Imediat dupa infiintarea SRI, un clujean, fost ziarist - Dan Pantea - ii propune sefului SRI, Virgil Magureanu, infiintarea unei agentii de presa. Obiectivul marsavei operatiuni a fost manipularea opiniei publice atat din Romania, cat si din strainatate. Asta, in ciuda faptului ca SRI nu are atributiuni in afara granitelor Romaniei.

Serviciul de Informatii Externe nu stia nimic despre jocurile lui Magureanu. Dupa ce s-a primit unda verde de la Sarpele cu ochelari, in 1992, Pantea a fost, atentie, reactivat in SRI. Deci el activase in “structuri” si inainte de 1989. Adica cel putin colaborase cu Securitatea. Pantea a fost implementat in structura Grupului Special al SRI condus de gen. Victor Marcu.

Cu 10.000 de dolari alocati de SRI, Pantea a demarat afacerea institutiei de presa - o agentie de stiri. Pantea s-a descurcat atat de bine, incat a intrat in atentia colegilor de la Cluj care nu fusesera informati despre agentia infiintata de directorul SRI.

Agentia realizata cu sprijinul lui Magureanu si coordonata de Pantea avea “activitate oculta” si “colaterala stirilor”. Pantea a scos de la Caritas bani pentru operatiune.

Mai mult, el sustine ca ar fi putut “controla”, ba chiar opri Caritas-ul, dar nu a facut-o! Pe plan local, Pantea alias Opreanu colabora cu colonelul rezervist Ion Pop - fost sef de sectie la SRI Cluj intre anii 1991-1994, an in care s-a pensionat.

Inainte de 1989, Pop a lucrat ca sef serviciu contraspionaj pe relatia Ungaria in cadrul UM 110 Bucuresti, pe la conducerea careia a trecut si gen. Lupu (fost prim-adjunct al lui Virgil Magureanu si ulterior al lui Costin Georgescu, fiind destituit de catre actualul sef demisionar al SRI, Radu Timofte).

Agentia de stiri SRI si-a inzecit fondurile fixe in foarte scurt timp, Pantea urmand sa lanseze etapa nationala. Col. Pop, omul de legatura de la SRI-ul local, i-a solicitat activitate informativa, solicitare care incalca “deplina conspirativitate” promisa anterior de Magureanu. Intre timp, Pantea se casatoreste, dar sotia acestuia habar nu are cu ce se ocupa Pantea in realitate.

In perioada Caritas - toamna lui 1993 - “afacerea” infloreste teribil. Pantea castiga o avere din Caritas. Cumpara o tipografie si agentia sa, Milenium III este coeditor la un cotidian din Cluj (Mesagerul Transilvan, n.r.). Apoi incepe declinul. Caritas-ul se prabuseste. Pantea se inglobeaza in datorii. Banii de la Bucuresti nu mai vin.

Generalul Marcu si generalul Popescu, seful Diviziunii Logisticii si Inzestrare - ii dau un sut in fund lui Pantea, refuzandu-i alocarea de noi fonduri. Apoi, la comanda SRI Cluj vine colonelul Cornel Caraba. Pantea a acceptat continuarea “colaborarii informative”.

Agentia lui Pantea a inceput apoi sa imprumute bani de la camatari din lumea interlopa si de la banci, garantand cu mijloace fixe. Pantea afirma ca avea in plan comenzi la Dacia Felix care insa nu au mai fost realizate pentru ca nu a mai putut mitui pe nimeni. In vara lui 1994, ex-seful SRI Cluj, col.

Cornel Caraba, a preluat de la ofiterul acoperit Dan Pantea mijloacele fixe luate in folosinta de acesta in 1992. Pantea afirma ca acestea erau inregistrate legal pe firma sa. De asemenea, Pantea aminteste de o retea MLM - Multi Level Marketing - care era coordonata in Romania de serviciile secrete maghiare.

Apoi, in 1995, Pantea depune armele si ii remite lui Magureanu un raport detaliat, fragmente din acesta putand fi citite mai departe.

Ideea

Odiseea lui Pantea a inceput in martie 1990, imediat dupa infiintarea Serviciului Roman de Informatii - SRI. “Ne cunoastem (n.red. - este vorba de Virgil Magureanu, caruia ii este adresat raportul lui Pantea alias Opreanu) prin intermediul domnului Grigore Zanc, la primul miting oficial al FSN-ului. Impreuna cu dl. Grigore Zanc inmanez un scurt text (2-3 pagini) dactilografiat, ce continea proiectul unei agentii de presa care sa fie acoperire pentru diferite activitati ale SRI-ului atunci constituit. Ati apreciat ideea si ati retinut textul pentru un studiu mai atent, afirmand ca nu este inca momentul pentru asa ceva datorita structurii fragede a SRI.

Pana in iunie 1992, ne intalnim de mai multe ori la Prefectura Cluj. Reiau o data, in primavara lui ‘92, subiectul agentiei si pe fuga, ma incurajati sa dezvolt in scris tema din 1990. Inmanez lt. col. Virgil Roatis, atunci adjunct sef de sectie la Cluj si pe care-l stiam din copilarie deoarece a fost coleg si prieten cu tatal meu, colonel inginer la MApN, proiectul in noua forma.

Solicitam sprijin material (3 milioane lei) si evidentiem ca va fi nevoie de un termen lung (10-15 ani) pentru a obtine primele roade. Esenta proiectului consta in crearea unei structuri de agentie de presa autorentabila (deci, nebugetara) care sa permita intretinerea unei retele (sau mai multe) de agenti ai SRI in exteriorul Romaniei, in special in Europa de Est”.

Apoi, in iunie 1992, prin lt. col. Roatis, Pantea are o intalnire cu Magureanu, care aproba proiectul si il desemneaza pe col. Victor Marcu sa se ocupe de dotarea financiara. “Omul de legatura imi este repartizat in persoana col. Ioan Pop, atunci sef de sectie la Cluj.

Demisionez din postul de consilier al prefectului si incep o politica sistematica de a ma distanta de apropiatii FDSN, chiar amici. Incep activitatea in apartamentul proprietate personala”.

Reactivarea

“Toamna 1992, Cluj: Numai la insistentele lt. col. Roatis, cu care intrerupsesem legatura de la inceputul lunii septembrie, sunt de acord sa fac cerere de reactivare ca ofiter in cadrul SRI. Primesc gradul de locotenent major, “numele” Sorin Opreanu, un ordin de misiune fictiv, dar pentru care semnez. Sunt incadrat in Grupa speciala sub comanda col. V. Marcu.

Sfarsitul lui 1992, Cluj si judetele din Transilvania: reusesc sa lansez agentia, incheind primele contracte de stiri cu clientii. Ajung la limita rentabilitatii cu structura de circa 8-10 angajati. Obtin sediu in plin centrul Clujului (B-dul Eroilor nr. 2). Inchei primele contracte din afara presei si incep sa-mi imbunatatesc dotarea.

Ianuarie 1993: la invitatia Fundatiei SOROS particip la un simpozion la Bucuresti. Ma intalnesc cu gen. Victor Marcu in padurea Baneasa (m-a luat cu masina din centru). Raportez realizarile si greutatile.

Primavara si vara lui 1993, Cluj si diverse localitati din Romania: incep sa incheg primele relatii cu publicatii (aproape in totalitate cotidiene) din Bucuresti si din alte orase din tara (Iasi, Timisoara, Brasov, Satu Mare etc.) obtinand primele abonamente sau colaborari in diverse forme.

Un punct aparte a fost relatia pe care am avut-o cu CARITAS, pe care as fi putut la un moment dat sa-l controlez (inclusiv sa-l opresc). CARITAS-ul mi-a adus ceva bani in firma, putini in buzunarul propriu (am avut depusi doar 100.000 de lei) si enorma bataie de cap”.

Varf de sarcina

“Ma casatoresc in data de 13 aprilie fara ca sotia mea sa stie cu ce ma ocupam de fapt. Fondurile fixe imi crescusera de peste zece ori si aveam si importante disponibilitati in banca. Puteam trece la “etapa nationala” mai repede decat preconizasem. Solicit inca o data sprijin informativ, managerial si informational, legaturi etc. Primesc promisiuni palide.

Informez asupra Caritas-ului circa doua ore, inclusiv cu scenarii oculte (din pacate incepusem sa vad atunci, in multe lucruri, mana serviciilor secrete) si se noteaza totul cu rabdare. Toamna lui 1993, Cluj: profit de conjunctura Caritas si castig peste 30 de milioane lei disponibilitati in banca, pentru firma.

Cu acesti bani puteam face atunci, spre exemplu, un restaurant sau magazin ultramodern in Cluj. Dupa o asociere esuata cu doi parteneri, castig experienta in organizarea si conducerea unei tipografii si un spatiu excelent pentru o activitate productiva. Gasesc o linie tipografica relativ completa de vanzare, la 50 de milioane lei si cer col. Pop acordul pentru a o cumpara.

