Complotul

de Trustul Gazeta     Gazeta de Cluj
Luni, 4 decembrie 2006, 0:00

Toma Rus
(Foto: Gazeta de Cluj)

Curtea de Apel Cluj a respins ieri recursul inaintat de colegii nostri Liviu Man, Ioan Otel, Dorel Vidican si Aurel Muresan si a dispus eliberarea Ancai Cocut din arest preventiv, sub control judiciar. Curtea de Apel Cluj a respins si recursul procurorilor DIICOT care au atacat sentinta Tribunalului Cluj, de mentinere in arest a celor cinci ziaristi arestati.



Procurorii cerusera, vineri, prelungirea mandatelor de arestare invocand mai multe motive: faptul ca cei cinci reprezinta pericol social si ca, daca ar fi lasati in libertate, ar putea zadarnici aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau prin distrugerea unor probe.



Presedintele Trustului Gazeta, Liviu Man, a declarat in fata judecatorilor Curtii de Apel Cluj, ca dosarul “Gazeta” este urmare a unui complot pus la cale de comisarul sef al Brigazii de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog Cluj, Vasile Rus Toma.



Curtea de Apel Cluj a admis, miercuri, recursul facut de unul dintre reprezentantii Trustului Gazeta impotriva prelungirii mandatului de arestare, astfel ca acesta a fost pusa in libertate, in timp ce ceilalti patru raman in arest.



Anca Cocut, directorul de publicitate al Gazetei de Oradea, a fost pusa in libertate, masura arestului preventiv fiind inlocuita cu interdictia de a parasi localitatea pentru 30 de zile.



Ceilalti patru reprezentanti ai Trustului raman in arest, recursurile lor fiind respinse.



Tot miercuri, Curtea de Apel Cluj a respins si recursul procurorilor DIICOT care au atacat sentinta Tribunalului Cluj, de mentinere in arest a celor cinci ziaristi arestati.



Procurorii cerusera, vineri, prelungirea mandatelor de arestare invocand mai multe motive: faptul ca cei cinci reprezinta pericol social si ca, daca ar fi lasati in libertate, ar putea zadarnici aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau prin distrugerea unor probe.



Judecatorii au acceptat propunerea de arestare motivata de pericolul social, dar au respins motivul legat de posibilitatea zadarnicirii adevarului, astfel ca DIICOT Cluj a facut recurs impotriva deciziei Tribunalului.



Complotul lui Rus Toma



La judecarea recursurilor impotriva prelungirii mandatelor de arestare, Liviu Man a declarat in fata judecatorilor ca este victima unui complot pus la cale de Toma Rus si de procurorii DIICOT.



“Sunt victima unui complot pus la cale de comisarul sef Toma Rus si de procurorii DIICOT. Lucrez in presa de 16 ani, am zece publicatii si peste 240 de angajati. Parchetul si Politia vor sa ne puna pumnul in gura pentru ca am deranjat oameni importanti. Din 400 de procese de calomnie si insulta pe care le-a avut Trustul Gazeta, am castigat 388”, a spus Liviu Man.



El a sustinut ca procurorii si politistii au inventat povestea cu santajul, pentru ca insulta si calomnia nu mai sunt condamnate penal. “Ca si in cazul detinutilor politici, condamnati de comunisti pentru fapte de drept comun, si in cazul nostru s-a gasit aceasta tinichea cu santajul.



Se razbuna si, daca pe firmele mele au pus in mod normal sechestru, in mod abuziv au pus sechestru si pe firmele sotiei mele. Scopul acestui santaj este sa falimenteze ziarele. In acest dosar functioneaza prezumtia de vinovatie, dupa ce am fost arestati am fost plimbati cu catuse pentru a se induce opiniei publice sentimentul de vinovatie”, a mai spus Man.



Comisarul sef Vasile Rus Toma a negat acuzatiile aduse de Liviu Man. "Dosarul este instrumentat de procurori, nu de brigada pe care o conduc. Echipa mea si-a facut datoria si a lucrat in urma dispozitiilor procurorilor si nu a incalcat deloc legea.



De altfel, pentru a nu exista suspiciuni, impreuna cu conducerea IGPR am decis ca activitatile din dosarul Gazeta sa fie coordonate de adjunctul meu", a declarat Toma Ruspentru corespondentul MEDIAFAX.



Avocatul lui Liviu Man, Mihai Neamtu, a semnalat faptul ca societatile care editeaza patru publicatii se vizeaza a fi falimentate prin sechestrul asigurator dispus pe conturile acestora. “Aceasta e ratiunea presei de investigatii. Inchiderea! Nu se mai pot plati nici macar salariile”, a conchis aparatorul lui Liviu Man.



Trustul GAZETA



Act de razbunare si falimentarea ziarelor



Liviu Man: “In acest caz eu si colegii mei suntem victime ale unui complot pus la cale de seful DIICOT Cluj, Toma Rus, si de procurorii cu care Toma Rus se afla intr-o relatie de prietenie foarte stransa.



Lucrez in presa de peste 16 ani si am peste 240 de angajati. Consider ca asistam la o farsa pusa la cale de si pentru ca am deranjat foarte multi oameni bogati si puternici. Am avut peste 400 de procese de calomnie si insulta, dintre care 388 le-am castigat. Este un fapt care este demonstrat.



Intrucat calomnia si insulta au fost dezincriminate, acum o parte dintre aceste persoane cu care am avut procese sustin ca i-am santajat. Urmarirea penala a inceput in 2005, iar intr-un an s-au strans 9 declaratii de la persoane despre care noi am scris, persoane care au gasit aceasta modalitate de a se razbuna.



Sechestrul asigurator care s-a pus pe bunurile mele mi se pare corect, pana instanta se va pronunta. Insa, s-a pus sechestru si pe conturile ziarelor. Scopul este clar cel de a falimenta ziarele. Un alt abuz il reprezinta faptul ca s-a pus sechestru si pe firmele sotiei mele care nu are nicio legatura cu acest dosar. Mai mult, consider ca s-a incalcat prezumtia de nevinovatie.



As dori sa va citez dintr-un raport al lui Cristi Danilet, consilier al ministrului Justitiei, document datat septembrie 2006, in care se precizeaza ca persoanele judecate trebuie prezumate nevinovate. Insa, in acest caz, unii judecatori denota un comportament de condamnare. Mai mult, judecatorul care a dat sentinta de arestare preventiva este acelasi cu cel care a eliberat mandatul de retinere.



In acest caz, prezumtia de nevinovatie nu a existat. Inclusiv faptul ca am fost plimbati prin fata presei si a camerelor de televiziune s-a folosit pentru a induce prezumtia de vinovatie. Mai mult, scurgerile de informatii catre presa dinspre organele de cercetare penala s-au facut in acest scop”.



Aurel Muresan: “Cred si eu ca prin blocarea conturilor, ridicarea tuturor actelor contabile, scopul este acela de a falimenta aceste firme. Din aceasta cauza noi vom avea procese cu persoanele juridice cu care am avut contracte pentru ca nu ne putem, in prezent, respecta clauzele contractuale.”



Dorel Vidican: “As dori sa ma refer la modul in care organele de cercetare penala au administrat probele. Cei de la Crima Organizata au luat Gazeta de Bistrita si i-au luat la rand pe cei cu care noi am avut relatii contractuale. Abia in luna septembrie a aparut prima declaratie impotriva mea, data de Corutiu, persoana cu care noi am avut un litigiu comercial.



Dupa arestarea mea, o alta persoana care a fost terorizata pentru a da declaratii impotriva mea. Aceasta persoana este acum parte vatamata, dupa ce a fost constransa de cei de la DIICOT sa dea declaratie impotriva mea si amenintata ca va fi acuzata de marturie mincinoasa. Acestea sunt toate acuzatiile ce mi se aduc”.



Anca Cocut: “Am fost abordata de cei de la DIICOT, in timpul perchezitiei informatice pentru a da declaratie impotriva colegilor mei, sustinandu-se ca mi se va injumatati pedeapsa. Cred ca nu se doreste aflarea adevarului. Ma consider nevinovata”.



Diana Soos, avocata Ancai Cocut: “Sunt foarte fericita ca s-a luat aceasta decizie. In sfarsit, instanta ne-a dat dreptate. Ce am spus noi, avocatii, inca de la inceput, a avut efect acum. Pentru Anca este o victorie, chiar daca are interdictia de a parasi localitea si cred ca este un prim pas si pentru ceilalti.



Este pentru prima data in acest caz cand instanta nu mai motiveaza in bloc, ci individual”.



Motive de recurs - Liviu Man, Anca Cocut



"Catre Curtea de Apel Cluj, Sectia Penala, subsemnatul Liviu Man, prin av. Neamt Mihai Paul, prin prezentul inaintez urmatorul Memoriu in sustinerea celor doua recursuri, declarate in temeiul dispozitiilor art. 149 ind. 1 al. 8 C.p.p. si al art. 29 al. 6 din Legea 47/1992, in temeiul legal impotriva incheierii penale nr. 173/C/2006 pronuntate in dosar nr.9336/117/2006 al Tribunalului Cluj, rugandu-va ca prin decizia ce o veti pronunta sa binevoiti a dispune admiterea recursului, desfiintarea incheierii atacate si: in privinta recursului declarat in temeiul art. 149 Cpp.



In principal, restituirea cauzei la instanta de fond in vederea aplicarii de catre prima instanta a dispozitiilor imperative ale art. 4 al. 1 („legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate.



In acest caz, instanta constatand ca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, va sesiza prin incheiere motivata instanta de contencios administrativ competenta, suspendand cauza”.) din Legea 554/2004 privind suspendarea de indata a judecatii cauzei si inaintarea intregului dosar spre legala si competenta solutionare a exceptiei catre Sectia de contencios administrativ a Curtii de Apel Bucuresti (instanta competenta de la sediul autoritatii emitente, potrivit art. 10 al. 1 si 3 din Legea 554/2004).



In subsidiar 1, admiterea recursului si retinand cauza spre rejudecare, in considerentele apararilor invocate la fond si prin prezentul a dispune respingerea propunerii de prelungire a mandatului de arestare preventiva in conditiile nelegalei sesizari a instantei prin propunerea formulata de catre un organ necompetent material, efect al posibilitatii de delegare doar a atributiilor ce vizeaza actele procedurale de urmarire penala si nu si a celor procesuale ce tin de sesizarea instantei. In subsidiar 2, respingerea cererii Parchetului ca neintemeiata si faptic nemotivata individual in ceea ce priveste subsemnatul recurent, si in privinta recursului declarat in temeiul dispozitiilor art. 29, al. 5 din Legea 47/1992, restituirea cauzei la instanta de fond in vederea aplicarii de catre prima instanta a dispozitiilor imperative ale art.29, al 1 si 5 din Legea 47/1992, republicata si modificata, privind suspendarea de indata a judecatii cauzei si inaintarea intregului dosar spre legala si competenta solutionare a exceptiei catre Curtea Constitutionala a Romaniei (unica!!! Instanta competenta a solutiona exceptia in conformitate cu dispozitiile art. 29, al. 1 din Legea 42/1992).



Delegarea



Pentru urmatoarele considerente: in argumentarea recursului declarat in temeiul art. 149 C.p.p. Instanta de fond opineaza in considerentele incheierii atacate ca exceptia de nelegalitate invocata in ceea ce priveste ordinele nr. 2259 si 2260 Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie emise in temeiul dispozitiilor art.76 din Legea 304/2004 nu ar fi acte susceptibile de control contencios administrativ, intrucat acestea sunt reglementate intr-o lege speciala si ar fi facute cu respectarea dispozitiilor art. 57 din Legea 303/2004.



In frumusetea argumentatiei, instanta se pronunta, de fapt, asupra exceptiei de nelegalitate prin constatarea „delegarea....fiind facuta cu respectarea dispozitiilor legale”, constatand de facto ca actul atacat ar fi legal, ori, tocmai aceasta constatare este apanajul exclusiv al sectiei de contencios administrativ.



Legea contenciosului administrativ excepteaza de la controlul administrativ actele de comandament cu caracter militar si actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul, precum si actele administrative pentru modificarea si desfiintarea carora se prevede prin lege organica o alta procedura judiciara (art.5), definind totodata art.2, lit.c actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual...emis de o autoritate publica in vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice. Din cuprinsul legii contenciosului rezulta ca orice act administrativ neexceptat in mod expres este pasibil de control de contencios administrativ.



Ca atare, in conditiile in care art. 76 defineste actele Procurorului general ca fiind ordine interne date in exercitarea atributiilor sale, iar Procurorul general este autoritate publica in sensul si spiritul art. 2 din legea amintita, rezulta ca actele sale nu pot fi decat administrative, exceptie facand cele emise in calitate de procuror si nu de Procuror general.



Dispozitii derogatorii



Retinand corelativ cu exceptarea de la controlul administrativ a unor acte doar prin lege organica si prin expresa prevedere (art. 5, alin. 2 Legea 554/2004), lipsa oricaror dispozitii derogatorii in acest sens in legile 303 si 304 din 2004.



Rezulta ca in ceea ce priveste controlul actelor emise pentru asigurarea organizarii si functionarii Ministerului Public acesta este unul de contencios administrativ si se supune Legii contenciosului Administrativ.



Concluzionand, efect al comparatiei directe intre textele de lege puse in discutie, in lipsa oricaror dispozitii legale de reglementare prin lege organica in mod derogatoriu a controlului asupra actelor administrative ale Procurorului general, rezulta ca legiuitorul instituind prin Legea 554/2004 controlul asupra actelor administrative nu a dorit sa excepteze actele Procurorului general, pentru ca daca ar fi dorit-o, dat fiind faptul ca Legea 554 este ulterioara legilor 303 si 304/2004, ar fi facut-o in mod expres in art. 5. In ceea ce priveste solicitarea de a dispune respingerea propunerii ca fiind facuta de catre un organ necompentent material, apreciem ca, in conditiile in care dispozitiile art. 57 din Legea 303/2004 precum si cele ale art. 75 si 76 din Legea 304/2004 vizeaza delegarea functionala si in mod explicit in interesul serviciului, deci una procedurala privind acte de urmarire penala, rezulta ca delegarea nu poate viza acte procesual penale ce tin de sesizarea instantei.



Jumatate de drum



In ceea ce priveste cererea subsidiara de respingere a propunerii de prelungire a masurii arestarii preventive aratam ca, in opinia noastra, instanta de fond a parcurs doar jumatate din drumul spre o solutie corecta in ceea ce priveste "validarea" prin incheiere a propunerii facute.



In acest sens, instanta de fond in mod corect a retinut, cum de altfel oarecum anticipa in considerentele deciziei pronuntate Curtea de apel in data de 2.11.2006 cu prilejul judecarii recursului la luarea masurii arestarii, ca temeiul de la art. 148, lit. b, nu exista.



Din pacate, in pofida apararilor facute (a se vedea incheierea din 23.11.2006) instanta de fond nu a purces in mod efectiv la verificarea indeplinirii conditiilor de forma ale propunerii de prelungire si nici la o verificare reala a sectiunilor din aceasta. Astfel, desi fara nici o exceptie aparatorii inculpatilor au aratat ca propunerea nu este in acord cu dispozitiile art. 156, alin. 1 C. pr.pen, privind motivarea propunerii in ceea ce priveste pericolul concret pentru ordinea publica al fiecarui inculpat, prin lipsa oricarei motivari individuale si individualizabile a pericolului fiecaruia in mod distinct (aspect ce echivaleaza cu o nemotivare faptica), instanta preluand in mod generos "motivarea" retine persistenta pericolului.



O singura problema nici instanta nu arata care este pericolul concret al fiecarui inculpat, multumindu-se cu aprecieri privind grupul, infractiunile retinute si in general elementele care tin de o dimensiune a formelor de plural (fie prin uzitarea expresiilor "inculpati", "faptelor", "faptele", "inculpatii", fie prin utilizarea cuvintelor cu forma de singular, dar care in mod intrinsec definesc ansamble sau entitati complexe de genul grup infractional, comunitate, public, s.a.m.d.).



In atare conditii, fara a ne hazarda in afirmatii subiective si patimase privind lucrurile cu maxima obiectivitate, de dragul juridicului trebuie sa recunoastem ca solutia atacata nu vizeaza indivizi, asa cum in mod legal si necesar ar trebui sa o faca, ci grupuri, entitati generice greu de definit si usor de incriminat ( a se vedea teoria haitei, cu succes utilizata ca justificare politica in anii 90-94), exceptie facand, dispozitivul, in mod necesar cuprinzand indivizi si date de identitate apte a permite completarea formularisticii de mandat si de penitenciar.



In concluzie onorata curte, rugandu-va a judeca "sine ira et studio" cu evitarea capcanelor aparentei si volumul va rugam a constata ca nici "de iure" si nici "de facto" propunerea nu este motivata in mod individual si personal, si in consecinta nu poate determina prelungirea unei masuri individuale si personale, cea a arestarii, sens in care va rugam a primii concluziile noastre.



Neconstitutional



In argumentarea recursului declarat in temeiul dispozitiilor art. 29 al. 5 din Legea 47/1992, in ceea ce priveste modalitatea de solutionare a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 76 din Legea 304/2004 apreciem ca aceasta este nelegala si in mod artificial argumentata in conditiile unor confuzii privind natura cauzei deduse judecatii.



Astfel instanta de fond opineaza ca intrucat "se judeca cu un singur judecator si nu de o instanta" nu putem vorbi in sensul dispozitiilor art. 303 C.P.P de un fond al cauzei si pe cale de consecinta nu se poate suspenda cauza.



Practic, in traducere libera judecatorul investit cu solutionare propunerii de prelungire spune ca dosarul in care pronunta tncheierea nu este o cauza penala propriu-zisa, nu se supune controlului de constitutionalitate si pana la urma nici macar nu are fond.



Ne permitem sa avem o alta opinie, respectiv sa aratam anumite aspecte ce definesc aceasta procedura si care in mod indubitabil contrazic opinia unica, speram noi exprimata. Procedura prelungirii are un dosar propriu, cu numar propriu si beneficiaza de sistemul repartizarii aleatorii spre judecare. De asemenea, judecatorul nu este investit printr-o "cerere".



Apoi, partile au dreptul de a formula cereri si exceptii, de a fi asistate de aparatori si de a li se acorda cuvantul de fond.



Procedura prelungirii ca si proces are un fond propriu al sau, constand in judecarea asupra cererii, fond care din punct de vedere al terminologiei si continutului nu se identifica si u se confunda cu fondul cauzei, avand ca obiect infractiunile pentru care sunt cercetati inculpatii.



Nu in ultimul rand pe coperta dosarului se afla scris obiectul cauzei - prelungire mandat de arestare, instanta investita - Tribunalul Cluj (nu judecatorul X sau Y) si in fine faza procesuala - fond.



Solutie legala



In atare conditii, fiind vorba de o cauza care are ca obiect, parti si se judeca in fond in lipsa unei dispozitii exprese din Codul de Procedura Penala care sa excepteze unele articole de aplicare asupra proceselor avand ca obiect procesului avand ca obiect masura arestarii, rezulta ca si art. 303 din C.P.P. este aplicabil.



In ceea ce priveste "fondul" exceptiei de neconstitutionalitate, in primul rand este de remarcat, ca instanta nici nu mai opineaza in ceea ce priveste celalalt element al unei exceptii si anume legatura intre o eventuala solutionare de catre Curtea Constitutionala a exceptiei si solutionarea cauzei.



De altfel, in mod relativ justificat, pentru ca neavand fond nu avem cauza si implicit nu avem legatura.



Cu toate acestea, exceptia invocata vizeaza nerespectarea principiului legalitatii functionarii Ministerului Public sub aspectul incalcarii in cadrul aceleiasi norme Legea 304/2004 de catre un articol (76) a dispozitiilor imperative a celui intemeiat anterior, articolul 75, care in mod explicit, fara putinta de dubiu stipuleaza ca "pentru a fi numiti in cadrul Directiei de



Investigare...procurorii trebuie sa...fi fost declarati admisi in urma unui interviu organizat de Comisia constituita in acest scop", ori in conditiile in care am accepta ca dispozitiile articolului 76 nu intra in conflict cu dispozitiile articolului 75, am accepta ca articolul 75 este facultativ si ca in dobandirea calitatii si competentei de procuror al Directiei din cadrul Parchetului de pe



Inalta Curte de Casatie si Justitie este apanajul exclusiv al Procurorului General, situatie in care, din nou, principiile din articolul 132, al. 1 Constitutia Romaniei ar fi in mod vadit incalcate atat in ceea ce priveste legalitatea functionarii, cat si exercitarea controlului.



Ca atare, o convietuire fara o modificare a celor doua articole 75 si 76, in mod vadit contradictorii, fara posibilitatea de pronuntare a Curtii Constitutionale, ar presupune existenta concomitenta a doua dispozitii legale de valoare egala ce reglementeaza in mod diferit aceeasi procedura.



Sau, articolul 75 ar reprezenta exceptia si articolul 76 regula, sens in care este mai mult decat evident nu se poate dobandi nici calitatea si nici atributiile de procuror in cadrul directiei din Parchetul de pe langa ICCJ, nici prin delegare, nici prin detasare, ci doar prin respectarea procedurii special instituite.



In fine, despre legatura exceptiei invocate cu fondul cauzei (prelungirea masurii arestarii preventive) aceasta credem noi este mai mult decat evidenta si nu privind, asa cum s-a sugerat suspendarea judecatii, ci privind efectele articolului 197, al. 2, C.p.p. cu privire la nulitatile absolute.



Un act al unui organ necompetent nul absolut fiind nu poate genera decat acte nule (nb a nu se vedea posibilele efecte in ceea ce priveste actele de urmarire penala ulterioare datei de 3.XI.2006).



In concluzie, datoria unei instante fiind aceea de a da o solutie temeinica, dar in primul rand legala, onorata curte, va rugam sa apreciati justetea concluziilor noastre si prin puterea ce va este conferita a pronunta in primul rand o solutie legala, in consens cu dispozitiile Legii. Liviu Man prin Av. Neamt Mihai Paul”.



Date certe



“Catre Curtea de Apel Cluj, subsemnata Cocut Anca Elena, domiciliata in Cluj-Napoca, str. Cosminului, nr. 73, jud. Cluj, inculpata in dosarul penal nr. 403D/P/2006, prin av. Diana Adina Soos, formulez prezentele Motive de recurs, pe care le inaintez in vederea sustinerii recursului pe care l-am declarat impotriva incheierii penale nr.173/C/2006 pronuntata de Tribunalul Cluj la data de 24.11.2006 prin care s-a dispus prelungirea masurii arestarii preventive fata de subsemnata pentru o perioada de 30 de zile. Prin urmare, solicit admiterea recursului, revocarea masurii arestarii preventive, masura pe care o consider nelegala si netemeinica si, pe cale de consecinta, punerea mea in libertate de indata.



De asemenea, va solicit sa respingeti recursul formulat de Parchet, recurs pe care il consider nefondat. Apreciem, in primul rand, ca temeiul de arestare prevazut la art. 148, lit. b, C.pr.pen. a fost pe buna dreptate inlaturat, avand in vedere mai ales incheierea Curtii de Apel Cluj nr.150/R/2006 in care s-a aratat ca "modalitatea retinuta de judecator, ca fiind cea in care s-a incercat zadarnicirea aflarii adevarului, nu se regaseste in cauza, demersurile facute de inculpati se circumscriu in fapt, unei eventuale modalitati de aparare sau de ascundere a infractiunii de santaj (ascunderea naturii rele a actelor incheiate cu persoane vatamate, prin incercarea de a le inregistra pe alte societati decat cele care controleaza publicatiile trustului de presa), cu atat mai mult cu cat aceste de mersuri se situeaza in timp, anterior luarii la cunostinta, de catre inculpati, a invinuirii, a faptelor pentru care sunt cercetati". In al doilea rand, tinand cont de formularea art. 148, lit.b, C.pr.pen. care prevede ca trebuie sa existe "date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca in mod direct sau indirect aflarea adevarului..." si de faptul ca actiunea penala s-a pus in miscare impotriva subsemnatei la data de 30.10.2006, prin ordonanta procurorului, moment in care am si dobandit calitatea de inculpata, nici macar teoretic nu aveam posibilitatea sa zadarnicesc aflarea adecarului. Este suficient sa urmarim filmul zilei din 30.10.2006.



Zvonuri



Prin urmare, ne aflam in fata unor simple speculatii din partea Parchetului care se ambitiona sa demonstreze existenta unui grup infractional si a unei asa zise coeziuni de interese intre inculpatii arestati.



Cu privire la art.148, lit.f, C.pr.pen. apreciem ca nu este incident in prezenta cauza.



Cum sa analizam si, mai mult, sa admitem existenta pericolului social concret atata timp cat, potrivit art.143 C.pr.pen., nu exista probe sau indicii temeinice din care sa rezulte ca subsemnata am savarsit infractiunile pentru care s-a pus in miscare actiunea penala? Astfel, toate probele existente la dosar fac referire cel mult tangential la subsemnata: declaratia partii vatamate, Cataniciu



Marius arata faptul ca subsemnata l-as fi contactat telefonic pe acesta si ca m-as fi intalnit cu el in vederea incheierii unui contract de publicitate si ca i-as fi sugerat ca un astfel de contract i-ar putea aduce beneficii personale ca imagine.



Subliniez faptul ca in aceasta declaratie se face o confuzie, in sensul ca subsemnata l-am cunoscut mult mai tarziu pe partea vatamata, cu ocazia unui eveniment monden, cand am schimbat cateva cuvinte timp de doua-trei minute.



Chiar daca aceasta declaratie ar corespunde realitatii, partea vatamata nu arata nicaieri ca ar fi fost in vreun fel santajata sau ca i s-ar fi impus incheierea unui contract de publicitates aceasta, in baza unor zvonuri pe care le-a auzit, s-a gandit ca anumite articole care au aparut in presa sunt legate de refuzul incheierii acestui contract.



Legal



Declaratia domnului Iulian Dascalu, catalogata de Parchet ca apartinand unei parti vatamate, desi acesta precizeaza ca isi va clarifica situatia din punct de vedere procesual mai tarziu, respectiv de parte vatamata sau martor, reflecta faptul ca subsemnata a purtat o negociere cu un angajat al sau, Emilian Grosu, legata de incheierea unui contract de publicitate cu Iulius Mall.



Chiar Iulian Dascalu arata ca a contactat Trustul Gazeta in legatura cu posibilitatea incheierii unui contract de publicitate. Negocierile s-au purtat mai bine de patru luni, asa cum se arata in declaratia sa.



Nicaieri nu afirma aceasta persoana ca ar fi fost constransa in vreun fel sau ca as fi exercitat presiuni asupra lui pentru incheierea acestui contract sau ca l-as fin santajat in vreun fel.



Cu privire la cel de-al treilea si ultim contract de publicitate la care se face referire legat de persoana mea, prin declaratia martorului Oltean Dan Gabriel, administratorul societatii Ambient, precizez ca si acesta a fost incheiat cu respectarea tuturor dispozitiilor legale in vigoare.



Asa cum confirma de altfel si acest martor, subsemnata am fost cea care am dus contractul la semnat, dupa ce termenii sai fusesera deja stabiliti. Oltean Dan Gabriel nu a fost constrans in nici un fel sa incheie acest contract, dupa cum el insusi recunoaste.



Nimic concret



Declaratia invinuitului Avarvarei Adrian face referire tangential la subsemnata, fara sa poata indica daca si in ce mod am facut parte din acest asa-zis grup infractional, ce rol am avut in cadrul acestui grup, daca am santajat sau am incercat sa santajez pe cineva.



Nu exista nici o referire concreta la subsemnata in aceasta declaratie, in conditiile in care aceasta este data de catre un invinuit, cu certe interese in acest dosar, si in circumstante care ridica serioase semne de intrebare referitoare la valoarea ei probata.



Martorul Pentie Radu Mircea, in declaratia sa, arata faptul ca m-a vazut de cateva ori in compania lui Liviu Man si atat. Nu credem ca rezulta vreo infractiune din acest fapt.



Declaratia martorului Cuc Florian trebuie apreciata in contextul in care acesta a avut numeroase procese cu trustul Gazeta dupa plecarea sa, fiind de notorietate faptul ca acesta a incercat permanent sa-i denigreze pe fostii sai colegi. Astfel se explica, in cea mai mare parte, afirmatiile facute de acesta, afirmatii cu totul contrare realitatii.



De asemenea, cu privire la subsemnata martorul arata ca as fi incheiat contracte de publicitate, lucru perfect adevarat subsemnata fiind angajata ca director de publicitate la Oradea. Mai de parte insa, faptul ca anumite persoane ar fi fost constranse sa incheie contracte, sunt lucruri pe care subsemnata nu le cunosc.



De altfel, in calitate de director de publicitate in Oradea eram contactat de diverse persoane care doreau sa incheie contracte de publicitate, acesta fiind de altfel motivul pentru care am fost angajata. Mai mult, partea vatamata Vesa Calin Valeriu a aratat ca a fost contactata de acest martor in vederea intermedierii unor contracte de publicitate.



Pe de alta parte, va rugam sa observati ca afirmatiile generice ale Parchetului cu privire la materialul probator nu se verifica in cazul subsemnatei.



Astfel, la domiciliul meu nu s-a efectuat perchezitie, telefonul meu nu a fost ascultat, neexistand nici o solicitare in acest sens, iar sechestrul asigurator nu a fost aplicat asupra bunurilor subsemnatei tocmai pentru ca nu posed asemenea bunuri de valoare.



Care sunt fondurile pe care le-a folosit in interes personal subsemnata? parchetul face referire la toti inculpatii, fara nici o deosebire sau particularizare.



Care sunt relatiile din institutiile statului pe care subsemnata le-am utilizat si care sunt acele institutii? Punem aceste intrebari deoarece subsemnata doresc sa coboram din planul general in cel al particularului si, prin urmare, sa fie evidentiata situatia mea.



In contextul acestor speculatii ale Parchetului subsemnata apar in mod ridicol ca o victima a ambiantei procurorilor de a demonstra pin orice mijloace existenta unui grup infractional organizat. Intrebarilor de mai sus li se pot adauga si altele.



Care sunt deci infractiunile de santaj pe care le-am comis? Care sunt persoanele din politica, justitie si politie de care subsemnata sunt atat de apropiata? Subliniem inca odata ca nu se face in acest sens nici o referire concreta.



In numele CEDO



Tinand cont de toate argumentele de mai sus si de probele administrate in dosar, nu cred ca se poate retine ca subsemnata prezint vreun pericol concret pentru ordinea publica.



Activitatea desfasurata intre anii 2004-2006 care a creat in randul comunitatii oamenilor de afaceri o stare de temere deoarece oricare ar fi putut deveni victima unei campanii de presa care sa le pericliteze afacerile nu are nici o legatura cu subsemnata, cat timp eu eram un simplu director de publicitate la Oradea, care nu am avut nici o legatura si nici nu m-am implicat vreodata in activitatea editoriala a trustului. Afirmatiile generale prezentate ca aforisme cum ca "multe persoane, oameni importanti de afaceri nu au dorit sa faca declaratii" nu se sustin cata vreme constituirea de parte vatamata sau civila este facultativa, sens in care, potrivit art. 82, C.pr.pen., organele de cercetare penala au posibilitatea sa-i citeze ca martori si chiar sa intrebuinteze mandatul de aducere.



De asemenea, am observat ca si incheierea penala nr. 173/C/2006 se circumscrie aceluiasi stil de motivare, iar intrebarile concrete pe care subsemnata le-am pus nu si-au gasit un raspuns.



Se vorbeste de persoane, fie oameni de afaceri sau oameni politici, care au fost tinta unor campanii de presa desi, subliniez, subsemnata nu am avut si nici nu am vreo legatura cu politica redactionala a ziarelor Trustului. Motivarea este atat de generala incat subsemnata nu ma regasesc in nici unul dintre considerentele instantei.



Care este din aceasta perspectiva pericolul social concret pe care il reprezint? Nu exista nici o precizare oricat de vaga in acest sens din partea instantei.



Dorim sa subliniem si faptul ca instanta face o grava confuzie intre pericolul social abstract pe care il contin toate faptele prevazute de lege ca infractiuni, inclusiv cel al infractiunilor pentru care sunt cercetati inculpatii si pericolul concret pentru ordinea publica pe care acestea trebuie sa il reprezinte: "la dosar exista probe si indicii temeinice ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta in continuare pericol pentru ordinea publica, aspect ce rezulta din natura si gravitatea faptelor pentru care sunt cercetati". Intelegem sa invocam si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care, in diverse spete, analizeaza pericolul concret pentru ordinea publica si pe care il defineste ca pe o rasturnare a ordinii de drept dintr-o anumita comunitate.



Or, pastrand proportiile si privind probele de la dosar intr-o maniera realista, este de necontestat ca prin lasarea in libertate a subsemnatei nu se rastoarna in nici un fel aceasta ordine de drept. In plus, nu exista nici un impediment ca actele necesare completarii urmaririi penale sa fie efectuate in conditiile in care subsemnata sunt in stare de libertate.



Finalizarea perchezitiilor informatice consider ca poate avea loc si in conditiile in care subsemnata nu sunt arestata preventiv., cu atat mai mult cu cat invinuitul Avarvarei nu a fost prezent nici macar o data la aceste acte.



Intocmirea tuturor proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor reprezinta o activitate care apartine exclusiv Parchetului si nu presupune prezenta inculpatului sau a aparatorului.



Finalizarea procedurii de aplicare a sechestrelor asiguratorii, verificarea documentelor contabile, care au fost deja ridicate de altfel, sunt toate acte care nu au legatura cu starea de arest a subsemnatei si, pe cale de consecinta, nici nu o pot justifica. Reaudierea subsemnatei si prezentarea materialului de urmarire penala sunt acte care, din nou, nu impun privarea mea de libertate.



Proces echitabil



Nu in ultimul rand, apreciez ca dispozitiile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art. 21, al. 3 din Constitutia Romaniei si art. 159, C.pr.pen., articole care garanteaza dreptul la un proces echitabil, au fost incalcate avand in vedere faptul ca ceea ce s-a inaintat instantei nu este dosarul cauzei sau, in cel mai bun caz, reprezinta o parte din acest dosar.



Astfel, in fata instantei de fond am prezentat o serie de acte, respectiv procese verbale, intocmite ca urmare a desfasurarii perchezitiei in sistem informatic, care lipseau de la dosarul cauzei. Pe de alta parte, reprezentantul Parchetului a aratat ca institutia pe care o reprezinta nu este obligata sa prezinte toate actele de urmarire penala.



Acest tratament discriminatoriu la care este supusa apararea, respectiv acela de a nu avea acces la probele dosarului incalca in mod flagrant garantiile pe care le ofera Constitutia Romaniei si Conventia Europeana a Drepturilor Omului.



Ceea ce ne lezeaza si mai mult este ca instanta este prohibita sa-si formeze o opinie obiectiva asupra probelor si aceasta modalitate de actiune din partea Parchetului creeaza in sarcina sa prezumptia ca tagaduieste si alte probe care au fost administrate in cauza si care ar putea fi favorabile unuia sau altuia dintre inculpati.



Lucrul cel mai grav poate este acela ca aceasta este conduita urmata de Parchet, institutie care, potrivit legii, este obligata sa administreze atat probe in aparare cat si in acuzare. In acest sens, intelegem sa invocam nulitatea incheierii penale mentionate, in conformitate cu dispozitiile art. 159 si 197, al. 2 C.pr.pen., deoarece dosarul cauzei trebuia depus la instanta impreuna cu propunerea de prelungire a arestarii preventive ori, asa cum am aratat, acest lucru nu s-a intamplat.



In conditiile in care privarea subsemnatei de libertate pe o perioada de 29 de zile in baza mandatului de arestare emis de Tribunalul Cluj la data de 30.10.2006 nu a contribuit in nici un fel la strangerea unor probe de vinovatie impotriva mea, nu vedem cum prelungirea acestei masuri ar putea avea alt rezultat”.




















349 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri