Tiganii din judetul Hunedoara isi duc viata in conditii aproape medievale: aproape toti locuiesc in conditii insalubre si se confrunta cu boli ale mizeriei si saraciei. Majoritatea adultilor din comunitatile de tigani sunt analfabeti, iar copiii sunt trimisi la scoala doar pentru a obtine alocatiile, multi renunta, insa, la invatatura imediat dupa clasele primare.

Lipsa de comunicare intre tigani si autoritatile locale, dar si lipsa interesului acestora de a duce o viata normala, au dus la acutizarea saraciei si mizeriei in aceasta comunitate.

De partea cealalta sunt rromii bogati, proprietarii unor palate cu multe turnuri imbracate in tabla stralucitoare. Acestia isi plimba familiile in masini luxoase si etaleaza cu opulenta obiecte masive de aur. Totusi ei reprezinta doar o mica parte din etnia rromilor.

La Geoagiu, situatia tiganilor este disperata: pe o suprafata de o jumatate de hectar traiesc 700 de persoane. Primarul orasului, Simion Maris, a afirmat ca "sunt mai batuti de Dumnezeu decat toti". Intr-o baraca de 16 metri patrati, facuta din cartoane si paturi, locuiesc cate cinci familii. Mai mult, alaturi de puradei, in acelasi spatiu sunt crescuti si porcii.

"Situatia este grava, deoarece cazurile de tuberculoza sunt tot mai des intalnite in colonie", sustine primarul.

Totusi, aceasta situatie ar putea fi rezolvata, dupa cum sustine edilul, in conditiile in care tiganii ar fi ajutati. Pentru aceasta, edilul din Geoagiu a facut demersuri sa obtina un teren de la biserica.

"Rromii nu doresc sa isi asume responsabilitatea"

In comuna Turdas, situatia nu este mai buna decat cea din Geoagiu. Cartierul tiganesc din Pricaz este constituit din patru blocuri si doua case, care adapostesc 380 de suflete. Spatiul este si aici insuficient. In apartamentele care sunt formate dintr-o camera si o bucatarie locuiesc intre opt si 12 persoane. Un singur bloc din cele patru are grupuri sanitare.

Rromii au primit 43.000 de euro pentru finalizarea unui proiect Phare, bani care au fost folositi la acoperirea baracilor in care locuiesc acestia.

O problema pentru autoritatile locale o reprezinta tiganii din Spini, care s-au stabilit aici din alte zone ale tarii. Copiii acestora nu sunt inregistrati la Starea Civila, iar adultii nu au acte de identitate. Primarul din Turdas, Aurel Lupu, sustine ca tiganii din localitate sunt muncitori, 30 dintre ei reusind, timp de doi ani, sa lucreze in Calafat ca zidari sau lacatusi.

In Orastie, situatia este identica. Chiar daca autoritatile locale ar dori sa aiba o relatie de colaborare cu comunitatea de tigani, acestia nu vor sa aiba un lider care sa prezinte problemele Primariei. Viceprimarul orasului, Alexandru Munteanu, a explicat ca rromii au avut un lider, l-au dat afara pentru ca nu era bun, insa nu si-au mai ales altul pentru a lucra cu autoritatile.

Chiar daca tiganii din Orastie nu sunt interesati de soarta lor, administratia locala incearca sa ii ajute. Un motiv serios pentru care adultii isi trimit copiii la scoala sunt alocatiile, laptele si cornul, pe care acestia le primesc doar daca frecventeaza cursurile.

Doar 20 la suta dintre tiganii din Orastie au venituri pe care le obtin din serviciile de salubritate pe care le presteaza, restul traind din venitul minim garantat si alocatiile copiilor.

Saracii tigani bogati

In urma cu aproape 30 de ani, in Hasdat, la marginea sudica a municipiului Hunedoara, din ordinul autoritatilor comuniste ale vremii, s-a format o comunitate de tigani destul de numeroasa.

Majoritatea caldarari, nomazi, regimul comunist se angajase sa ii "impamanteneasca" pe acestia, sa le dea o ocupatie conforma cu cerintele construirii socialismului si sa mai scape de necazurile pe care acestia le pricinuiau pe parcursul calatoriilor lor. Ajutati de stat si de "fortele proprii", majoritatea au abandonat bordeiele din carton si si-au ridicat case impunatoare.

Acum, aici traiesc aproximativ 400 de familii. In Hasdat nu se incumeta sa intre nici un cetatean obisnuit. Tiganii de aici se arata destul de ostili cu "fetele palide", lucru care se vede doar din felul in care privesc orice intrus.

In cartierul de vile se pot recunoaste tiganci care, cu o zi inainte, au fost vazute cersind, plangandu-se ca nu au unde sa stea si ce sa le puna pe masa pruncilor, iesind la porti in curti pavate cu marmura, imbracate frumos si cu sute de grame de podoabe de aur la gat, in par si pe maini.

In colonie sunt si rromi carora le merge mai prost, dar nu exista adult care sa nu aiba cel putin un ghiul imens de aur.

Palate din alocatia pentru copii

Dupa '89, o parte dintre ei au inceput sa-si arate bogatia. La inceput, ca dovezi ale bunastarii, au fost folosite masinile de lux. Acum, in Hasdat rasar constructii marete, cu turnuri si turnulete, trei-patru etaje, pe suprafete de cel putin 150-200 de metri patrati si care, la final, vor fi impodobite frumos si, bineinteles, cat se poate de colorat.

Unii le numesc vile, dar dimensiunile si formele adoptate le dau o usoara asemanare cu palatele ce ilustrau cartile de povesti.

Toata lumea se intreaba de unde au tiganii de la Hasdat bani sa-si faca asemenea case. Din agricultura si munca in constructii, n-aveau cum sa adune miliardele de lei de care au nevoie pentru asa ceva. Am incercat si noi sa aflam acest lucru. N-am primit nici un raspuns de la cei care isi ridicau in curte un palat.

Ei ne-au spus doar ca s-au inteles sa nu lase pe nimeni sa le fotografieze casele decat atunci cand vor fi gata, si sa nu spuna nimanui nimic despre felul in care au reusit sa faca rost de bani.

Un raspuns am primit, totusi, de la bulibasa tiganilor din Hasdat, Laios Kvec. "Dupa Revolutie, toti tiganii au plecat care pe unde a putut: prin Anglia, Germania, Franta. Multi sunt in Anglia si pentru fiecare copil primesc 1.500 de lire sterline. In banii nostrii vine mult. Trimit banii la batranii lor, la frati sau la oameni de incredere si le fac case", a spus acesta.