Pentru “prestatia” lor, cobaii de meserie primesc pana la 500 de euro, in functie de riscurile la care se expun. Cu cat medicamentul poate avea efecte adverse mai violente, cu atat remuneratia este mai importanta. Cei mai multi dintre ei recunosc faptul ca fac acest lucru din saracie.
Un astfel de caz este si Ioana din Ploiesti, care, sub protectia anonimatului, a acceptat sa povesteasca experientele la care este expusa periodic. A lucrat cativa ani pe un post de croitoreasa, dar salariul minim pe economie nu-i permitea sa-si ingrijeasca, singura, cei doi copii. Asa ca viata a determinat-o sa se reprofileze. Are 35 de ani si este de profesie... cobai.
“Am auzit ca se scot bani buni din treaba asta. M-am dus la Bucuresti, pentru ca este mai aproape. Aici e aglomeratie mare. Sunt multe cereri si probabilitatea sa fii tu cel ales este destul de mica. Exista o sala special amenajata, unde sunt cazati toti voluntarii. Suntem monitorizati atent, primim hrana preferentiala...”, povesteste tanara.
Ii este greu sa vorbeasca de ce se intampla acolo. Uneori sufera cumplit, pentru ca nu toate medicamentele sunt suportate de organismul ei. “Sunt dureri cumplite, sunt stari de voma accentuate, dureri de cap, ameteli. Dar nu ai voie sa versi, pentru ca elimini medicamentul. Medicii trebuie sa observe daca pastila respectiva are efectele asteptate pentru un anumit tip de afectiune.
Nu imi e deloc usor, dar nu am de ales”, povesteste Ioana. Culmea ironiei, efectele adverse de moment ale unui medicament nu sunt singurul chin. La finalul experimentului, “toxinele” trebuie eliminate. Urmeaza o noua perioada de suferinta, cand are loc detoxifierea. Asta inseamna spalaturi interioare, inseamna furtunuri introduse in stomac.
“Ni s-a spus ca este aceeasi procedura ca in cazul celor care nu reusesc sa se sinucida cu medicamente”, a completat tanara. In schimb, Ioana suporta acelasi tratament ca sinucigasii, tocmai pentru ca vrea sa traiasca. Si ea, si cele doua fiice ale ei, care inca nu stiu care este “sursa” bunastarii lor
