U.E., „un fel de dragoste intre popoarele lumii”

de Ioana Lucacel, Teofil Ivanciuc     Gazeta de Maramures
Miercuri, 20 decembrie 2006, 0:00

Cum vad maramuresenii de pe Valea Izei aderarea Romaniei la Uniunea Europeana

Uniunea Europeana, sau pentru unii „Uliulea Ieuropeana”, e un fel de... dragoste intre popoare sau de... Uniune Sovietica. De la 1 ianuarie 2007, mortii nu vor mai putea fi ingropati, taranilor li se va da un milion de lei vechi ca sa nu mai predea lapte la centrele de colectare, iar „grajdiurile” vor fi daramate.

Nu sunt replicile unui film S.F., ci parerile unei categorii de romani care reprezinta circa 40% din populatia tarii: taranii.

Decembrie. Anul Domnului 2006. Anul de dinaintea aderarii Romaniei la UE. Bucuresti. Capitala Romaniei. Peste cateva zile, o capitala europeana. Guvernul, primarii, presedintele isi pregatesc discursurile pentru manifestarile din noaptea in care vom fi primiti oficial in marea familie europeana. Se anunta fast, artificii, lumini, concerte, sampanie...
Maramuresul Istoric. Satele de pe Valea Izei. O zona in care primarii au inteles ca doua-trei stegulete albastre agatate pe stalpi nu aduc europenizarea localnicilor. Cateva mii de oameni care au impins si ei „caruta” aderarii Romaniei la UE, dar acum, par ca au ramas undeva, pe drum...
Pe ulita „principala” a Ieudului e forfota mare, asta desi zice-se ca pentru a merge „in sat”, ori chiar la primarie, e musai sa ai o pereche de cizme „de guma”.
Primarul, Nicolae David, zice ca are proiecte. Oamenii in schimb, nu prea: „in comuna noastra, fermierii nu au obtinut pana acum fonduri Sapard. Nici cei care detin pensiuni turistice n-au incercat sa intocmeasca proiecte in acest sens.
Privitor la apropiata aderare la UE, oamenii sunt destul de speriati, iar in ce priveste fondurile guvernamentale de sprijinire a activitatilor agricole, stam asa si asa. Astfel, cota de lapte a fost inregistrata doar pentru un numar de circa 600 de vaci, adica pentru circa jumatate din efectivele existente in comuna.
Pe de alta parte, administratia locala merge mai bine. Astfel, prin Sapard am reusit sa obtinem 34 miliarde ROL, pentru repararea celor 10 kilometri de drum forestier. Apoi, in temeiul Ordonantei 7 a Guvernului, am prins o finantare de 54 miliarde lei, pentru reteaua de canalizare a comunei.

In final se vor realiza 16 km de canal, de la Ieudisor pana aproape de raul Iza, si o statie moderna de tratare a apelor uzate. Terenuri propice dezvoltarii fermelor avem in zona Garbova. Acolo am realizat recent si alimentarea cu energie electrica, dar imediat dupa aceea, au inceput sa rasara cererile de autorizatie de constructie. Deja, s-au construit doua case, si urmeaza si altele.

In urma electrificarii zonei, pretul terenului din acel loc a explodat, de la 1-5 euro arul, la 20 de euro”, spune David.
Peste 1.200 de ieudeni s-au „integrat” demult in UE, muncind in strainatate. Restul, cei mai multi de varsta a doua, asteapta resemnati „marea aderare”.
Unii insa, nu mai asteapta nimic. „Ce U.E., ca io astept amu’ sa mor si sa ma mut in tintirim!”, spune Chindris Anuta. Ca si ea mai sunt multi. Altii...

„Ca pa vremea cumunistilor”

Un satean ce statea la taclale in fata primariei se uita curios la numarul „de Bucuresti” a masinii. „Santeti din capitala? Nuuuuuu? De la ziar? La stiri nu ma intrece nime’ din sat”, spune barbatul, in timp ce intinde mana si se recomanda Vasile Iusco „Sfaca”, “singurul securist in rezerva” din Ieud.

De fapt, omul spune ca e un adevarat nomenclator de meserii „rotar, dulgher, tamplar, dogar si ofiter de securitate. Am avut sapte clase, nu ma intrece’ nime’ la scris. Pa atunci n-ave’ nime scoala”. Cat despre UE... „sa aduca legi mai aspre. Amu’ si detinutii fac miting. Si n-om ave’ voie sa taiem porcu’. Da’ n-a fi bine.

