor mei.

In primul rand, anchetatorii si procurorul au alimentat presa cu informatii eronate privind fapta si cursul anchetei, lucruri care trebuiau, obligatoriu, sa ramana secrete pe perioada cercetarilor (prin lege) si chiar daca au fi fost adevarate (ceea ce nu e cazul) nu trebuiau prezentate public.

Intr-unul din ziarele locale a aparut poza mea (jumatate de pagina) in care eram numit «Al Capone de Oradea», ponegrindu-mi imaginea, atat mie cat si familiei mele.

Mi s-a mai adus, din partea anchetatorului «sef in cauza» pe nume Duma Gheorghe si a mai multor anchetatori, expresii jignitoare la adresa mea, prietenilor si familiei mele, spunandu-mi-se ca daca nu «recunosc», va fi vai de mine si judecatorul mi-a promis 15 ani de inchisoare.

In schimb mi-a facut promisiuni ca daca «recunosc», iau pedeapsa «sub minimul special» si voi executa o treime din pedeapsa, prezentandu-mi-se la cateva zile si un plan infractional pe care trebuia sa il recunosc si sa fac declaratii in urma acestuia, eu refuzand ferm declaratiile si promisiunile anchetatorilor, spunandu-le ca ii voi actiona in judecata, ei enervandu-se la culme. Au spus ca si ei ma vor da in judecata si vor cere despagubiri imense de la mine, deoarece, spuneau ei, ca sunt si martori unul la altul, intre ei. Mi-au mai spus ca daca nu «recunosc» eu, il vor face pe Bimbo Miklos sa «recunoasca»".

„Militia Bihor in actiune!"

„Precizez ca in perioada anchetei, aflat in arestul IPJ Oradea, nu mi s-a acordat dreptul la informare si libera exprimare. Nu s-a luat in considerare articolul 66 din Codul de Procedura Penala cu privire la prezumtia de nevinovatie.

Mi s-au ingradit din drepturile, atat mie cat si familiei mele, nu am avut dreptul la vizita si nici la telefon, fiind complet izolat de lume, tinut in arestul IPJ in niste conditii mizere, aflat in camera 15 a arestului IPJ fara dreptul la cumparaturi, ca toti ceilalti arestati provizoriu, neavand dreptul sa-mi cumpar hartie igienica, lingura, prosop, sapun, desi am facut cerere de nenumarate ori pentru acestea, mancand mancare mizera, folosind trei-patru linguri de plastic la mai multe persoane, intr-o camera fara masa si scaune.

Precizez ca am fost tinut in acea camera in care erau si fumatori, eu fiind nefumator si cerand in mod repetat sa fiu mutat, am fost refuzat, spunandu-mi-se ca nu exista camera pentru nefumatori. In acea camera traiam in conditii insalubre, datorita carora m-am imbolnavit.

Am fost tinute sapte persoane in sase paturi, lucruri ce pot fi confirmate de colegi de camera si de bazele de date din arest, desi erau camere goale la etaj, eu afland ulterior acest lucru de la politisti.

Am fost scos din arest la ancheta fara sa fie prezenti avocatii mei si fara bon de aducere la ancheta. Mi se ofereau tigari, cafea, suc sau diverse lucruri de catre anchetatori, pentru a ma atrage de partea lor, eu refuzandu-i ferm de fiecare data.

Rog sa se verifice diversele legaturi si interese intre procurorul Valeanu, cel care a supravegheat aceasta urmarire penala, si judecatoarea care a admis propunerea acestuia de arestare preventiva a mea! Se observa cat se poate de clar ca judecatoarea nici nu a citit dosarul, punandu-mi intrebari irelevante in cauza, afirmand, prin acea hotarare, ca talharia a avut loc la orele 19.55. Eu eram la 20.05-20.10 si in trei minute ar fi trebuit sa ajung dintr-un capat in altul al orasului, de la serviciu, talharia petrecandu-se la ora 20.13.

Mentionez ca primul judecator a refuzat sa semneze mandatul de arestare pentru mine, spunand ca nu exista probe suficiente.

In aceste conditii, procurorul Valeanu, a sunat-o pe judecatoare, eu intelegand din convorbirea celor doi urmatoarele: «Trebuie sa facem o arestare rapida, e cazul cu Posta, e de sus, de la Bucuresti, de sus vine, da, da e O.K.!».

De asemenea, as dori sa se verifice diversele legaturi dintre procurorul Valeanu si anchetatorul Duma Gheorghe, procurorul atragandu-i atentia anchetatorului ca a gresit punandu-mi casca de motociclist pe cap, distrugand o proba certa in cauza, dar nefacand nici un demers legal cu privire la aceasta, lasand organele de politie sa isi exercite abuzurile asupra mea si in cauza.

Mai mult, la prezentarea materialului de catre procuror, cand eu am cerut supliment de probatiune pentru a-mi intari alibiul si a afla adevarul chiar recunoscand portretul robot si cerand audierea unor martori ramasi neaudiati, pe care chiar procurorul i-a cerut a fi audiati la prelungirea masurii arestarii preventive asupra mea (155 CPP), procurorul fiind impreuna cu Duma Gheorghe, a respins aceasta cerere de probatiune printr-o ordonanta de respingere. Chiar Duma Gheorghe mi-a pus inainte de aceasta ca orice voi cere ca supliment de probatiune, va fi respins de catre procuror si ca el imi garanteaza acest lucru.

Un alt abuz flagrant pe care as dori sa vi-l arat se afla la pagina a VII-a din Rechizitoriu, in care procurorul afirma ca «s-a stabilit cu putere de certitudine» ca eu am condus acea masina cu numar rosu de Brasov inainte cu trei-patru zile de data jafului, iar dupa jaf conducand-o in data de 28.08.2005, cu numar de inmatriculare CJ-99-BMW, numar gasit tot la Bimbo Miklos acasa. In legatura cu primul aspect al conducerii masinii, pot preciza, dupa cum rezulta si din dosar, ca martorii au spus ca au vazut o persoana de aproximativ 1,80 m inaltime si 100-110 kg care s-a urcat la volanul masinii. Asta da, certitudine!"

„La perchezitiile facute la domiciliul meu si la hotelul unde lucrez, nu s-a gasit nimic compromitator in cauza si nici in afara ei. Mai arat ca de pe masina Postei s-a luat o amprenta digitala care, cica, «nu e buna de identificat», poza ei facandu-se cu un aparat foto marca Nikon invechit si necompetent.

De asemenea, soferul masinii postei a dat si el doua declaratii oscilante si dubioase. Eu cred ca el a fost implicat acest «jaf». El nu a depus sacul cu bani in locul special amenajat (seiful masinii), ci l-a lasat sau pe scaunul din dreapta masinii pe care mai ca nu scria «Bani, hai luati-i!».

Convingerea mea este ca angajatii Postei au fost «pe-o mana» cu talharii.

De unde stiau infractorii ca in sac se aflau bani? Puteau fi scrisori, timbre, calendare postale sau alte lucruri! In plus, faptul ca acestia nici nu erau inarmati, ca de obicei si ca nu aveau leziuni si vatamari corporale ridica mari semne de intrebare.

E curios si faptul ca ei nu s-au constituit nici unul parti civile in cauza, neavand nici o pretentie, morala macar, din partea celor care i-au talharit si spreiat, desi unul dintre acestia a beneficiat de trei zile de ingrijiri medicale.

Dubios este faptul ca soferul masinii, Vladica Teodor, ramas singur in timpul «jafului» in masina, a declarat la fata locului ca barbatul cu casca a spreiat din partea stanga si a luat sacul cu bani, iar intr-o a doua declaratie spune ca cealalta persoana la spreiat din partea dreapta".

„Metodele" anchetatorului Duma

O parte din aspectele de mai sus, respectiv faptul ca anchetatorii nu aveau probe si ca au facut presiuni inimaginabile asupra sa pentru a le obtine, este confirmata si de Bimbo Miklos, intr-un alt memoriu, care a ajuns si acesta in posesia redactiei noastre.

In document se arata ca declaratia data de el in data de 14.10.2005 reprezinta „doar imaginatia dlui anchetator Duma Gheorghe".

„… Pe toata perioada anchetei am fost constrans psihic si santajat de dl anchetator Duma, care imi spunea ca daca nu scriu ca am fost cu Floruta Octavian la comiterea talhariei de la Posta, le va distruge viata fratilor mei Bimbo Zsolt si Buzgo Sandor.

Mai mult decat atat, Bimbo Zsolt a fost in vizita in Romania in acea perioada. Citez cuvintele dlui Duma: «E foarte simplu; avem agenti de legatura in Irlanda, doar trimitem un fax cu urmatorul continut: "Bimbo Zsolt este suspectat pentru atacul asupra masinii de transport valori a Postei Romane!" si cu primul avion va fi extradat!».

Politistul Duma m-a amenintat si santajat ca daca nu scriu ce spune el, o va aduce pe mama mea la ancheta zi de zi, aceasta fiind bolnava cu inima, iar pe fratele meu mai mic il va teroriza si il va scoate tainuitor. Ulterior am aflat ca acesta chiar a fost batut de politie.

Duma mi-a desenat pe o coala de hartie un plan infractional care continea schita Oficiului Postal nr.9 si blocurile din imprejurimi si traseul pe care eu urma sa le descriu in declaratie si dupa aceea sa le reconstitui.

Toate aceste reconstituiri s-au dovedit a fi eronate, deoarece nu sunt reale, mai ales cautarea sacului cu bani in Crisul Repede, care a fost inventia dlui Duma – citez: «Zi si tu acolo un loc in Cris!».

Octavian Floruta a solicitat confruntarea cu martorii acuzarii, cei doi indivizi care pretind ca i-ar fi vandut masina cu care s-a comis jaful si care sustin ca l-ar fi vazut in zona cu cateva zile inainte de comiterea faptei. Cererea i-a fost respinsa de procuror.

A solicitat, in apararea sa, audierea a opt martori care confirma faptul ca la data si ora la care a avut loc atacul asupra masinii Postei, el se afla la hotelul parintilor sai. Nu i-a fost aprobat nici unul.

Intrucat acest caz risca sa se transforme intr-o mascarada judiciara, vom reveni asupra lui cu noi dovezi care probeaza faptul ca se incearca cu orice pret condamnarea sa in baza unor „dovezi" extreme de dubioase, „fabricate" de anchetatori.