Statele Uniunii Europene continua, de cativa ani, sa dezbata modificarea Directivei privind „Televiziunea fara Frontiere”.

Au ajuns la un compromis menit sa conduca la reguli de difuzare a publicitatii TV mult mai flexibile, cu respectarea unor limite maxime de timp si a unor masuri minime de salvgardare, dar statele membre au pastrat posibilitatea de a autoriza derogari la nivel national.

In SUA, situatia este si mai complicata. De aproape patru decenii, pe fondul respectarii si reinterpretarii Primului Amendament, se duce o lupta surda pentru „dereglementarea” activitatilor de publicitate si de concentrare economica in materia retelelor de televiziune.

Rezultatul este o stare de echilibru intre trei forte extraordinar de puternice: puterea politica, marile corporatii si retelele de televiziune. Intre ele nu e armistitiu, ci complicitate.

Prima dicteaza care sunt subiectele tabu pentru presa si, sub pretextul ca are asigurata astfel „linistea sociala”, garanteaza, la randul ei, un cadru legislativ „prietenos” pentru promovarea intereselor celorlalte doua grupari.

Corporatiile, pe de alta parte, asigura finantarea celorlalte doua forte si vor sa nu fie bruiate si deturnate de la obiectivele lor principale, sub al caror stindard defileaza: sa produca profit si sa domine piata mondiala.

Marile retele de televiziune sunt principalele sustinatoare si beneficiare ale „dereglementarii”: puterea politica trebuie sa inlature, treptat si prin „invaluire”, barierele legislative ce blocau concentrarea in domeniul televiziunii, iar marile corporatiile industriale sa le asigure suficienta publicitate ca acestea sa-si permita un statut de vedete pe segmentul mass-media.

Pretul platit de marile retele de televiziune - constituite si extinse in acest cadru - este reprezentat de selectarea foarte riguroasa a subiectelor de presa, de evitarea dibace a unora si insistenta pe altele secundare, artificiale, de umplutura, menite sa distraga atentia de la marile probleme ale momentului.

Acest macro-”echilibru”, realizat in spatiul celor mai puternice economii si democratii din lume, se bazeaza pe santaj la nivel inalt. Presa nu abordeaza anumite subiecte, iar remuscarile jurnalistilor au fost innabusite cu contracte de mare si foarte mare publicitate.

Politicienii - selectiv mediatizati si promovati - sunt alesi si realesi, periodic, intr-un procent ce-l depaseste pe cel al fostilor nomenclaturisti din partidele comuniste. Vizibilitatea le este asigurata de beneficiarele „dereglementarii” publicitatii si concentrarii TV, iar nota totala de plata este trecuta in contul marilor corporatii transnationale, care au de unde plati.

Undeva in Balcani, pe Dambovita, un individ, de profesie ziarist, mai cunoscut sub sigla CTP, a recunoscut intr-un moment de sinceritate agresiva ca el si cei de la ziarul unde lucra - mostenitorul patrimoniului „Scanteii”, organul de presa al defunctului PCR - umblau, pana mai ieri, cu formulare de contracte de publicitate in diplomatul cu care faceau teren pentru "documentarea” unor anchete.

Multe "subiecte” nu au mai aparut, dar el si apropiatii lui au ajuns sa se numere printre miliardarii dubiosii ai tranzitiei, implicati in rafuieli cu iz mafiot, abonati cvasipermanenti la publicitatea parvenita de la institutiile si firmele de stat. Nimeni, nici un procuror sau politist, nu s-a ocupat de aceasta forma veritabila de santaj.

In schimb, la Cluj, intr-un loc apreciat de unii ca ar fi la capatul lumii, pe fondul unor reglari de conturi ale cercurilor de interese locale cu Trustul GAZETA - singurul din tara cu patronat independent, format exclusiv din ziaristi si fara ombilicul care sa-i lege de personajele nefaste si afacerile murdare ale epocii postdecembriste - un pumn de pretinsi justitiari se chinuie sa faca bici dintr-un rahat.

La inceputul anilor '90, in conditiile in care legislatia era blocata pentru ca sa nu tina pasul cu marile tunuri puse la cale on line de alianta noilor nomenclaturisti cu crima organizata, ne chinuiam - cu rudimentele legislative uitate - sa le incadram juridic mega-tepele drept infractiuni.

Acum, in orele premergatoare intrarii Romaniei in Uniunea Europeana, niste imbecili sunt lasati sa jongleze cu notiuni si situatii pe care nu le stapanesc, distrugand destine, cariere si credinte. Cand se vor trezi, chiar daca le va fi rusine, s-ar putea sa fie prea tarziu.