Firmele de prestari servicii se ocupa de cele mai multe ori de oameni cat acestia sunt in viata. Desi pare poate putin mai macabru, sunt si firme care se ocupa de oameni dupa ce pleaca „dincolo”.

Este vorba bineinteles de firme de pompe funebre care asigura servicii complete, incepand de la asigurarea sicriului pana la realizarea de pietre funerare din materiale dure, care sunt adevarate lucrari artistice.

Aceasta activitate a devenit in ultimii ani un „business” pentru multi intreprinzatori care in timp s-au extins, iar acum au hale de productie atat pentru sicrie cat si pentru pietre funerare. O astfel de firma este si Arnelis Trans SRL din Zalau, al carui administrator este Horvath Elisabeta.

Am gasit-o acasa unde are amenajat si un salon de prezentare a produselor si anume cruci, borduri si sicrie, numite in limbajul celor care au astfel de firme si „casa cea de pe urma”. Intr-o incapere puternic luminata, intr-o curatenie desavarsita se poate vedea o adevarata expozitie de cruci care mai degraba aduc a monumente decat a pietre funerare.

Majoritatea sunt albe sau negre, iar in unele cazuri aceste culori sunt combinate in functie de preferintele celor care le comanda. Sunt intr-o gama bogata de forme si modele, iar intr-o incapere alaturata sunt asezate pe randuri sicrie, de asemenea, intr-o gama variata de culori si modele.

Aflam ca este un „business” de familie, afacerea incepand inainte de Revolutia din decembrie 1989. Horvath Elisabeta povesteste ca afacerea a inceput practic printr-o intamplare. Sotul Elisabetei avea un unchi care de ani buni cioplea in marmura si granit pentru a realiza pietre funerare.

Intr-o zi s-a hotarat sa mearga la ruda sa pentru simplul motiv de a vedea procedeul folosit la constructia pietrelor funerare. Numai ca, in urma unor astfel de vizite a „furat” meserie si in cele din urma s-a hotarat sa inceapa o astfel de afacere. Problema era ca trebuia sa renunte la locul de munca de la fosta Armatura, iar acest lucru nu i-a convenit sotiei.

In cele din urma aceasta a fost de acord si afacerea a pornit. „Nu prea am fost de acord la inceput pentru ca urma sa renunte la serviciu si mi-a fost oarecum teama, dar pana la urma s-a intamplat”, ne-a mai spus Horvath Elisabeta.

De la un mic atelier la o hala de productie

Lucrul a inceput intr-un mic atelier incropit la parterul casei. Aici erau slefuite si taiate bucati de marmura si granit care ulterior erau vandute. In timp, la firma au fost angajati si cativa cioplitori in piatra, iar in final a fost lansat un alt serviciu si anume de constructie a bordurilor de mormant.

In cele din urma unitatea a ajuns la un numar de 13 salariati si cu o hala de productie in zona Panic. Pentru ca treaba sa mearga mai bine s-au realizat si investitii prin cumpararea unor gatere si masini de slefuit. „Pana sa avem hala se lucra aici unde ne aflam acum. Era plin de praf si oamenii veneau sa comande cruci si nu era tocmai bine.

Asa ne-am hotarat sa avem o hala de productie unde sa fie construite pietrele funerare, iar aici am amenajat un salon special de prezentare astfel incat cei care vin la noi sa fie multumiti de serviciile pe care le oferim”, a mai spus Elisabeta Horvath. Blocurile de marmura sunt aduse din Simeria, iar cele de granit de la Budesti din judetul Maramures.

Aflam ca desi marmura are un aspect mai placut nu este chiar atat de rezistenta ca si granitul. De la alegerea modelului, depunerea comenzii si pana la finalizarea lucrarii nu trec mai mult de trei zile, iar comanda este onorata prompt. In ceea ce priveste constructia bordurilor am aflat ca de fapt este o afacere de sezon.

Mai precis pe o perioada de 6 luni din an pentru ca iarna nu se poate munci in cimitir din cauza frigului. Astfel toate comenzile vin doar in perioada sezonului cald. „Am avut si persoane care au facut comanda pentru borduri. Pentru sicrie nu am avut asemenea comenzi”, spune razand Horvath Elisabeta.

Concurenta mare la ...... sicrie

Cel mai bine merge afacerea cu pietre funerare si borduri. O piatra din granit costa intre 10 si 20 de milioane de lei vechi, una din marmura intre 6 si 11 milioane, iar din mozaic intre 3,5 si 7,8 milioane de lei vechi. Pretul difera in functie de model, de culoare si inscriptionare.

Se poate plati si in rate astfel incat cel care comanda o piatra funerara sa-si poata permite un model care probabil i-ar fi fost pe placul celui „plecat”. Cu sicriele e putin mai greu. Horvath Elisabeta spune ca e mare concurenta. „Sunt multi pe piata care fac si vand sicrie, de aceea merge mai greu cu vanzarea. Avem multe modele, dar nu le construim noi.

Le aducem de la o firma specializata si sunt dotate cu toate accesoriile necesare. Pretul difera in functie de model, culoare si esenta lemnului. Cel mai ieftin costa doua milioane de lei vechi, iar cel mai scump aproximativ 11 milioane de lei si este construit din lemn de stejar.

Multe din sicriele expuse par mai degraba a piese de mobilier decat a „coparseu” si o parte din ele sunt invelite in folii de plastic ca nu cumva sa fie zgariate.

Afacere de familie

Treaba merge bine. Cereri exista chiar daca este doar o activitate sezoniera asa cum spune administratorul firmei. Horvath Elisabeta are trei copii din care doar baiatul cel mare ar avea, asa un talent pentru „business” in domeniul pompelor funebre. „Noi speram ca baiatul cel mare va duce afacerea mai departe. De fapt jumatate din firma este a lui.

Are un talent pentru treaba asta. Ceilalti doi copii nu vor. Oricum e o afacere de familie si noi speram sa mearga bine treaba”, a fost de parere cea care este mai marele firmei. Intrebata daca aceasta activitate de pompe funebre nu i s-a parut macabra Horvath Elisabeta a spus ca nici vorba, ca familia s-a obisnuit.

In timp ce mai povesteste si ne arata ultimele modele de pietre funerare si sicrie ne spune mai in gluma mai in serios ca „vreti nu vreti, tot la noi ajungeti”. E un slogan hazliu si nu prea, dar cunoscut de majoritatea celor care activeaza in acest domeniu de activitate.