"Opacitatea" transparentei

Daca inainte fostul comandant al Penitenciarului de Maxima Siguranta Iasi nu permitea niciodata accesul reporterilor de a sta direct de vorba cu detinutii, spunand ca "nu vreau sa se faca circ cu detinutii mei", dupa ce a fost numit un nou director, situatia s-a schimbat. Poti discuta direct cu detinutii, insa te izbesti de o alta problema.

Fiecaruia i se cere acordul scris pentru a i se folosi imaginea si numele si pentru a se face referinte, intr-un articol de presa, la infractiunea de care este acuzat. Pusi in fata unei coli albe de hartie pe care trebuie sa semneze, detinutii sunt reticenti. Si asta din mai multe motive.

Fie sunt infractori versati si nu vor ca oamenii sa stie cine sunt si ce au facut, fie se tem ca o discutie libera ar avea repercusiuni asupra lor, fie nu vad la ce le-ar folosi sa stie lumea ce fel de infractori sunt. Nimeni nu vorbeste de buna voie despre conditiile din penitenciar. Poate doar cand iese afara, dar nici atunci. Pentru unii, puscaria este un capitol inchis.

Vizita sociala

Pentru a pastra legatura cu familia, femeile detinute, alese in functie de comportament, au dreptul sa isi petreaca o ora pe luna cu familia. Se cheama "vizita sociala", iar rostul acesteia este de a pastra legatura membrilor familiei cu persoanele private de libertate.Din cele 54 de femei inchise pentru diverse infractiuni, in luna octombrie au beneficiat de acest drept 26 de femei.

Intr-o sala din cladirea administrativa a penitenciarului sunt adunate la un loc membrii celor 26 de familii. Vorbesc, se strang in brate si se saruta de zeci de ori. Un zgomot asurzitor, zeci de oameni vorbind in acelasi timp.

Femeile sunt supravegheate de un agent si de asistentul social ale penitenciarului.Familii numeroase se inghesuie pe banci, femeile discuta cu sotii, mamele si copiii despre ce mai este pe acasa. Cu greu se pot desparti. In nici un caz de buna voie. Asistentul social le spune ca vizita s-a incheiat, dar fiecare mai trage de timp.

Abia cand sunt strigate nominal, detinutele ies din sala unde s-au simtit aproape ca acasa, impreuna cu familia. La intrarea in celule, sunt perchezitionate la "sange". Sa nu aiba telefoane mobile sau obiecte contondente care sa le puna in pericol viata, a lor sau a celorlalti detinuti.

Fac orice sa ramana in Penitenciarul Iasi

Cele 54 de femei din Penitenciarul Iasi sunt impartite in cele cinci camere destinate lor in doua mari categorii: recidiviste si nerecidiviste.

O singura femeie este condamnata la un an de inchisoare, 25 au pedepse de la 2 la 5 ani, 11 sunt inchise pentru pedepse cuprinse intre 5 si 10 ani, 3 au o pedeapsa de la 10 la 15 ani, 4 de la 15 la 20 de ani si o femeie este condamnata la 25 de ani de inchisoare. Sapte femei sunt inchise in arest preventiv, iar 22 sunt recidiviste.

Camerele in care locuiesc pe perioada detentiei nu sunt diferite de cele ale unui camin. Trei paturi etajate, lenjerie curata, rafturi in care isi tin vesela personala si pachetele de acasa, pernute, jucarii de plus. Femeile inchise la Penitenciarul Iasi fac orice sa nu ajunga la Targsor, inchisoarea speciala destinata femeilor de langa Ploiesti.

"Cele care sunt din Iasi recurg la diverse afaceri judiciare. Am avut un caz in care o femeie s-a casatorit, iar apoi a divortat, ca sa castige timp si sa ramana in Iasi. Pentru femeile din Iasi este o problema, pentru ca familia nu are posibilitati financiare sa se deplaseze la Ploiesti", ne-a declarat Manuela Patrascu, sef Serviciu de Integrare Sociala.

Pentru a ramane in Iasi, femeile se dau in judecata una pe alta, pentru abuz de incredere sau reclama persoane din afara penitenciarului pentru diferite lucruri.

Portrete de femei

Mihaela Zarafan. 19 ani. Furt. Condamnata la 5 ani si 2 luni de inchisoare. La venirea in penitenciar stia doar literele de tipar. Acum a invatat sa scrie si sa citeasca. Provine dintr-o familie cu 6 copii, singurul venit fiind ajutorul social. "Am vazut o masina deschisa si am luat portofelul de pe bord. Am fost facuta complice la un furt facut de sora mea, dar eu nu sunt vinovata.

Eram pe strada Garii, furase si ea un telefon mobil, m-a luat Politia, eu eram mai incolo, iar cand m-au dus, sora mea era pe jos. Am fost acuzata de complicitate la acest furt, dar eu nu stiam ca ea a furat", povesteste tanara. Vrea sa plece din tara, dupa ce se elibereaza din penitenciar. Pentru ca, aici, nimeni nu ar angaja o hoata.

"Nu mi-ar da nimeni un loc de munca, se uita la cazier ca am fost hoata, ca am furat, de-asta vreau sa plec", isi expune tanara principala dorinta.

M.C. 39 ani. Trafic de persoane. Arest preventiv. Se afla in penitenciar de 11 luni in asteptarea unei sentinte definitive. Marea sa problema este ca isi va pierde casa. S-a casatorit cu un barbat, care avea 4 copii dintr-o casatorie anterioara, iar impreuna au mai avut un copil. "Ne-au pus casa sub sechestru, ne-au luat totii banii din casa, dar noi ii aveam din imprumut bancar.

Sotul meu nu este vinovat. Macar sa-i dea lui jumatate din bani", spune femeia. Alaturi de ea, se afla in arest preventiv sub aceeasi acuzatie si doi dintre fiii sai vitregi, cu varste de 25 si 22 ani.

"Noi aveam bani in casa, pentru ca vandusem apartamentul cu o saptamana inainte, nu erau din trafic de persoane. Ne-au distrus pe toti, fac puscarie, copiii raman pe drumuri. In dosar sunt numai niste minciuni. Eu nu le-am propus loc de munca in strainatate si de fapt le-am dus la prostitutie, asa cum spun victimele in dosar.

Fetele stiau la ce merg (prostitutie - n.r.), au venit la mine acasa, nu le-am obligat niciodata, au mers de buna voie", povesteste femeia, care vrea sa nu i se publice numele sau fotografia.

Roxana Maria Rusu. 19 ani. Talharie. Condamnata la 1 an si 2 luni. A fost acuzata de 4 fapte de talharie. Smulgea telefoane mobile de la fete acostate pe strada. Marea sa problema este ca nu se poate vedea prea des cu sotul sau, condamnat la 9 ani de inchisoare, tot pentru talharie. "Ne stim de 7 ani. I-am crescut copilul, pe care il iubesc ca pe copilul meu.

Aici ii scriu zilnic, ne vedem 40 de minute duminica la vorbitoare penale, dar problema este ca nu avem intimitate. Stam la distanta unul de altul si vorbim", spune tanara. Despre lumea din penitenciar, spune ca "este perversa si periculoasa".

Programul unei zile

La ora 5.30 dimineata are loc desteptarea. Pana la ora 7, cand este programat micul dejun, femeile isi fac menajul, curatenie in camera, se spala si se pregatesc pentru o noua zi. La 7.30 are loc apelul de dimineata. Numeric. Acelasi numar de femei trebuie sa fie dimineata si seara. Pana la ora 13, cand este programat pranzul, femeile desfasoara diverse activitati.

Unele se uita la televizor, altele brodeaza, impletesc, citesc sau pur si simplu nu fac nimic. La ora 18 este programata masa de seara, iar la ora 19 are loc apelul de seara. Stingerea este la ora 22.30. De doua ori pe saptamana merg la biserica. Participa la diverse programe desfasurate de organizatii neguvernamentale. Vinerea merg la club, unde asculta muzica sau se uita la film.

Altele merg la diverse munci. Acum, 30 de femei sunt angajate pentru curatenie la blocurile ANL. Doua ore pe zi, pana la masa de pranz, au dreptul sa iasa la plimbare. In functie de programare, se intalnesc cu familia la vizita sociala, iar de doua sau trei ori pe luna au dreptul sa isi vada copiii aflati in centrele de plasament.

Asistentul social din penitenciar, Carmen Matei, spune ca femeile se obisnuiesc greu cu programul. "Cele neinstruite nu pot sa respecte regulamentul. Nu au stat in viata lor la masa cu familia. Apar tensiuni intre aceste grupuri, se plang una de cealalta. Cele instruite se sprijina reciproc una pe cealalta in perioada de detentie, se ofera sa le invete carte pe celelalte.

O femeie s-a oferit o data sa predea franceza. De ziua lor de nastere sunt mobilizate sa isi ofere cadouri", a relatat Carmen Matei.

Drame dincolo de gratii

Adevaratele victime se afla dincolo de usile de fier ale puscariei. Pentru a nu intra in inchisoare, multe femei fac copii pe banda rulanta. Copii care ajung sa cerseasca, sa fure, sunt crescuti de rude sau ajung intr-un centru de plasament cat timp parintii lor se afla in penitenciar.

Un caz dramatic este al unei femei condamnata la 1 an si 6 luni pentru tainuire, care, sfatuita de sotul sau, a nascut 10 copii pentru a nu-si executa pedeapsa. Femeia a fost transferata intr-un spital-penitenciar, pentru ca starea sa de sanatate este critica.

Sunt situatii in care ambii parinti sunt arestati, iar copiii sunt trimisi in diferite centre de plasament, unele destinate copiilor cu comportament infractional. Singura reunire a familiei este in penitenciar, atunci cand este posibil. Sunt copii care refuza sa isi mai vada parintii, dupa prima lor vizita la penitenciar.

"Multi copii, care invata foarte bine la scoala, spun ca parintii lor sunt in strainatate. Am avut un caz, al unei eleve in clasa a IX-a care, dupa ce s-a intalnit o singura data cu tatal sau, a inceput sa planga si i-a spus ca nu va mai veni niciodata sa il vada. A suferit un soc emotional foarte puternic", a mai spus Carmen Matei.

Dincolo de dramele petrecute intre zidurile inchisorii, copiii sunt de fapt adevaratele victime ale faptelor parintilor. Cel mai grav este ca unii invata prea putin din aceasta experienta. O dovedeste faptul ca, la vizita sociala, a fost furat portofelul unei vizitatoare, de fata cu copiii veniti sa isi vada parintii, o data pe luna, o singura ora.