Astazi se incheie cea de-a sasea campanie de sapaturi arheologice intreprinse de specialisti pe strada Brandusei din Alba Iulia (spre Paclisa), acolo unde se pare a fi cea mai mare necropola autohtona de Ev Mediu timpuriu (sec. X-XI e.n.) din Transilvania.

In decurs de aproximativ o luna au iesit la iveala inca 25 de morminte, numarul lor total ajungand acum la 172.

Potrivit coordonatorului de santier, Aurel Dragota de la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, ultimele descoperiri vin sa intareasca ideea potrivit careia din punct de vedere istorico-arheologic necropola de pe strada Brandusei este una de autohtoni, chiar daca se observa o oarecare influenta slava.

Una dintre cele mai interesante descoperiri facute cu ocazia recentelor cercetari este un mormant in care s-au gasit scheletele unei femei si al unui copil mic.

Desi inventarul acestuia este destul de sarac - in plus gasindu-se doar un obiect de podoaba din bronz - el aduce un element de inedit prin pozitia celor doua schelete, si anume copilul pare a fi asezat in bratele mamei, pe partea stanga, langa cap.

A mai fost facuta o singura descoperire de acest fel in aceeasi necropola, in urma cu mai multi ani.

Cel mai interesant mormant este insa, potrivit arheologului Aurel Dragota, unul acoperit in totalitate cu bucati de lemn pe toata lungimea gropii, inventarul acestuia fiind unul foarte bogat pentru acea vreme: un pandantiv si o catarama, 2 inele de bucla (pentru prinderea parului) toate de bronz, un cutit din fier si un vas ceramic, pozitionat intre oasele gambelor.

De altfel majoritatea mormintelor in care au fost descoperite vase ceramice (o practica destul de rara pentru sec. X) au depuse pe ele pietre de calcar (practic monumente romane reutilizate). Asemenea blocuri de calcar au fost gasite numai pe anumite morminte, cu predilectie pe cele in care sunt inhumati femei si copii.

Au iesit la iveala de asemenea indicii pretioase despre obiceiuri care se pastreaza pana in ziua de azi - monede de argint pozitionate in cavitatea bucala, pe ochii sau in pumnul decedatului, simbol al intreruperii legaturilor dintre defunct si cei vii.

Marele castig al acestor descoperiri este acela ca ofera date despre o perioada (secolele X-XI) putin cunoscuta, de aceea destul de controversata din istoria Transilvaniei.

Aceste descoperiri vin sa completeze informatiile despre limitele locuirii autohtone la Alba Iulia, dar si relatiile pe care autohtonii le-au avut cu valurile de populatii migratoare, care in Evul Mediu s-au aflat temporar in acest spatiu.

Directorul Muzeului National al "Unirii" din Alba Iulia, Gabriel Rustoiu, care a participat la sapaturi a declarat la randul sau ca descoperirile de pe strada Brandusei sunt importante pentru Transilvania si Alba Iulia tocmai prin faptul ca este vorba despre singurul cimitir de autohtoni.

Pe de alta parte se constata o evolutie din sec. X pana in sec. XI, semn al unei locuiri stabile.