Basescu, parinte din flori

de Mihai Antoci, Viorel Ringhilescu     Gazeta de Bucuresti
Luni, 10 iulie 2006, 0:00

(Foto: )

Memoria mortilor din decembrie 1989 a fost intinata de comunistii din esalonul doi al PCR care nu s-au sfiit in goana lor dupa putere sa comita acte de-a dreptul teroriste. Contand pe o lovitura de stat care sa le permita „Rocada” cu esalonul unu, ei au intrat in panica atunci cand populatia a inceput sa strige din rasputeri: „Fara comunisti!”. Mamaliga explodase.



Panica s-a agravat la 26 decembrie 1989 cand un grup de revolutionari, printre care si subsemnatul, au dat jos de pe Comitetul Central, lozinca „Traiasca Partidul Comunist Roman!”. Stau marturie fotografiile publicate in albumul „Libertate Roumanie” dedicat mortii ziaristului francez Jean Louis Calderon.



In acelasi timp, in Cabinetul 1 al lui Ceausescu a luat fiinta primul partid politic postrevolutionar intitulat Partidul Democrat. Printre initiatori s-au numarat revolutionari si fosti luptatori anticomunisti printre care Liviu Viorel Craciun, Viorel Ringhilescu, Nicolae Teodoreanu, Adrian Staicu, Nicolae Costel, Dumitru Dinca, Adrian Stefanescu, Ilie Ionita, Ion Minculescu si altii.



Imediat a inceput o lupta acerba a hienelor comuniste care nu puteau sa conceapa ca vor pierde puterea si se temeau sa nu fie pusi sa construiasca un alt canal de la Dunare la Paris.



Dirijati cu brio de Silviu Brucan, Alexandru Barladeanu, generalul Militaru et comp, ei au reusit intr-un timp record sa fure tabelele reale cu membrii fondatori ai Partidului Democrat si sa le inlocuiasca cu alte tabele. Apoi i-au catalogat drept teroristi pe revolutionarii din Comitetul Central care au avut indrazneala sa infiinteze Partidul Democrat si au ordonat executarea lor.



Aceasta misiune a primito chiar la 26 decembrie 1989, capitanul Mihai Lupoi impreuna cu o echipa de ofiteri USLA (Unitati Speciale de Lupta Antiteroriste). Din fericire pentru ei, acestia nu s-au opus evacuarii fortate din CC si astfel au scapat cu viata. Toate incercarile celor care au infiintat Partidul Democrat in CC, de a-l inscrie la Tribunal, s-au soldat cu refuzul ferm al judecatorilor.



La reclamatiile depuse la Politie li s-a raspuns ca Politia e apolitica. Dupa imprastierea si alungarea celor care au infiintat PD-ul au aparut hienele care au depus la 12 ianuarie 1990 o cerere la Tribunalul Municipiului Bucuresti, datata 11 ianuarie 1989 (cu un an inainte de Revolutie), prin care 13 smecheri cu 10 semnaturi au solicitat inregistrarea Partidului Democrat.



Judecatorii Valeriu Bogdanescu, Nicolae Lazarescu, Valentin Ionescu si grefiera Rodica Mitu de la TMB au fost chiori, asa ca nu au observat pe cerere data de 11 ianuarie 1989 (cu un an in urma) si deci au „Adjudecat” magaria.



Pe statut e trecuta data de 11 ianuarie 1990, iar pe Platforma-program e trecuta data de 26 decembrie 1989, ca dovada a faptului ca e vorba de partidul infiintat in Comitetul Central, in zilele fierbinti ale Revolutiei, furat de la revolutionari. Pagina 25 din dosar, cu numele adevaratilor membri fondatori ai PD lipseste din dosarul de la Tribunalul Municipiului Bucuresti.



Vai saracii ungurii, ne luara PD-urili



Pe tabelul depus la Tribunalul Municipiului Bucuresti, din totalul de 41 de membri fondatori ai Partidului Democrat, 28 sunt unguri care nu figureaza pe listele cu revolutionari din fostul sediu al CC. Nici unul nu a semnat acest tabel.



Printre numele inscrise figureaza: Csipak Mihai, Remenyik Sandor, Remenyik Ildiko, Remenyik Isvan, Hadnagy Roitesten Andrea, Hadnagy Roitestein Emil, Roitestein Robert, Hegeous Zoltan, Gamenczi Erzsebet, Czako Laszlo, Czako Laszlo Zoltan, Czako Adriana, Agache Danut, Agardi Tibor, Agardi Zsuzsanna Katalin, Kiseva (fara prenume), Nayer Ibolyka, Suto Ilie Ludovic, Dani Kalman, Dani Kalman Isvan,



Dani Eva, Darko Csaba Zoltan, Darko Ianos, Suto Elena Dorina, Suto Erzserbet, Gaspar Ladislau, Balazs Peter etc. Cum procentul ungurilor care au infiintat Partidul Democrat este de 68,3%, aceasta poate fi explicatia pentru care UDMR (care nu este partid politic), participa la guvernarea Romaniei de 17 ani incoace in alianta cu toate partidele politice din tara.



Marsul Libertatii, marsul terorii



In martie 1990, un grup de 10 revolutionari printre care si cei care au infiintat Partidul Democrat, la 26 decembrie 1989 in Comitetul Central, au plecat in Marsul Libertatii pe traseul Budapesta, Viena, Paris.



La Viena au fost primiti chiar de catre primarul orasului care i-a invitat la opereta „Cats” si la un dineu in Parcul Prater, unde li s-au prezentat reprezentantii Partidului Tineretului din Austria. Constatand ca se da prea multa importanta lui Viorel Ringhilescu, cei din autocar l-au abandonat la Viena iar Ringhilescu a fost nevoit sa apeleze la Politie pentru a-i gasi.



La Paris, nici macar Ambasada Romaniei, care organizase marsul, nu i-a mai primit. Intalnirea planificata cu presedintele Frantei, Fran?ois Mitterand s-a anulat. Soferul autocarului l-a atentionat pe Ringhilescu despre faptul ca i se pregateste ceva. La plecare au oprit autocarul la marginea Parisului, l-au batut mar si i-au confiscat actele.



Intr-o parcare a reusit sa atraga atentia unor turisti care l-au scapat si cu care a ajuns apoi la Bruxelles. Apoi a ajuns in Olanda unde a primit ulterior si cetatenie. O parte din actele confiscate la Paris i-au fost returnate dupa 10 ani de catre revolutionarul Valeriu Smadu. In 1993 a scris o carte despre peripetiile prin care a trecut.



Ziarul Alianta Civica a publicat un episod dupa care s-a furat spaltul cartii si s-a desfiintat ziarul. Dupa 1-2 ani a aparut un articol in Romania Libera intitulat „Sabia lui Damocles atarna deasupra capetelor noastre” semnat de revolutionarul senator PD Nicolae Dide, in care au aparut cateva aspecte din cartea lui Ringhilescu care nu fusesera publicate.



In 1995 pe cand se intorcea in Olanda a fost oprit pe Valea Oltului de catre Politie care l-a rugat sa ia in masina doi batrani si un tanar. Dupa cativa km pasagerii au coborat, iar pe Ringhilescu l-a apucat brusc somnul. Cand s-a trezit a constatat ca i se furasera actele din masina inchisa. Dupa 1-2 ani, o parte i-au fost inapoiate de catre dr.



Sergiu Tanasescu, vicepresedintele Fundatiei Revolutiei din Romania, condusa de catre col. Iordan Radulescu. Tanasescu i-a spus sa se fereasca.



Dintre membrii fondatori ai Partidului Democrat, Adrian Staicu a zburat definitiv in SUA, Ion Minculescu a fugit in Canada, Ilie Ionita face foamea printr-un sat de langa Targoviste, Viorel Liviu Craciun s-a volatilizat etc.



Restitutio in integrum



In vara lui 2006 Viorel Ringhilescu s-a hotarat sa revina in Romania si sa revendice paternitatea Partidului Democrat. Invatat cu regulile bunului-simt, la 26 mai 2006 i-a scris presedintelui Traian Basescu, i-a relatat falsurile din dosarul de infiintare al Partidului Democrat si a solicitat o intrevedere.



Cu toate ca termenul legal de raspuns la sesizari este de 30 de zile, in cele aproape doua luni care au trecut, nu a primit nici un raspuns. In disperare de cauza, Viorel Ringhilescu a angajat un avocat si a dat in judecata Partidul Democrat.



In afara de dosarul de la TMB care abunda in greseli, Viorel a obtinut si cateva casete video filmate la Revolutie in Comitetul Central, din care reiese fara tagada ca el si alti revolutionari au infiintat Partidul Democrat in ziua de 26 decembrie 1989 in Comitetul Central.



Sa ordoni impuscarea unor revolutionari pentru simplul fapt ca s-au saturat de Partidul Comunist si vor un Partid Democrat, e cu siguranta un act de terorism. Procesul se va termina la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg caci in Romanica justitia e chioara.



Deoarece Ringhilescu este cetatean olandez de origine romana, iar Romania vrea sa intre in Uniunea Europeana, asteptam cu interes reactia europarlamentarilor olandezi pe care i-a contactat ambitiosul revolutionar.



Anularea actelor de inscriere a Partidului Democrat va atrage dupa sine anularea tuturor actelor intocmite in ultimii 17 ani de catre reprezentantii sai. Partea proasta pentru Partidul Democrat este ca pe toata durata desfasurarii procesului, in cazul alegerilor anticipate declansate de catre orice alt partid, Partidul Democrat nu se va putea prezenta la alegeri cu actuala denumire.



De unde se poate trage concluzia ca, la Palatul Cotroceni, inca mai canta cucuveaua iar Traian Basescu, actualul presedinte al Romaniei, este reprezentantul unui partid-fantoma.



Revolutia originala



Prezentam in premiera absoluta fragmente din cartea scrisa de Viorel Ringhilescu, cetatean olandez de origine romana, batut si alungat din Romania pentru ca a indraznit sa infiinteze Partidul Democrat la 26 decembrie 1989 in Comitetul Central.



Noi doream sa scapam de comunisti, dar acestia o tineau mortis: „Daca voi nu ne vreti, noi va vrem”. Declaratia ca CFSN nu se va transforma in formatiune politica, iar liderii acestuia vor ceda locul la primele alegeri libere, fara sa profite de pe urma pozitiei castigate prin participarea la evenimente s-a dovedit ulterior a fi o minciuna sfruntata.



Incercam sa formam o formatiune politica noua, din care sa faca parte revolutionarii si fostii luptatori anticomunisti. Cineva lansase o idee in acest sen



Pentru ca l-am vazut mai izolat, l-am abordat pe Liviu Viorel Craciun.



"Pot sa te intreb ceva? M-am gandit ca nu ar strica daca am infiinta un partid politic, unul cu care sa putem sa garantam faptul ca nu am murit pe aici degeaba, fara rost, sa garantam faptul ca vom scapa de pacostea asta de comunism, sa garantam un viitor mai bun atat pentru noi, cat si pentru cei care vor trai dupa noi.



Oricine ni se alatura, trebuie sa fie constient ca partidul care se naste nu va mai fi ca ala comunist, unde «prinzi» un scaun sub cur pe care apoi nu-l mai scapi cu anii”. „Si cum vrei sa se numeasca partidul?” „Nu m-am gandit”. „Eu i-as spune Democrat, ca prea am dus lipsa de asa ceva in ultimii... j’de mii de ani”.



Exista pericolul ca CFSN sa fie transformat in partid politic, care ar fi inglobat si o foarte mare parte dintre fostele cadre comuniste care purtau raspunderea pentru dezastrul economic si social in care fusese tarata Romania.



Daca CFSN nu este o formatiune politica, iar PCR nu mai reprezinta puterea politica din tara, atunci care sunt formatiunile politice care trebuie sa se pregateasca sa preia controlul tarii dupa ce rolul CFSN se va fi terminat? Au devenit foarte clare intentiile nedeclarate ale liderilor de la putere.



Aveam in mod cert de-a face cu o lovitura de stat bine mascata! Eram manipulati cu ajutorul masiv al Televiziunii.



Cand si cu ajutorul cui se reusise atat de rapid reactivarea unor ofiteri superiori care mucegaisera la pensie si care erau unii dintre cei mai reprezentativi absolventi ai vechii scoli militare urmate la Moscova, inraiti comunisti, asa cum era de pilda generalul Militaru, nu se intreba aproape nimeni? Faceam o legatura intre intreruperea legaturii telefonice dintre cele doua comandamente militare si inlocuirea generalului Gusa din functia de Comandant al Fortelor Armate, dupa refuzul acestuia de a permite intrarea trupelor sovietice pe teritoriul tarii noastre, cu existenta celuilalt comandament de unde porneau toate relele unde se aflau la comanda generalii Militaru si Stanculescu.



Idealurile care ne insufletisera si pentru care luptasem uniti, care facusera sa renasca in noi sperantele pe care le credeam alta data iremediabil pierdute, care ne insangerasera si ne indoliasera familiile, nu erau decat in parte recunoscute si satisfacute.



Rotatia cadrelor comuniste



Ce puteam noi sa mai asteptam de la viitor atunci cand schimbam un dictator comunist cu un alt comunist, e adevarat mai moderat, despre care nu stiam decat ca a facut scoala politica in URSS, care nu-si scolariza elevii decat dupa ce-i punea sa jure, cu gradele pe umar, ca vor lupta pentru cauza comunismului si ca vor sluji cu credinta si devotament... KGB-ul.



Cineva a intrebat (cred ca Dan losif) care este motivul real pentru care doream sa facem un partid atata timp cat noi facem parte cu totii din CFSN? Am replicat ca CFSN nu era o formatiune politica, ci una cu caracter provizoriu, care isi propusese sa garanteze alegeri libere si democratice, asumandu-si conducerea tarii numai pentru perioada de tranzitie, dar care nu avea un program politic clar in privinta viitorului sistem pluralist, care sa asigure distrugerea definitiva a structurilor deficitare mostenite de la sistemul comunist. CFSN nu acuza comunismul in sine, asa cum noi o facem, cautand sa arunce vina tuturor relelor numai in spinarea familiei Ceausescu, de parca acesta ar fi fost singurul vinovat de toate relele.



Mai mult, se complac chiar si acum in promovarea unor elemente ciudate si compromise, in mod constient. Mai bine incercam noi orice altceva decat sa lasam sa mai decurga asa lucrurile in continuare, pentru ca de fapt, intr-o Revolutie, schimbarile sunt radicale, de fond si nu de suprafata.



Dintre noi au cazut foarte multi, poate cei mai buni si nici nu stim daca nu o sa mai moara si altii de acum incolo, dar idealurile noastre, cele care ne-au ridicat la lupta si ne-au unit, vor ramane vii si vor trebui puse in practica.



Cine sa o faca mai bine decat noi? Cand a aparut la televizor, Iliescu fusese destul de clar cand declarase ca cei care fac parte din Guvernul Provizoriu, care pentru moment se confunda cu CFSN, nu vor profita de popularitatea castigata datorita propulsarii lor in inaltele functii (inca nu o stiam pe aia cu „emanatia”) ocazionate de evenimentele din perioada Revolutiei.



Asigurand numai conducerea provizorie din perioada de tranzitie si declarand ca CFSN nu se va transforma intr-o formatiune politica, ne-a creat atat posibilitatea, cat si motivatia si nevoia, ba chiar si obligatia morala de a infiinta un partid politic al Revolutiei, care sa-si asume responsabilitati ulterioare perioadei de tranzitie.



Da! Chiar atunci, in noaptea de Craciun si ca o ironie a soartei, chiar in Cabinetul nr.1 care fusese ani de-a randul biroul fostului dictator, se nastea prima formatiune politica a Revolutiei din Decembrie 1989, primul partid care avea sa impuna recunoasterea sa oficiala pe plan extern, care avea sa introduca spaima in randurile comunistilor, dar si singurul partid care avea sa fie in totalitate distrus, alternativa unica pentru comunisti in incercarea lor de a prelua pe termen lung puterea politica si economica din Romania.



Vanat inca din noaptea de Craciun



Partidul nostru a fost botezat de Liviu Viorel Craciun cu numele de Partidul Democrat Roman. Ne-am dat seama ca din momentul in care am inceput sa ne organizam, nu mai eram doriti acolo. Orgoliile si setea de putere jucau un rol destul de important. Craciun era recunoscut oarecum neoficial ca fiind in fruntea noii formatiuni politice. Nucleul de baza fusese realizat.



S-a propus formarea unei liste cu membrii fondatori. Afara erau doi dintre cei cinci delegati plecati pe data de 24 decembrie la Televiziune. Acestia nu erau lasati sa mai intre in cladire. Nu mai aveam nici cea mai mica indoiala de faptul ca se cauta epurarea noastra. Am trimis o delegatie dupa Dan Iosif. Si el era interesat de aflarea adevarului si de faptul ca Televiziunea ne-a ignorat.



L-am intrebat daca este constient de faptul ca daca vom convoca un miting de informare vom fi supusi eventualelor represalii. Dan Iosif a ras, apoi s-a dus, a luat microfonul de la balcon si a convocat un miting al Partidului Democrat, pentru ora 15.00. Am inceput sa ne organizam. Delegatia noastra la Televiziune fusese tinta unui atac dinainte pregatit, o ambuscada in toata regula.



Semnalul a fost dat de catre Babone, care sarise din transportorul blindat si strigase catre militarii care pazeau Televiziunea, ca in transportor sunt teroristi. S-au salvat norocos datorita unghiului in care intrase transportorul, fiind acoperiti de unul dintre zidurile Televiziunii. In cladirea Televiziunii fusese acceptat numai Cazimir Ionescu si una dintre fete.



Ceilalti trei s-au refugiat la Metrou, dupa care au revenit la CC, unde nu au mai fost reprimiti. Lista cu numele noastre se afla la Guvern, dar fusese respinsa, singurii acceptati fiind cei invitati sa intre, adica acea fata si Cazimir.



Lumea de afara incepuse sa intocmeasca liste cu numele celor care doreau sa adere la noua formatiune politica. Am trimis pe unul dintre noi sa contacteze biroul de presa al corespondentilor straini, pentru a fi de fata la eveniment. Se hotarase ca liderul noii formatiuni politice este Craciun.



Ca vicepresedinti erau Viorel Ringhilescu, Nicolae Teodoreanu, Nicolae Costel si Dumitru Dinca, la care s-au adaugat mai tarziu Adrian Stefanescu si reprezentantul celor de afara. Platforma-program clarifica pozitia noastra de anticomunisti.



Am primit un mesaj ca cei de la birouI de presa din Hotelul Intercontinental se afla in fata cladirii, dar intrarea le este interzisa.



Am apelat la colonelul Cernat care avea functia cea mai mare si raspundea de militarii postati la punctele de trecere. Cred ca acel moment a fost hotarator in privinta salvarii vietilor noastre. Aproape in acelasi timp a inceput campania Radio-TV impotriva mitingului anuntat de catre noi. Prea tarziu! Vestea formarii Partidului Democrat circula cu mare viteza. Pluripartitism sau mai putina dictatura?



Aparitia Partidului Democrat, un adevarat soc pentru CFSN



Prima noastra reactie a fost acordarea unui interviu de catre Craciun corespondentilor straini intrati in cladire. Reactia ziaristilor, a cameramanilor si fotoreporterilor patrunsi in cladire ne-a uimit prin profesionalism si rapiditatea cu care isi faceau treaba.



Fiecare minut filmat, fiecare rola de film fotografiata, fiecare articol scris la repezeala in marea aglomeratie produsa acolo parasea cladirea cu o rapiditate fantastica, prin curieri postati in afara cladirii. Reporterii erau mai constienti decat noi de marele pericol la care ne expuneam.



Acum, chiar daca am fi fost arestati cu totii, informatiile si dovezile despre existenta noastra parasisera deja cladirea si foarte multe erau in acel moment comunicate probabil catre redactiile unde acestia erau angajati.



Iar toate acestea se intamplau in timp ce la Radio si Televiziune se comunica in continuare faptul ca in statiile de Metrou indivizi necunoscuti anunta prin porta-voce organizarea unui miting in Centrul Capitalei, invitand populatia sa nu ia parte la un astfel de miting, organizat de persoane periculoase si inarmate, pentru ca nu exista conditii propice organizarii lui.



In momentul in care vor exista astfel de conditii, CFSN va organiza un miting cu participarea celor mai reprezentative personalitati ale vietii publice! La fiecare jumatate de ora, acel anunt se repeta. CFSN arata clar ca ei doreau sa ramana singurii conducatori politici ai Romaniei.



Halal schimbare! La nevoie, CFSN putea sa ne aresteze sau sa ne lichideze, doar populatia avea deja cunostinta de faptul ca noi eram inarmati si periculosi. Ordinul de executie fusese deja transmis catre Comandamentul Militar.



Ne-am trezit cu Colonelul Cernat si cu alti ofiteri, care venisera sa se convinga unde se afla teroristii ce trebuiau lichidati si au promis sa-i informeze pe cei din CFSN ca era vorba doar de formarea unui nou partid politic.



De afara soseau stiri alarmante: in jurul zonei fusesera instituite puncte de control cu misiunea de a nu mai permite intrarea in Piata a populatiei, pentru a se impiedica tinerea mitingului.



Intre timp, in cadrul unei emisiuni transmise in direct de la Televiziune, Comandamentul Militar incerca sa intre in legatura cu Silviu Brucan, care batea hotarat cu pumnul in masa si califica fara drept de apel actiunea noastra drept „terorista”.



Regizorul emisiunii primise un comunicat de la generalul Gusa, care anunta ca nu este vorba de nici o grupare terorista, ci pur si simplu de formarea unui partid politic nou. Ce era atat de anormal?



S-a hotarat! - dixit Brucan



Numai ca reactia lui Brucan a fost foarte clara: „Nu, nu doresc sa stiu nimic! S-a hotarat!”.



Da! Intr-adevar se hotarase! Numai ca dl. Silviu Brucan nu adaugase si ce anume se hotarase, adica arestarea si executarea imediata a „pucistilor”, hotarare care ingrozise Comandamentul Militar aflat in interiorul cladirii fostului CC.



Spre lauda acestui Comandament (din nou nota bene, dupa reactia pe care au avut-o in noaptea de 22 spre 23 Decembrie, atunci cand au refuzat „ajutorul” militar Sovietic solicitat de aceeasi lideri) s-a luat hotararea sa fie impiedicata aceasta crima, pentru faptul ca nu se atenta numai la vietile noastre, ci de fapt se atenta la viitorul politic al tarii, dorindu-se implicarea armatei intr-o crima murdara cu substrat politic evident. Singura persoana din randurile liderilor CFSN care a avut o pozitie concilianta si intelegatoare fata de actiunea noastra a fost doamna Doina Cornea.



De frica unui razboi civil am dat o declaratie de presa menita sa amortizeze conflictul deschis intre unitatile de armata care ne sustineau pe noi si cele care sustineau CFSN si sa explice faptul ca noi nu suntem altceva decat un partid politic infiintat pentru a continua la masa verde ceea ce am inceput cu cateva zile mai devreme.



Acel moment a fost filmat si fotografiat de toate agentiile de presa prezente, fiind difuzate la toate posturile de televiziune din strainatate, mai putin in Romania. O poza a acelui moment a fost publicata pe doua pagini in cartea editata in SUA in 1990, intitulata „MOMENTS OF REVOLUTION EASTERN EUROPE”, cu fotografii castigatoare ale premiilor „PULITZER” (David C. Turnley) si „OVERSEAS PRESS CLUB AWARDS” (David si Peter Turnley impreuna cu Mort Rosenblum).



La ora 14.00 a sosit o delegatie de ofiteri din partea Comandamentului Militar, cu sarcina de a ne ajuta la pregatirea unor baricade mai zdravene, deoarece se astepta la o reactie dura din partea unor unitati de armata coordonate de Comandamentul Militar din Drumul Taberei. Transportoarele blindate au fost mutate direct in fata cladirii.



Se produsese o sciziune in randurile Armatei, o parte fiind conservatoare si dorind ca CFSN sa ramana singura formatiune politica legala si legitima, care sa ia locul PCR, perpetuand astfel sistemul de tip totalitar, cealalta parte dorind schimbari de natura democratica, sa asigure existenta sistemului pluripartid si alegeri libere.



Comandamentul Militar condus de generalii Militaru (spion KGB dovedit) si Stanculescu, aparut ca urmare a refuzului de a accepta intrarea rusilor in tara noastra, ne acuza pe toti de... destabilizarea situatiei. Toate acestea se intamplau in culise, in timp ce Silviu Brucan batea cu pumnul in masa, de furie, in plina emisiune televizata si transmisa in direct.



Tradarea



Cand devenise clar ca nu mai exista alta scapare din aceasta situatie, decat recunoasterea oficiala a partidului nostru, a aparut o delegatie din partea CFSN, condusa de... Cazimir Ionescu! Imediat ce a intrat pe usa, a fost bombardat cu intrebari cu privire la modul in care intelesese sa rezolve problemele pentru care plecase initial la Televiziune.



Despre lista? Sa stam linistiti, aceasta lista se afla la Ion Iliescu, care aprobase ca o parte dintre cei inscrisi sa fie invitati alaturi de ei. Pana una-alta, Cazimir Ionescu fusese deja admis. Clar si simplu.



Si fiindca cercul uman din jurul sau se strangea amenintator, acesta a izbucnit in plans pentru a ne dovedi ca este permanent de partea noastra, si a venit cu o propunere: Televiziunea este de acord sa transmita in direct stirea despre infiintarea partidului nostru. Cazimir Ionescu a intrebat intr-un moment de neatentie cine merge cu domnia sa la Televiziune si s-a oferit Adrian Stefanescu.



L-a tras de mana pe Stefanescu si au disparut. Asteptam cu sufletul la gura sa vedem cum va reactiona Stefanescu in fata camerelor de luat vederi, fiindca nu avea decat programul partial. Speram ca retinuse cate ceva din discutiile avute pana atunci intre noi. Aparitia de la televizor avea sa confirme temerile noastre.



Firea blajina si emotiva in fata camerelor de luat vederi a lui Adrian Stefanescu a fost taxata rapid de „vulpoiul” Cazimir Ionescu, care nu l-a lasat sa deschida prea muIt gura si a replicat ca „Asta este ce dorim noi? Bine, dar coincide perfect cu ce doreste si CFSN sa faca!” Pana sa mai apuce Adrian sa se dezmeticeasca, smecherul Cazimir a spus ca nu intelege de ce dorim noi sa facem o formatiune politica SEPARATA dar, ma rog, nu se opune nimeni, dupa care, brusc, emisiunea a fost intrerupta. Noi eram cu totii suparati.



In primul rand, nu-l trimisesem acolo pe reprezentantul nostru sa ceara voie sa fim lasati sa infiintam acest partid, iar, in al doilea rand, chiar daca Stefanescu se comportase cinstit fata de cauza noastra, nu spusese nimic de faptul ca, chiar daca platforma noastra ar fi coincis pana la ultimul punct cu cea a CFSN, noi eram o formatiune politica declarata, in timp ce CFSN era o formatiune provizorie si fara nici un fel de pretentii politice, ulterioare alegerilor libere.



La intoarcerea lui Adrian Stefanescu in cladirea CC ne-a explicat ca nu a fost lasat sa vorbeasca, a fost intrerupt si dupa ce emisiunea a fost inchisa, a fost pur si simplu expediat „acasa”. Bineinteles, Cazimir Ionescu nu s-a mai intors printre noi. Totul incepuse sa ne produca un gust amar. Am hotarat sa finalizam lista oficiala cu membrii fondatori ai Partidului Democrat.



Acum, cand existenta noastra era oficial recunoscuta, trebuia sa ne organizam serios.



Executia



Prima surpriza neplacuta a fost disparitia unei parti a adeziunilor scrise de cei de afara. Ne-am apucat sa intocmim primul document oficial, cand brusc s-a deschis usa, iar inauntrul cabinetului a intrat un ofiter cu gradul de capitan, care a intrebat: „Dumneavoastra sunteti cei care au facut Partidul Democrat?”. „Da, noi suntem!” a raspuns Craciun Liviu Viorel.



"Sunt capitanul Lupoi! Aveti la dispozitie cinci minute sa parasiti cladirea, dupa care, daca nu ati parasit-o, am ordin sa va execut! Numaratoarea incepe in acest moment!” Si ca sa nu existe cumva dubii in acest sens, de indata au si intrat cativa soldati cu armele in pozitie de tragere. Am ramas cu totii inmarmuriti.



Cum de nu trecuse nimanui prin cap si o asemenea posibilitate, doar stiam cu ce fel de canalii avem de-a face.



Nu aveam nici macar un telefon la indemana. Clar, fusesem tradati de cineva din interior.



"Mai aveti patru minute la dispozitie!” ne-a atentionat inca o data capitanul Lupoi, pe care acum il recunoscusem drept „eroul” de la Televiziune. Si, ca sa vedem ca nu glumeste, si-a scos pistolul, pe care l-a armat. „Ce facem?”, l-am intrebat pe Craciun Liviu Viorel. „Ce sa facem, plecam”, a venit raspunsul.



La sfarsitul celor cinci minute eram cu totii scosi in afara cladirii. Unul dintre noi avea inca pardesiul ramas in cabinetul nr. 1. „Eu in locul vostru nu m-as mai duce noaptea asta acasa”, ne-a spus in loc de ramas bun capitanul Lupoi. „Asta-i singurul sfat bun pe care vi-l pot da”.



Afara se facuse frig, ningea cu fulgi mari si desi, vrand parca sa se recupereze timpul cat iarna fusese lipsita de stratul alb de nea care acoperea de obicei trotuarele Bucurestiului. Din loc in loc erau facute focuri in jurul carora gravitau inghetati, intr-o lunga asteptare, ultimii indrazneti. Acolo am fost primiti cu caldura si entuziasm. Incepea un drum nou. Dar asta este o alta poveste. Trista si murdara. Ca si Revolutia originala care pentru noi tocmai se incheiase. Dar oare se incheiase cu adevarat?
























98 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri