Comunistul reformist

de Carmen Tanase     Gazeta de Oradea
Luni, 31 iulie 2006, 0:00

(Foto: Gazeta de Oradea)

In patru pagini dactilografiate marunt la masina de scris, Reforma Teatrului de Stat Oradea este o lucrare conceputa in urma cu doi ani de un pensionar ajuns la venerabila varsta de aproape 100 de ani. Si fara de care, conform propriilor sustineri, teatrul oradean s-ar stinge incetul cu incetul. Mai pe sleau, musai reforma la Teatru.



Panait Gaitanopol e un batranel simpatic, care nu prea mai are ce face cu timpul liber. Cel putin asa lasa sa se creada, de vreme ce ultimii ani din viata si i-a dedicat transformarii profunde a uneia dintre cele mai importante institutii de cultura din judet - Teatrul de Stat Oradea. Numai ca nimeni nu a fost interesat sa-i citeasca ideile si, nici atat, sa le puna in practica.



Grec cu inima de roman



Panait Gaitanopol s-a nascut, in anul 1909, in Constantinopol (Istanbul), dintr-o familie de greci. Pentru ca familia-i era supusa persecutiilor populatiei majoritare, au emigrat din Turcia in 1912. S-au stabilit la Bucuresti, insa, dupa trei ani, Panait a ramas orfan. Dragostea pentru cultura i s-a aprins in suflet de mic, cand inca nu trecuse de pragul adolescentei.



Ucenic la tipografia editurii “Cartea romaneasca” pe cand avea doar 13 ani, s-a specializat ca litograf ofset (reproducerea si multiplicarea tipariturilor). A lucrat la “Socec”, “Luceafarul” si “Scrisul romanesc” (Craiova).



Pasiunea pentru cultura l-a promovat director adjunct la Directia Cadre a Ministerului de Interne, post pe care l-a obtinut cu ajutorul lui Teohari Georgescu, un fost muncitor tipograf ajuns demnitar comunist. Aici a si facut cariera de cadrist politruc in MI, de unde a trecut in rezerva cu gradul de capitan.



Proaspatul pensionar de atunci nu s-a multumit cu lancezeala platita de stat si s-a reangajat in civilie, iar in 1959 Gaitanopol a ajuns la Tipografia “Crisana” din Oradea, ca specialist tipograf. A participat la viata cultural-artistica a orasului si s-a indragostit de municipiul de pe Crisul Repede.



A activat o vreme si in cenaclul “Iosif Vulcan”, impreuna cu poeta Ana Blandiana. Anii au trecut, iar Gaitanopol a iesit din nou la pensie, pentru a doua si ultima oara.



Nota zero pentru Teatru



“Dupa modesta mea opinie, oricare ar fi domeniul in care cineva isi desfasoara activitatea de baza, e de neiertat sa-i fie strain domeniul artelor”, e de parere pensionarul reformist. “Arta innobileaza. Prin arta omul devine mai uman”, isi continua el prelegerea in lucrarea de transformare a teatrului oradean intr-unul de muzical, pe placul vremurilor de acum.



“Daca cine cunoaste cate ceva din istoria teatrului dramatic, trebuie sa stie ca fost initiat in urma cu mai bine de 2.000 de ani, de catre vechii greci”, spune oradeanul. “Pe atunci oamenii mergeau la teatru cu mancare si saltele. Insa de atunci si pana in zilele noastre a curs multa apa pe Dunare, iar lumea a evoluat.



Astazi, pamanteanul mai calca si pe Luna! Cel ce se hazardeaza sa scrie azi teatru dramatic e ca un strigat in hau”.



Capitanul Panait e tare dezamagit de cei care au reprezentat conducerea care s-au succedat la carma Teatrului de Stat Oradea. “Le dau, tuturor, nota zero la autoritate”, spune Gaitanopol. “Omenirea este plina de drame. Conflicte intre religii, atentate teroriste, iar pe mare parte a cerului lumii plutesc norii razboiului.



La ce bun ca teme dramatice sa fie reprezentate pe scena Teatrului?”, se intreaba retoric reformistul. Solutia teatrului de varietati e singura cale de a scapa de declin, crede pensionarul. “Lorzii Angliei treceau Canalul Manecii sa guste deliciile teatrului de la Paris, caruia i-a pus bazele actorul Iosif Olerm.



“Dar, nu numai, pentru ca marii duci ai Rusiei si alte personalitati de seama, printre care si Touluse Lautrec, erau nelipsite seara de seara. Asta la Paris, dar de ce nu si la Oradea?”.



Panait propune chiar si un program pentru prima faza a posibilei transformari a scenei dramaturgice din Oradea in teatru muzical si de comedie: Aida, Rigoletto, Traviata, Bethoven, Enescu, Liszt, scenete umoristice, dans ritmic, cu pauze in care spectatorii sunt invitati la dans pe un ring improvizat pe scena. Si, nu in cele din urma, un ecran pe care sa ruleze filme de arta.



“Pe scurt, programe diferite care sa satisfaca gusturi diferite”, considera reformistul.



Deocamdata, nu!



Lucian Silaghi, directorul Teatrului de Stat Oradea, isi aduce aminte si nu prea de Panait Gaitanopol. “Nu stiu exact cine este domnul Panait”, spune Silaghi. “O data, am stat de vorba la telefon cu dansul si mi s-a parut ca nu are un limbaj coerent. Stiu ca, mai demult, a trimis cateva piese de teatru.



Eu sunt dispus sa port o discutie cu absolut orice persoana care vine cu propuneri pentru teatru. Intai, trebuie sa trimita prin posta reforma pe care a scris-o, iar noi vom discuta tot ce ar putea aduce bun. Dorim ca astfel de initiative sa ne parvina oficial. Sunt convins ca, pentru domnul Panait, perioada tineretii a fost marcata de teatrul de revolutie.



Sunt convins ca a fost o perioada frumoasa, dar trebuie sa evoluam”, conchide Lucian Silaghi.




















44 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Sâmbătă