Ca laptele ii mai lesne ca sucu’. Si amu’ ma tem ca s-or bate americanii cu rusii. C-o vinit acolo la Kogalniceanu. Pa romani, tati i-o prostit”.
In timp ce ne pregatim de plecare, „Sfaca” ne explica unde-l putem gasi. Spune ca ar vrea sa ne povesteasca mai multe “chiar si o jumatate de ora”. Ii promitem ca-l vom cauta si mergem mai departe, in Sieu. Dupa steguletele UE agatate pe stalpi si aici se anunta „europenizarea”. Dar batranii nu stiu nimic.

Gheorghe Nan spune ca „nu stiu nimic de treaba asta, ca am 85 de ani”.
La cativa metri, zarim doi sateni care-si curatau santul din fata casei. Mihai Dunca spune ca a fost brigadier la CAP si ca „declar tat! N-a si cu nimnic mai rau ca pa vremea comunistilor. Cine i de lucrat a lucra, si n-a ave’ nimeni treaba noastra! Si am facut munca voluntara si atunci, facem si amu’, si-om face si de-amu’ incolo”.
De dupa o poarta maramureseana, zarim si o gospodina. A iesit la ulita sa vada „ce vor domnii ceia”. Cand aude de UE, incepe sa-si verse naduful: „a trebui sa merem cu porcu’ nu stiu unde, nu l-om pute taia! Si nu ne-or lasa sa ne punem grajdiurile. S-apoi, auzati, o zas ca ne-or da bani sa nu mai dam lapte la centru. Un milion si ceva.

Da di ce sa nu mai dam? Si nu ne-or pute’ ingropa, ca o zas ca trebe sa ne taie nu stiu cat in capela. Asteptam sa vedem cum a fi cu Uliunea Ieuropeana, ca nici nu poci zace”, explica Ileana Popan.

„Io nu gandesc nimica, stau”

Nici satenii din Botiza nu pot pronunta bine Uniunea Europeana, si nici nu sunt foarte interesati. Pe ulita plina de noroi, subiectul principal e vremea care „o bolunzat”, cum spun localnicii. Intre doua „reprize” de munca, unii au timp si de discutii. Altii nu.

O batrana care mergea agale spre centrul satului nu vrea sa-si dea cu parerea nici despre vreme, nici despre UE „amu’ io nu gandesc nimica, deocamdata stau”. Ceva mai sus, pe ulita, zarim un batran care se caznea sa care un carucior cu saramura. E bucuros ca stam de vorba cu el si, in semn de respect isi scoate manusile.

Cand aude de aderare, rade: „a si ca-n Uniunea Sovietica. Ca-n Federatia Rusa. Unde nu-i dragoste-i vant. Uniunea asta ii o..., un..., un fel de... dragoste intre poporele lumii. 21 de tari, ori 24? Guvernu’ aiesta ii al doilea dupa Ceausescu. Da’ amu’ ii mai rau ca pa vremea lui Ceausescu.

O zas ca or reduce impozitele cu 16% (se refera la aplicarea cotei unice, n.red) si or trai tati mai bine, de la vladica la opinca. N-o dat nici un sac de azot. Da’ de zas, o zas c-or ajuta agricultura. Dupa integrarea asta a si mare galceava si ma tem c-om pati ce-o patat evreii”, isi da cu parerea Ioan Suciu.
Intr-o curte, doi barbati se pregatesc sa transporte ceva cu caruta. Se recomanda drept Vasile Codrean a Vajucului si Ion Trifoi.

Incepem discutia despre normele europene, dar oamenii ne privesc ciudat: „Nu s-a pute’ umbla cu caii pa drumu’ national?! Taci nu grai, ca doara n-om umbla pa sus cu caii?! Ce porci taieti la abator?! Nici nu te gandi! Noi i-om taie exact ca pan-amu’, si n-a ave’ nime’ treaba noasta’! Auz’ ma baiete, tineretu de azi i obraznic tare, si de aceie ne

trebe UE, ca sa sa daie legi mai aspre. Da, i bine ca intram, ca ase ne-a si mai bine!”

„I-om prosti si p-acestia!”

Tot in Botiza, la o pensiune turistica, o femeie de etnie rroma, debarcata dintr-o Dacie cu numar de Mures, comercianta de covoare, ne-a declarat in timp ce incerca sa-si plaseze carpeta evaluata la 1,8 milioane lei: „Io ma cam tem de UE, ca ne-a si mai greu. Da’ de comert nu ne-om lasa, ca n-avem din ce trai. Ce om face acu’, ne-om apuca de furat?!”
Proprietara pensiunii, interesata de covorul comerciantei, s-a aratat extrem de suparata pe UE: „D-apoi ca n-a si bine! Da’ nu-i nimnic, i-om prosti si pa astia, ca pa Ceausescu! Da’ ce, daca trebe facem iara o Revolutie, si mai mor cateva sute de tineri! Nu sa poate, pentru asta am vrut noi libertate!? Si n-om mai pute’ muri acasa, numa la capela! A si mai rau ca

inainte, mai rau ca pa vremea comunistilor. Da’ nu-i nimnic, om taie vitelu’ si porcu’ pa ascuns, la fel om face si cu palinca, si ne-om vede’ de treaba”.
Ne vedem si noi de treaba si continuam itinerarul pe Valea Izei. In timp ce traversam „comuna prezidentiala” Rozavlea, zarim doua femei care strang la piept un colac. Se intorc de la o „petrecanie”, dar una organizata in capela. Una dintre ele spune hotarat ca „mai rau nu poate fi” si da sa plece. Cealalta o opreste „stai tu Ioana.

Sa videm, dumneaei ce zace”. Femeia se prezinta drept Marta Marza si explica resemnata ca „nu s-aude c-a si bine. N-am avea voie a tane nici vitel, nici vaca ori porc. Ce sa zac? Om manca ceapa si picioici (cartofi, n.red). Ba poate porci ne-or lasa, da’ numa tri. Ce sa ma scrii? Ca io zac ca n-a si bine”.

Face un pas, dupa care se razgandeste: „da di ce sa nu ma scrii, ca amu’ doara suntem liberi”.
Dupa ce refuzam cu greu o coaja din colacul femeii, ne intreptam agale spre Sighetu Marmatiei.
Oprim insa pe drumul ce duce la Valea Muntelui, un catun din Barsana. Trei batrane pasesc agale in spatele unei carute trase de boi. Se indreapta spre un sat romanesc, unul ce va deveni european de la 1 ianurie 2007. Nu se opresc ca sa vorbeasca despre UE, spun ca sunt „prea batrane pentru d-aieste” dar au totusi un „bai”: „hotia din tara n-o mai scoate nime’.

Numa’ Vlad Tepes, daca ar mai si unu”. Urmam si noi caruta si ne continuam drumul spre casa.
Privind in zare, la turlele bisericilor de lemn, ne gandim de-a valma la microferme, fonduri europene, bani pentru informare, campanii numite pompos „satul romanesc, sat european”, la Bucuresti... Capitala Romaniei... Peste cateva zile, o capitala europeana.

Guvernul, primarii, presedintele isi pregatesc discursurile pentru manifestarile din noaptea in care vom fi primiti oficial in marea familie europeana. Se anunta fast, artificii, lumini, concerte, sampanie... Si la oamenii din Maramuresul Istoric care par sa fi ramas undeva, pe drum... Poate alaturi de ceilalti tarani din Romania, care au impins si ei „caruta” aderarii.

Magazinul pensiune

La intrarea in localitatea Ieud, „troneaza” unul dintre cele mai celebre magazine pe Valea Izei. Faima societatii SC Chiara SRL a fost castigata si pentru ca, sediul acesteia se afla intr-o casa veche de lemn, construita in stil maramuresean.
Pana nu demult, aici se afla si carciuma satului. Acum casa adaposteste doar un magazin alimentar. Nu pentru mult timp insa. Vanzatoarea ne explica ca nu stie ce norme va trebui sa respecte de anul viitor, dar oricum „om inchide magazinu’. Ca nu stiu ce trebe’ facut. Casa asta in care-i boldu’ are vreo 80 de ani si poate om face pensiune”.

Potcovind aderarea

Unul dintre cele mai raspandite mestesuguri in Maramures e cea de fierar. Iar comuna Barsana nu e renumita doar pentru manastire sau biserica veche, ci si pentru priceperea fierarilor. La orele dupa-amiezii, pe ulitele satului te acompaniaza murmurul ciocanului si al nicovalei. Oamenii spun ca „asa a fost de cand ii lumea”, deci cred cu tarie ca lucrurile nu pot fi schimbate in 2007.

Unul dintre fierarii satului, Ioan Dunca, spune ca „noi tat om continua. Si de n-om putea lucra, om vinde uneltele la fier vechi, desi sa pot castiga bani frumosi din meseria asta, ca potcovitul pentru o pereche de cai costa 1.700.000 de lei. Pantru 10 is 17 milioane, unde faci banii astia? Si la anu’ a si tat la fel”.























164 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri