Satul din Parking

de Ioana Oros     Monitorul de Cluj
Luni, 18 decembrie 2006, 0:00

(Foto: )

Santierul moldovean



Cu privirile calde, de oameni simpli, moldovenii din Pildesti judetul Neamt sint impacati cu viata, pentru ca au dus traditia satului lor mai departe, iar priceperea si indeminarea lor a dat de veste in toata tara, dar si pe meleaguri straine. Zi de zi lucreaza pe santierul de pe strada Motilor.



Ii vezi cocotati pe schele, cu salopetele albastre patate de transpiratia muncii, si manusi galbene, roase de atita uzura. La inceput, au fost doar sapte pe santierul din Cluj. Era in 2004, cind au inceput lucrarile la Parkingul din apropierea Primariei. Pentru ca pildestenii sint uniti, au mai venit apoi si altii.



Frati, unchi ori cumetri, azi sint 51 la numar si au luat asupra lor intreaga responsabilitate a lucrarii.



Destin de constructor



Bocanesc, indoaie si sudeaza fierul, ridica lemne de grosimea a doua picioare ori toarna beton zi-lumina. Oameni vinjosi, sanatosi la trup si minte. Echipa de muncitori numara noua fierari, opt zidari, iar restul dulgheri.



In Cluj sint peste 100 din Pildesti care lucreaza in constructii, pe diferite santiere, si au venit in Ardeal „pentru seriozitatea patronilor“, dupa cum marturiseste cel mai vechi dintre ei, Gabriel Antici, seful formatiunii de fierari.



Pildestenii sint invatati cu greul de mici. Parintii si bunicii lor au fost tot muncitori constructori. Asa ca urmeaza o convingere „sanatoasa“, spun ei: cu scolile si invatatura greu mergi mai departe. Munca pe santier nu este usoara, dar le-a asigurat un trai mai bun. „Iti trebuie baieti care sa nu stie cu capul mult, dar care sa fie sanatosi si sa munceasca bine.



Si, bineinteles, sa-i si platesti“. De mincare calda si haine groase nu duc lipsa pe santier. Firma care i-a contractat le da doua mese pe zi, iar pe linga asta isi mai fac si ei cite ceva, in caminul unde sint cazati. Tot la doua saptamini, iau trenul spre Moldova, pentru a-si petrece patru zile cu familia.



Ca si cum nu ar fi de ajunsa departarea de casa, vremea a tinut cu constructia si iarna se arata blinda in continuare, semn ca „salopetele albastre“ din Pildesti vor ramine pe santier toata iarna. Nu se pling insa de asta, sint bucurosi ca vor stringe un banut in plus.



Cluj - Pildesti, 10 de ore



Cind pleaca acasa, cu trenul, moldovenii din Pildesti fac 10 ore dus, 10 intors. De timp liber nu prea au parte, in afara de simbata de la 1 incolo si pina duminica seara. In fiecare zi de duminica, insa, la ora 9, constructorii se intilnesc la bisericuta catolica de pe strada Universitatii. „De mici am fost obisnuiti cu biserica.



La locas ne mai intilnim si cu ceilati consateni, de pe alte santiere. Mai schimbam o vorba despre casa, cei care merg mai des ne aduc vesti de-acolo“, spune unul dintre dulgheri, cu obrazul rosit de vintul iute de sus, de pe schelele constructiei. Au mai lucrat la Cluj si pe alte santiere. Sus la Borhanci, in Hasdeu au mai fost si-nainte. Prima data am fost insa la Mercedes, pe Turzii.



Moldoveni in Ardeal



Inca din ’82-’83, moldovenii s-au aciuat in orasele din zona Ardealului, ridicind cu mina lor constructii de tot felul. „Ardeleanul are mentalitatea mai vestica. Moldoveanul umbla mai mult prin tara si, parca, se sacrifica mai mult pentru familie“.



Gabriel Antici este convins de vorbele sale, si spune ca asta l-a motivat sa stea departe de cei doi copii si de sotie, chiar daca simte povara distantei. „Sintem catolici moldoveni“, subliniaza fierarul, incercind sa explice, in dulcele grai moldovenesc, ca se diferentiaza de ortodocsi prin seriozitate si credinta.



"Am lasat loc de «Buna ziua» pe oriunde-am fost cu echipa“. In Ardeal le place mai ales faptul ca se pot baza pe cuvintul patronilor. „Daca ne spun ca in data cutare primim salariile, asa este. La noi, in Moldova, nu-i chiar asa. Am mai lucrat si in Bucuresti si prin alte parti ale tarii.



Dar pot sa spun ca ardelenii-s oameni seriosi“, spune unul dintre dulgheri, in timp ce fixeaza o scindura in cuie.



Se feresc de strainatate



Daca multi romani aleg sa munceasca in strainatate, in conditii vitrege, numai pentru a stringe bani la ciorap, pildestenilor le-a ajuns pina la os instrainarea. Salariile obtinute aici sint destul de multumitoare, spun ei. Gus Brevet Construct, societatea ce coordoneaza lucrarile la parking, le da lefe intre 12 si 16 milioane.



Pe linga asta, li se deconteaza transportul pina acasa, au mincare si cazare la un camin de la marginea Gheorgheniului. Pentru bani mai multi, moldovenii nu ar merge pe santierele straine. Au fost si ei dusi ani in sir prin Liban ori Spania. „Acolo, cit erai bun de lucru erai vazut bine. Dar mai conteaza si sanatatea si familia“, marturiseste Antici.



Sat cu scoala profesionala



Localitatea Pildesti insumeaza peste 1.800 de fumuri. La doua case din trei, intilnesti cite-o familie ce are macar un membru lucrator in constructii. Anul acesta, pildestenii si-au inaugurat si o scoala profesionala, unde elevii se pregatesc in diferite meserii.



Centrul Social-Educativ "La Salle“ scoleste tinerii dornici sa devina instalatori sanitari, timplari universali ori croitori. Scoala s-a nascut ca o alternativa si ca un raspuns social la dreptul fiecaruia la o educatie de calitate.



Viata de caminist



Cei 51 de muncitori moldoveni sint cazati in caminul Grupului Scolar de Arte si Meserii „Spiru Haret“. Stau cite cinci in camera, au baie si bucatarie comune si televizor cu cablu. Se aduna seara la cite-un meci de fotbal si la o bere. Veseli la fire, moldovenii spun ca le place viata de caminist, se simt din nou tineri.



Nu-si petrec insa mult timp in camere, pentru ca ies tirziu de la santier. „Cavalerii“, cum sint numiti tinerii necasatoriti, ies din cind in cind la cite-o discoteca, iar cei mai in virsta si cu familii se intilnesc seara la cite-un meci de table, in holul caminului. Despre conditiile de trai, Vasile Serdean, presedintele Gus Brevet Construct spune ca sint multumitoare.



"Au venit tot mai multi pentru ca ei au vrut. S-au adus unul pe altul, in timp“, spune Serdean.



Portet de familie



Gabriel Antici a venit la Cluj inca de la inceputul lucrarii la Parking. I-a adus si pe altii dupa aceea, astfel ca munceste umar la umar cu finul lui, Paul Mirt, sef peste dulgheri. La fel ca ei sint multi, au venit frati, verisori, sau, daca nu, cel putin vecini. „Faptul ca ne cunoastem de mici ne ajuta sa avem incredere unul in altul.



Munca pe santier e grea, trebuie sa ne pazim unul altuia spatele, altfel se pot intimpla oricind nenorociri“, spune dulgherul. El considera foarte importanta relatia de prietenie de pe santiere.




















77 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri