Istoria uneia dintre cele mai controversate formatiuni politice, Partidul Conservator, a inceput in anul 1991, cand a luat nastere Partidul Umanist Roman. Un partid creat in trend cu moda acelor vremuri, de dragul pluripartidismului si, de ce nu, pentru ca dupa multi ani, legea din Romania a permis acest lucru.

Un partid ca multe altele, infiintate in negura democratiei, care foarte probabil nu ar fi ajuns cunoscut publicului larg daca la carma lui nu s-ar fi instalat unul dintre magnatii media din Romania, Dan Voiculescu.

Parcursul acestui partid pe scena politica a fost bazat pe sintagma „scopul scuza mijloacele”, scopul fiind in acest caz ajungerea in sferele puterii politice si castigarea notorietatii publice. Mijloacele folosite, desi nu au fost intotdeauna pe placul aliatilor PUR, au fost eficiente in atingerea obiectivelor propuse.

Astfel, in ultimele doua legislaturi, PUR a reusit sa fie reprezentat la nivel parlamentar, desi scorul il plasa sub pragul electoral, potrivit sondajelor de opinie.

Drumul spre Parlament

Pana in anul 2000, Partidul Umanist Roman a activat in „underground-ul” scenei politice. Primul pas spre lumina reflectoarelor a fost facut in momentul inchegarii Polului Social Democrat. Alaturi de PDSR si PUR, in aceasta formatiune a fost cooptat si Partidul Social Democrat Roman (PSDR).

PSD a reusit sa castige alegerile din 2000, preluand puterea de la vechea coalitie grupata in jurul Conventiei Democratice.

Pe parcursul guvernarii 2000-2004, logodna dintre cele trei formatiuni s-a soldat cu o nunta (fuziunea dintre PDSR si PSDR in noul PSD) si o despartire (in 2003, umanistii lui Voiculescu au parasit echipa lui Nastase).

Insa, pasul facut de umanisti in 2000 s-a dovedit a fi extrem de important, insemnand intrarea reprezentantilor acestei formatiuni in Parlament, chiar daca a fost sub aripa protectoare a PSD. Totusi, oamenii lui Voiculescu nu s-au multumit numai cu statutul de parlamentar, demarand demersuri pentru coalizarea membrilor PUR intr-un grup parlamentar propriu, independent de cel al PSD.

Prin aceasta manevra, umanistii au incercat si chiar au reusit sa mai faca un pas spre lumina reflectoarelor.

Efectul de bumerang

Dorinta lui Voiculescu ca imaginea partidului sau sa se separe de cea a PSD nu a fost pe placul principalei forte politice de la acea vreme. Prin urmare, au aparut primele dispute publice dintre PSD si PUR.

Social-democratii isi acuzau partenerii ca nu au contribuit la realizarea programului de guvernare si ca au incercat sa compromita imaginea PSD prin initiativa de a avea propriul grup parlamentar. De partea cealalta, PUR le-a imputat PSD-istilor ca incearca sa anuleze identitatea doctrinara a acestei formatiuni si ca au incalcat protocolul semnat intre parti.

In 2003 s-a produs ruptura definitiva (cel putin asa parea in acel moment) intre cele doua partide, PUR hotarand sa iasa de la guvernare si sa se dezica de fostii parteneri. Motivul oficial invocat de PUR a fost desfiintarea Ministerului Intreprinderilor Mici si Mijlocii. In realitate, umanistii au dorit sa se disocieze de erodarea guvernarii, in incercarea de a castiga electorat.

Prin urmare, au inceput sa critice puterea, omitand faptul ca vreme de trei ani au sustinut-o.

Momentul a fost extrem de bine ales. Umanistii aveau timp sa se pregateasca pentru a participa singuri la alegerile locale. Iar participarea a fost relativ fructuoasa. PUR a obtinut aproximativ 6% din voturile electoratului, cu 4% mai putin decat procentul tintit.

Insa, strategia PUR s-a schimbat din nou, in conditiile in care scorul obtinut la alegerile locale plasa partidul in zona pragului electoral - existand posibilitatea ca la alegerile generale sa nu il atinga. La un an dupa ce a rupt protocolul cu PSD, PUR s-a intors de unde a plecat, respectiv alaturi de social-democrati, pe care ii atacase furibund in campania premergatoare alegerilor locale.

Daca motivul pentru care umanistii au ales sa se alature unui partid mare este evident, acela de a fi siguri ca vor fi reprezentati in Parlament si in legislatura 2004-2008, mai putin evident este, la prima vedere, motivul pentru care PSD i-a acceptat.

Pe langa zestrea de 6% cu care PUR contribuia la capitalul electoral al Uniunii PSD+PUR, PSD avea si avantajul de a fi „Mereu aproape” de electorat, prin intermediul trustului de presa controlat de umanistul Dan Voiculescu. Tradati si abandonati in 2003, pesedistii au acceptat sa se alieze din nou cu umanistii, mizand pe avantajele aratate mai sus.

A doua tradare

Mariajul dintre PSD si PUR a fost extrem de scurt de aceasta data: mai putin de patru luni, din septembrie pana la sfarsitul lui decembrie 2004. Astfel, dupa ce au acces in Parlament pe liste comune cu parlamentarii PSD, umanistii, care au reusit sa ocupe 19 fotolii de deputat si 11 de senator, si-au lasat balta din nou colegii de alianta preelectorala, trecand de partea Aliantei DA PNL-PD.

In schimbul sprijinului acordat pentru formarea majoritatii parlamentare, umanistii au primit din partea coalitiei de guvernare cateva posturi cheie in Executiv, inclusiv pe cel de vicepremier, ocupat pana de curand de George Copos. Dupa ce Copos a fost silit sa demisioneze, iar Voiculescu a vizat postul ramas vacant, au aparut informatii noi privitoare la colaborarea sa cu securitatea.

Functia de vicepremier i-a scapat printre degete. La recentul Consiliu National al partidului, devenit intre timp Conservator, s-a discutat o eventuala iesire de la guvernare. Amenintarea PC nu a speriat pe nimeni; se stia ca ea nu va fi concretizata. Prin urmare, colaborarea in coalitie va continua cel putin pana in 2007.

Se poate observa astfel ca masura ramanerii la guvernare caracterizeaza cu acuratete miscarile politice anterioare ale Partidului Conservator, orientate strict spre conservarea puterii.