Il primesc si evidentiez ca nu am toti banii si ca voi avea nevoie de la institutie de un imprumut fara dobanda pe maximum sase luni. Circa doua-trei saptamani pregatesc formalitatile de achizitionare a utilajelor, dar nu perfectez nimic. Participam la co-editarea unui nou cotidian la Cluj care va ajunge, in scurt timp, la cel mai mare tiraj din judet”.

Refuzul

“Octombrie-noiembrie 1993, Cluj: cade Caritas-ul si afacerile mele in acest sens se opresc si ele. Restructurez partial activitatea si solicit cei 20-25 de milioane lei imprumut de la SRI, fara dobanda, pentru circa 6 luni, pentru a putea cumpara utilajele tipografice si a ma lansa pe piata. Dupa circa trei saptamani, col.

Pop imi spune ca a obtinut aprobarea de principiu pentru bani, dar ca acestia vor sosi mai tarziu. De comun acord, ajungem la varianta de a imprumuta de la un particular, pana la sosirea banilor de la Bucuresti. Cum col. Pop nu ma poate ajuta, desi incearca, reusesc sa imprumut primele 15.000 marci dintr-o serie de sume pentru a caror restituire voi trece printr-un adevarat calvar.

Garantez cu utilajele pe care le cumpar si le pun in functiune. Dobanda acestui imprumut, 10% pe luna, va fi cea mai mica dintre toate imprumuturile urmatoare. Inca ma bucur de incredere si prestigiu in oras. Decembrie 1993: la scandenta imprumutului, creditorii imi vin pe cap. Banii de la Bucuresti nu sosesc. Imprumut alti bani si restitui imprumutul, garantand tot cu utilajele.

Decid impreuna cu col. Pop sa ne deplasam la Bucuresti pentru a prezenta situatia si a urgenta banii. In preajma Craciunului ma primeste gen. Marcu, care-mi spune ca nu stie nimic despre bani, dar promite sa rezolve problema. Ma duce la gen. Popescu - seful Diviziunii Logisticii si Inzestrare - unde era si col. Pop. Generalul Popescu, de fata cu gen. Marcu si col.

Pop, imi spune ca nu exista nici o posibilitate de a primi banii pentru “firma dumneavoastra” (Agentia de presa Milenium II, n.r.) de la SRI. Ma sfatuieste sa iau un imprumut de la o banca. Sunt aproape naucit si nu am putere sa insist si sa prezint argumentele, sa arat ca nu am alte posibilitati si ca nu intram in imprumut daca banii nu mi-ar fi fost promisi. Dupa intrevedere, gen.

Marcu imi spune ca am venit tarziu, ca bugetul e consumat si ca dupa Anul Nou sa revin ca sa rezolv problema”.

Declinul

“A urmat un Revelion de cosmar si pentru prima data am intarziat plata salariilor angajatilor (vreo 35 de persoane). Ianuarie 1994, Cluj-Bucuresti; Generalul Marcu ma primeste in primele zile ale lunii si imi spune ca nu exista nici o posibilitate de a-mi da bani deoarece nu are forme legale (nici sume in mandat).

Ma sfatuieste sa ma descurc pe cont propriu, el urmand sa incerce sa ma ajute prin asocierea cu un cunoscut al sau. Hotarasc sa continui in noile conditii si pun la bataie inclusiv apartamentul pentru a lua alte imprumuturi in valuta de la particulari. Iau si un imprumut de la banca, de 25 de milioane lei.

Gasesc cateva comenzi de circa 30 de milioane de lei pe care le execut si reusesc sa incep o redresare a firmei. (Pe plan personal am trecut printr-o criza financiara totala: in primele zile ale lunii nu am avut ce manca impreuna cu sotia si un prieten).

De notat ca mi-a fost fatala inflatia - de suta la suta - care a fost scapata de sub control chiar in decembrie 1993 si dobanzile mari pe care le-am platit la banca. O informatie corecta in acest sens mi-ar fi fost de mare ajutor!”

Adio mita!

“Februarie 1994, Cluj-Bucuresti: a fost ultima luna de speranta. Cu comenzi in executie prind, pe putini bani, un Congres de afaceri in Israel. Sacrific ceva bani si plec la Ierusalim 10 zile cu iluzia de a gasi afaceri cu strainii. Inainte de plecare, solicit gen. Marcu indrumari despre ce pot face in Israel. Nu primesc nimic, nici macar banii de drum (mi se spune ca col.

Pop poate rezolva problema) si sunt tratat in fuga. Primavara 1994: proscris in tara a carui ofiter de informatii eram. La intoarcerea din Israel nu reusesc sa mai obtin comenzi semnificative, nu mai am forta financiara sa intru pe piata (asta si pe fondul circulatiei zvonurilor despre dificultatile pe care le aveam).

Intru in concurenta pentru obtinerea de comenzi la Dacia Felix, dar relatiile mele nu sunt suficiente si nu mai am bani sa mituiesc pe nimeni. Noua conducere a sectiei Cluj (la SRI Cluj venise gen. Caraba n.r.) refuza orice ajutor in acest sens.

Incepe o decadere si un declin al firmelor asemanator cu cel in care s-a gasit URSS dupa ce Gorbaciov deschisese prea mult cutia libertatilor de exprimare. Ajung in situatia de a nu mai putea face nimic, dar fara sa imi dau seama de acest fapt. Il cunosc pe col. Caraba, noul sef al sectiei Cluj. Intru direct in subiect explicandu-i cine sunt, ce trebuia sa fac initial si ce s-a intamplat.

Imi manifest inclusiv dezaprobarea si neincrederea fata de unele aspecte ale activitatii SRI. Probabil ca acest ultim fapt l-a speriat. Singurul “text” pe care il stia era solicitarea de a-mi creste “aportul informativ” cu chestiuni de genul: “senatorul UDRM Szocs Geza vrea sa demonstreze ca ruinele din pivnita lui sunt maghiare si nu dacice.

Ce putem face sa demonstram in presa ca sunt dacice?” sau lamurirea problemelor CARITAS-ului, pentru care i s-a cerut raport etc. Imi spune verde in fata ca nu ma crede ca trebuia sa dezvolt o structura informativa in afara tarii (SRI nu are astfel de atributii) si ca gen.

Marcu i-a ordonat, nemultumit de mine si de activitatea mea, sa ma trateze ca pe oricare coleg ce lucreaza acoperit, pentru obiective imediate. Evident, refuz asemenea aberatii si ii solicit sa se documenteze, dar nu ii refuz colaborarea informativa, dupa posibilitatile mele din ce in ce mai reduse (dupa cum nu il refuzasem nici pe col. Pop).

Pe masura ce trecea timpul, desi ne-am intalnit in fiecare luna cu Caraba n.r.), ca sa-mi dea solda (si de fiecare data imi amintea ca nu o merit) si i-am explicat dificultatile fiecarei perioade, divergentele se adanceau, iar eu parca aveam in fata o placa veche de patefon, cantata la un mecanism carierist.

Precizez ca nu ma intereseaza nici una dintre afirmatiile lui cu privire la activitatea mea si nu consider deloc pertinenta nici o apreciere pe care ar face-o in ceea ce ma priveste.

Este subordonatul dumneavoastra si n-aveti decat sa-l credeti sau nu pe cuvant pe cel care, pentru a-mi taia orice remarca ce nu-i convenea, imi spunea ca la Cluj numai el decide, ca el este pe plan local “director al SRI”.

(Eventual, poate il intrebati pe “domnul director” si daca stie de o retea MLM coordonata in Romania de la centrul maghiar de spionaj de la Lakitelek).”

Lichidarea

“Incerc insistent sa dau prin telefon de gen. Marcu, dar nu mai reusesc acest lucru absolut deloc (desi in 1993 vorbisem de cateva ori astfel) si cred ca ma mai intalnesc cu el o data sau de doua ori pentru a-l informa ca incep sa lichidez tot. Incep lichidarea firmei, ascunzandu-ma in acelasi timp de creditorii care erau din lumea interlopa. (Nota bene: col.

Caraba ma ajuta din nou: imi ia mijloacele fixe cu care incepusem firma, motivand ca i s-a ordonat actiunea de catre gen. Marcu). Mijloacele fixe erau inregistrate pe firma in mod legal - asa cum se convenise - si nu pot dovedi disparitia lor decat cu procesul verbal semnat de seful sectiei Cluj.”

SRI isi uita oamenii

“Oricum, cel putin trei luni au zacut in sectie fara a fi utilizate, desi mi s-a spus ca era nevoie de ele. Imi vine greu sa explic prietenilor cum s-a produs caderea atat de brusca - dupa parerea lor - a unei firme prospere si cu o ascensiune atat de exploziva. Imi vand apartamentul. Pierd examenul de doctorat.

Imi trimit sotia la Constanta, la sora ei, pentru a fi la adapost de intimidari. Pierde anul scolar. Este nevoita sa faca intrerupere de sarcina. Pana toamna tarziu nu va intelege ca ne-am despartit temporar doar pentru a nu-i face rau si este gata sa divorteze. Incep sa circul intre Bucuresti si Cluj pentru a vinde ce se poate.

Firma ramane in aer si sub controlul Garzii Financiare pe care il stopez altfel decat cu ajutorul celor abilitati sa ma ajute din interiorul SRI.

Ma inregistrez cu datorii la stat de circa 20 de milioane (pana in noiembrie 1992 nu am avut un leu datorie la nimeni).

Fostii angajati se comporta in majoritate ca pe un vapor aflat in scufundare (cativa ma urasc si acum ca pe un ticalos ordinar) dar nu am ce sa le reprosez - nu e vina lor ca au cazut ca musca in lapte intr-un razboi ce nu le apartinea si care s-a dovedit a fi prea mare pentru ei. Si acum se intreaba ce s-a intamplat si cred ca nu stiu adevarul”

Tunul cel mare

Dupa raport, timp de cinci ani, tacere. Pantea a continuat in liniste activitatea din zona media, devenind, pe baza relatiilor sale din SRI si in calitate de fost ofiter SRI, un apropiat al puterii PSD. Intre timp, Pantea a fost si patron la o firma de programe de calculatoare care isi avea sediul chiar in sediul Ministerului Transporturilor.

Iar “Transporturile” erau la vremea respectiva sub carma actualului “intai marinar”, Traian Basescu. Apoi, in 2002, a dat marele tun: aproape 20 de miliarde de lei vechi. Afacerea a fost cercetata de catre procurorii de la Directia de Investigare a Actiunilor de Criminalitate Organizata Cluj, acestia reusind sa blocheze doar opt din cele 20 de miliarde de lei vechi.

In perioada anilor 2001 si 2002, Societatea Nationala a Cailor Ferate Romane a virat in contul firmei de publicitate Publiferom SRL suma de 11 miliarde de lei. Societatea de publicitate era patronata de catre Dan Pantea.

In acelasi cont, in afara de SNCFR, care conducea detasat in topul firmelor cu datorii la bugetul de stat, au mai virat bani si Societatea Nationala Petrom - 3,9 miliarde de lei si Societatea Nationala Tutunul Romanesc - 3,6 miliarde de lei.

Anchetatorii spun ca in total au fost virati in contul Publiferom suma de 20 de miliarde de lei si ca, in afara de cele trei societati cu capital de stat, au mai fost obtinute contracte de publicitate si de la alte firme.

Imediat dupa ce s-a vazut cu conturile pline de bani, Dan Pantea a creat alte doua SRL, Comasig si Publiferom Advertising, unde ca actionari figureaza tatal lui Pantea, colonelul MApN Dan Pantea, si Virgil Roatis. In afara celor doua societati, Dan Pantea a virat 12 miliarde de lei si in contul unui off-shore din Cipru, Neo Progres.

Apoi, l-a imputernicit pe finul lui, colonelul SIE Virgil Roatis, sa scoata banii de la o banca din Cluj-Napoca. Rand pe rand, in transe mai mici de 10.000 de euro pentru a nu fi depistati, ofiterul a scos intreaga suma de bani. Apoi, Pantea - care are dubla cetatenie romana si canadiana - a disparut in Canada, blocand investigatiile.

Marele mister este faptul ca societati de stat cu datorii imense la bugetul de stat (SNCFR sau Tutunul Romanesc ori Petrom) au alocat asemenea sume enorme publicitatii si deoarece au ales o societate de publicitate despre ale carei performante nimeni nu a auzit mai nimic. Misterul se elucideaza insa daca ne corelam la trecutul Securitate - SRI - Putere al lui Pantea.

Or, in aceste conditii, nu este exclus ca Pantea sa fi fost o simpla masina de spalat banii PSD si SRI pentru SIE!

Pantea alias Opreanu

Dan Pantea este un personaj extrem de interesant. El a intrat in media clujeana in 1987. Atunci, ziaristului clujean Alin Fumurescu i s-a propus intrarea in partid pentru obtinerea functiei de redactor-sef al revistei “Napoca Universitara”.

Fumurescu a refuzat, iar “Napoca Universitara” s-a pricopsit cu anonimul, dar membrul de partid si activistul UASCR Dan Pantea ca redactor-sef. Apoi, a fost consilierul parlamentarului PSD de Cluj, Grigore Zanc, in prezent membru in cadrul Consiliului National al Audiovizualului.

Ba chiar a fost si prim-consilier al prefectului Grigore Zanc, dar si sef al Organizatiei de Tineret FSN-Cluj. A fost chiar si translator la sedinte ale pastorilor neo-protestanti la Casa Tineretului din Cluj, in aceasta ipostaza aflandu-se probabil in “misiune informativa”. In 1992, Pantea a fost reactivat in SRI. De unde tragem concluzia ca inainte fusese ofiter de informatii.

Adica al Securitatii. A urmat pana in 1994 odiseea Agentiei de stiri a SRI, care a debutat cu Pantea ca initiator al unui proiect care incalca din start regulile elementare, legale si morale, care stau la baza activitatilor unui serviciu secret de informatii.

Dan Pantea a colaborat o perioada cu ziarul AZI si a “ametit” de cap o serie de ziaristi din Bucuresti cu planurile sale de afaceri si profituri imediate. Aparitiile lui meteoritice faceau, insa, parte din actiunile tipice de racolare a informatiilor ce tineau indeosebi de persoanele cu care intra in contact.

Acestea au fost parte din “colaborarea informativa” acceptata de Pantea alias Sorin Opreanu dupa venirea la putere la SRI Cluj a colonelului Caraba. Dupa aventura SRI, este putin probabil ca Pantea sa fi parasit structurile informative. Este insa sigur faptul ca ziaristul-ofiter s-a mutat la Bucuresti, unde si-a deschis mai multe firme.

Asta, in conditiile in care era inglobat in datorii de pe vremea Agentiei de stiri SRI. Una din firme, “Publiferom LTD”, firma offshore inregistrata in Cipru, a editat ziarul “Jurnalul feroviar”, platita din banii Ministerului Transportului. Indiferent de partidul aflat la putere, Pantea a stiut sa-si faca prieteni in mediile influente.

Tatal lui Pantea este colonel rezervist MApN si a lucrat ca sef al cazarmii din Garnizoana Floresti-Cluj. Pantea are un fiu, al carui nas este chiar col. Virgil Roatis, fost adjunct sef de sectie SRI la Cluj. Cumnatul lui Pantea este un important om de afaceri intr-o firma de transport naval romano-canadiana, a fost implicat in privatizarea flotei romanesti si, actualmente, se afla in Canada. In 2002, Pantea a dat marele tun, de 20 de miliarde de lei vechi.

In prezent Pantea se afla stabilit in Canada, Vancouver. Acolo conduce un post de televiziune al comunitatii romanesti din Canada, numit “Eastern European Television”. Pantea i-a luat un interviu presedintelui Traian Basescu, cu ocazia vizitei acestuia la Washington. Asta, in conditiile in care Pantea era cercetat in Romania pentru spalare de bani!

Acest lucru este fie dovada vie a faptului ca serviciile romane habar nu au cine intra in contact cu presedintele tarii, fie ca Pantea este, inca, ofiter acoperit de informatii. Iar potrivit datelor pe care le detinem, el ar fi migrat de la SRI la SIE.

Grigore Zanc ne-a declarat ca il stie pe Pantea de pe vremea in care au deschis impreuna, la Cluj, ziarul Azi. Zanc isi aminteste ca Pantea era foarte activ, avand colaborari cu ziaristi si ziare locale prin intermediul agentiei sale de stiri “Mileniul III”.

Fostul senator ne-a confirmat si informatia potrivit careia i-a aranjat lui Pantea o intalnire cu seful SRI Virgil Magureanu, insa, sustine Zanc, nu stie nimic despre rezultatul discutiei.

Caraba si Cristalul

Col. (r) Cornel Caraba a lucrat, inainte de 1989, in Directia de Informatii Externe pe relatia Germania. El ramane cel mai controversat personaj din SRI Cluj si sef al acestei institutii in perioada 1994-1998.

Caraba a fost implicat in planul secret “Cristal 1996”, care viza elaborarea unei strategii de supravietuire si mentinere a influentei fostei securitati in cazul caderii regimului Iliescu.

In perioada sa de suprematie in SRI-ul clujean, examenele erau o mascarada, motiv pentru care au ajuns in structura, la Serviciul financiar al institutiei, de exemplu pana si chelnerite.

Col. Caraba a fost destituit in ‘98 in urma materialelor de presa, dar a fost pastrat o perioada ca ”floare rara” in cadrul Sectiei de analize-sinteze de la SRI Bucuresti.