Falimentul de care se plangea avocata oradeana Elena Albutiu - intr-una dintre multele scrisori trimise de ea la redactie - ca ar fi adus-o GAZETA si avocatul Kolozsi Arpad, vecinul care i-a suflat toata clientela, pare, intr-adevar, sa se confirme! Biata femeie si-a facut-o cu mana ei! Din pacate, a atras-o in nelegiuiri si pe fiica ei, Cecilia Tiril, de care ne pare, sincer, rau!

Te-ai fi asteptat ca o femeie care a pasit bine in al saptelea deceniu de viata sa dea dovada de mai multa intelepciune si sa-si protejeze macar copilul.

Documentele descoperite de GAZETA de Oradea si trimise, deja, de noi, pe adresa organelor competente sa le traga raspundere penala pe cele doua evazioniste calificate, dovedesc fara putinta de tagada ca mama si fiica au dat declaratii mincinoase in fata notarului si au inselat prin evaziune statul roman cu cateva zeci de milioane de lei, bani care ar fi trebuit sa aiba ca destinatie finantarea scolilor, drumurilor si spitalelor patriei!

Ca rromii de pe strada Gutenberg

Casa de pe strada George Toparceanu, nr. 7, este inscrisa in carte funciara nr. 9827 Oradea, pe nunarul topografic 4592/12, si are o suprafata de cel putin 160 metri patrati. In CF nu se precizeaza decat suprafata terenului, care se intinde pe 342 metri patrati. Din schitele cadastrale (foto), rezulta ca aproape jumatate din teren este ocupat de constructie.

Imobilul are un un front la strada de 12 metri. Doua ferestre mari sunt cu vedere spre drum, corespunzatoare la doua camere. Ce se afla construit spre gradina, nu se vede dinspre strada, dar se poate banui dupa forma acoperisului. Din informatiile noastre, alte doua camere au vedere spre curte. Este, evident, o casa solida, construita de evrei, prin anii '30.

Desi o stapanesc de zece ani, cei din familia avocatei Albutiu au preferat in tot acest timp sa plateasca o suma modica la Administratia financiara Oradea, ca impozit pe constructie.

Ei au declarat-o si la fiscul local ca are o singura camera! Densitatea ocupantilor ar fi si in casa lor - daca le-am da crezare - la nivelul tiganiei din celebrul bloc NATO, de pe strada Gutenberg din Velenta. Un mediu promiscuu, care nu le este deloc strain avocatilor faliti.

Un sut in fund, un salt inainte

Elena Albutiu a fost judecatoare pana in anul 1995, cand a fost impinsa din spate sa iasa afara din magistratura. Ea se lauda ca a plecat la cerere, dar motivul real era altul.

Albutiu a fost reclamata, si cercetarile au confirmat intrutotul, ca a musamalizat solutionarea unui dosar, vizand interesele Regiei Sarii, dupa o “reteta” care a facut-o celebra si pentru care trebuia trimisa inca de atunci dupa gratii. Tot raul spre bine, si-o fi zis ea cu bocceluta in spinare la poarta din spate a tribunalului.

Macar putea acum sa-si puna ordine in acte, fiindca se folosise de simulatii ca sa-si ascunda averea si sursele ei intunecate. Incorsetata de calitatea de judecator, nu avusese curajul sa-si etaleze stransura, imposibil de justificat din salariul ei si al fostului sot. Parintii nu ii ajutasera cu nimic.

In mod oficial, erau proprietarii declarati doar a unui apartament nationalizat, cu trei camere, pe strada Romana, actualmente Emanoil Gojdu. Mai cumparase fiicei o casa pe strada Olteniei, un apartament pe strada Marasti si inca o casa pe strada Lucian Blaga, dupa care a trebuit sa se opreasca ca incepea lumea sa vorbeasca.

Ginerele scos la incalzire

Avocata Elena Albutiu a ochit pentru ea un cartier bun si a trecut la atac. Intentiona sa-si reformeze existenta. Viata la bloc nu cadra cu pretentiile ei. I-a cazut cu tronc casa de pe strada Toparceanu, nr. 7. Inca de atunci era despartita in fapt de sot, asa cum rezulta din sentinta de divort. Urma sa locuiasca singura.

Socoteala era simpla: fostul sot va primi de la ea, ca rasplata pentru intelegere si tacere, casa de pe Strada Lucian Blaga, iar ea isi va cumpara una numai pentru ea.

Totusi, mai spera sa se intoarca in magistratura (chiar si in 2002 avea cerere - culmea ironiei - sa fie numita procuror sef la PNA Oradea, concurandu-l pe Ioan Moldovan, celebrul “Comisar de carton”! Iata ce cuplu urma sa opreasca sandramaua justitiei bihorene din caderea in prapastie), asa ca nu s-a aruncat sa cheltuie banii prea ostentativ.

Oricand putea fi intrebata de unde are sumele imense necesare pentru asemenea investitii foarte costisitoare. I-a scos “la inaintare” pe fiica-sa si pe ginere!

Ping-pong in familie

Radu Tiril si sotia, Cecilia, au incheiat, in decembrie 1996 - s-a miscat repede balabusta “- un contract de schimb: au dat apartamentul de pe strada Marasti pentru casa de pe strada Toparceanu, mentionandu-se in contract ca nu s-a dat nicio sulta, desi diferenta de valoare dintre imobile este mai mult decat evidenta.

In tarile civilizate, asemenea contract foarte dezavantajos unei parti se numeste spalare de bani. La noi, nu aveam inca legislatie pentru asemenea manarie.

In fine, trei ani mai tarziu, in 18 martie 1999, cand Albutiu credea ca nimeni nu mai este cu ochii pe ea si incepuse sa aiba unele discutii in contradictoriu cu craiul Raducu, mama soacra-mare l-a convins sa-i “doneze” - pentru orice eventualitate - casa de pe strada Toparceanu.

Baiatul, intelegator, doar fusese facut patron al firmei care transporta combustibilii vopsiti pentru reteaua lui Tarau, incepea sa dea semne ciudate de independenta. La experienta ei, a realizat ca nu putea risca sa-l mai lase proprietar peste casa ei, dupa ce-i finantase si firma de transport si cea care se ocupa cu jocurile de noroc.

Pentru ca, intre timp, balabusta se extinsese cu afacerile, iar Raducu o acuza ca el are dosar penal din cauza furtisagurilor de la aparatele “aranjate” impreuna!

Nu e pace sub rachita

Tensiunile in casa Elenei Albutiu nu au incetat nici dupa aceasta demonstratie de forta a avocatei in fata ginerelui siderat si nici dupa divortul si impartirea de bunuri din 2003.

Scandalul in care s-a implicat ca semnatara - ce-i drept, santajata de procurori - a unor denunturi penale impotriva unor magistrati oradeni, unii chiar fosti colegi cu ea, i-a pus capat si carierei de avocat. Probabil ca se adevereste inca o data ca “boala din fire/nu are lecuire”. Usile au inceput sa i se inchida in nas.

Fostii “colaboratori”, sau simplii colegi, o evitau. Clientii au inceput sa-i ceara banii inapoi. Luase miliarde de lei si mii de EURO, promitand ca va rezolva problemele judiciare ale mai multor persoane. Banii s-au dus, dar Albutiu nu-si putea respecta promisiunile.

A inteles ca a intrat intr-o mare belea si ca nu e de joaca cu indivizii care o cautau tot mai des si ii tineau calea cand se aventura in oras. Baietii au inceput sa o caute si la case!

“Matusa Tamara” de Bihor

In acest context, Elena Albutiu a inceput sa imprastie tot ce era pe numele ei. Apartamentul de pe strada Romana l-a promis, in forma autentica, mamei petrolistului Atila Racz - o veritabila “matusa Tamara” de Bihor, asa cum veti citi curand in GAZETA. Casa de strada Lucian Blaga a revenit fostului sot, la divort.

In dimineata zilei de 26 ianuarie 2006, Elena Albutiu si-a luat inima in dinti si a plecat la casa fiicei ei, pe stada Olteniei, nr. 29. Pe un frig de inghetau pietrele, l-au chemat acolo pe notarul Florin Pana si i-au cerut sa redacteze si sa dactilografieze un ultim contract de donatie: Elena Albutiu doneaza fiicei ei casa de pe strada Toparceanu, nr. 7.

Notarul a scris intocmai ce i-au declarat: “casa este compusa din una camera si dependinte ... evaluata, in vederea taxarii actului, la suma de 70.400 lei”! Ori, asa cum am demonstrat, casa are peste 160 metri patrati, patru camere si valoreaza peste 100.000 EURO!!!

Valoarea totala a evaziunii, astfel cum a fost calculata de un alt notar, depaseste 100.000.000 lei.

Urmeaza ca organele in drept sa-si faca datoria. Daca tot nu mai are clienti, Elena Albutiu se va ocupa de propriile probleme judiciare.

Art. 292 Cod penal. Falsul in declaratii.

“Declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitati dintre cele la care se refera art.145, in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cand, potrivit legii ori imprejurarilor, declaratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.”

“Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 la 8 ani si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte: b) sustragerea in intregime sau in parte de la plata obligatiilor fiscale, in scopul obtinerii de venituri, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului ori a sursei impozabile sau taxabile ori prin diminuarea veniturilor ca urmare a unor operatiuni fictive” - art. 11 (1) din Legea nr. 87/1994, pentru combaterea evaziunii fiscale, forma republicata in 29 iulie 2003.

Albutiu a incercat si altele

Subcomisarul Cristea Leontin Traian, din cadrul IPJ Bihor, a intocmit procesul verbal de consemnare a denuntului prestat oral de numita Albutiu Elena sub numarul 1000023/30.05.2003 : “in calitate de reclamanta ne-a instiintat urmatoarele: persoane necunoscute care au avut acces in locuinta situata la adresa de mai sus in perioada octombrie 2002 - 27.05.2003 au sustras suma de 45.000 dolari USA dintr-o cutie metalica ce se afla montata intr-un dulap de pantofi din antreul locuintei”.

Cateva luni mai tarziu, in rezolutia nr.2495/2003, de incetare a urmaririi penale, redactata de procurorul Adrian Briscan de la Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea, starea de fapt este schimbata: “Prin procesul verbal din data de 27.05.2003, s-a inceput urmarirea penala impotriva invinuitei Tiliciu Alina pentru infractiunea de furt prin gazduire.

In perioada 26.04 - 05.05.2004, partea vatamata Albutiu Elena a invitat la domiciliul sau mai multe persoane pentru a-si petrece impreuna cu acestea sarbatorile de Pasti, printre care si invinuita Tiliciu Alina - persoane pe care le-a si gazduit.

Profitand de faptul ca in ziua de 29 aprilie 2003 partea vatamata s-a deplasat cu ginerele sau la o alta petrecere in judetul Salaj si afland in urma unei discutii a partii vatamate cu fiica si ginerele sau locul unde partea vatamata isi tine banii, invinuita i-a sustras suma de 45.000 dolari SUA, ce se aflau intr-o cutie metalica montata intr-un dulap de pantofi din antreul locuintei".

Motiv pentru care Briscan trimite dosarul la Judecatoria Oradea, competenta sa judece cauza la plangere directa.Ca sa i se piarda urma dosarului (cu care vroia, de fapt, doar sa-i ameteasca pe clientii-creditori sa renunte la cererea de restituire a banilor), au cerut stramutarea acestuia la Arad.

Nici la Oradea, nici la Arad, nu s-a prezentat nici una dintre parti, desi pentru 45.000 dolari te asteptai ca Albutiu sa straruie in recuperarea macar partiala a imensului pretins prejudiciu. In 29.04.2004, s-a pronuntat Sentinta penala nr. 896 in dosarul nr. 3502/2004 al Judecatoriei Arad, prin care se dispune incetarea procesului penal “in lipsa plangerii penale”!

Ce nu stia nimeni este ca “invinuita Alina Tiliciu” fusese adusa in casa avocatei, “sa petreaca”, chiar de procurorul bucurestean Elena Radescu, impreuna cu care si in fata careia Elena Albutiu semna denunturi contra magistratilor bihoreni! Ea si Tiliciu sunt ploiestence, se cunosc de multi ani, Alina fiind consilier juridic.

Impreuna, au pus la cale si aceasta noua inscenare, ca sa salveze banii incasati de prietena lor Albutiu.