Adevaratul Revelion al Sibiului s-a consumat abia in 1 ianuarie. Vizita presedintelui si a membrilor Guvernului, alaturi de sarbatorile privind lansarea Capitalei Culturale Europene au mutat orasul din loc. Zeci de mii de oameni, au venit sa se uluiasca. Vedeta principala a fost Basescu, presedintele fiind aclamat ca un veritabil star de rock.

“Cand vine super-Base? Il vrem pe super-Base!” Asa strigau cativa oameni stransi la Bibiloteca Astra sa il prinda de picior pe Traian Basescu. Au venit din Sibiu, din Valcea si chiar din Maramures, ca sa stranga mana presedintelui. Sunt numai zambete si casca ochii in toate partile, ca sa vada coloana oficiala.

Cand Basescu isi face aparitia, masele de oameni incep sa aclame ca la comanda. Parintii isi urca pe umeri copii, ca sa il vada pe “Base”. Lumea se imbulzeste sa ajunga cat mai aproape. Dar SPP-istii isi fac datoria si mentin un cerc strans in jurul presedintelui. O babuta mai norocoasa pica exact in calea lui Basescu si ii strecoara in mana o scrisoare, printre pupaturi.

“Sa nu o dati la nimeni!”, ii cere babuta presedintelui care tocmai inmana scrisoarea catre una din garzile de corp. “E in regula. E cu mine”, o linisteste repede presedintele pe babuta, dupa care urca scarile spre biblioteca. Urmeaza celebra pana de curent si o inghesuiala prelungita in spatiu inchis, cu transpiratie multa si oameni multumiti ca l-au atins pe presedinte.

Coloana oficiala isi face apoi loc si porneste catre urmatoarea locatie. La Mitropolie.

Icoana lui Base. La Mitropolie

Intrarea presedintelui in biserica ortodoxa este primita din nou cu aclamatii. Basescu isi face loc si ajunge langa altar, de unde primeste laudele sfinte ale preotului. “Imi pare rau ca nu avem inca o icoana cu dumneavoastra, dar va oferim aceasta icoana”, rosteste emotionat preotul, iar lumea zambeste larg. Urmeaza un alt schimb de glume sfinte, dupa care Basescu ia cuvantul.

Biserica, plina la refuz, asculta in cor. Chiar si liberalul “rebel” Cornel Stirbet si, mai ales, familia Turcan. Dupa ce Basescu isi termina discursul, biserica este scuturata de aplauze frenetice, asa cum nu a fost scuturata de foarte mult timp. Pana si maicutele care vand lumanari nu mai au fata pe care sa isi intinda zambetele.

“Mica receptie sfanta” se termina si oamenii se aliniaza in afara bisericii la o alta sesiune de strans mana lui Basescu. Randurile sunt exact ca de Paste, cand oamenii se strang sa ia lumina. Acum, cel care aduce lumina nu este premierul Tariceanu, nu este nici macar unul din membrii guvernului, care pasesc anonimi prin multime. Este “super-Base”.

Coborat din nou intre oameni. “Am dat de doua ori mana cu Base!”, se lauda un sibian intre doua varste, dupa a doua baie de strangeri de mana, a presedintelui.

“A iesit?”

Odata sfintit, Base si Tariceanu se indreapta separat spre muzeul Brukenthal. Noua destinatie a coloanelor oficiale. Poporul insoteste masinile negre pe strada Mitropoliei si se opresc la poarta muzeului. Aici nu au voie decat “vedetele”. Base si Tariceanu intra in muzeu, iar multimea ramane in asteptare. Piata Mare este plina ochi.

Oamenii se cam plictisesc, pentru ca cei de pe scena nu vor sa cante in ruptul capului, ci doar isi acordeaza instrumentele. Se aud din cand in cand fluieraturi. La muzeu, insa, totul e calm. SPP-istii mai fac ceva agitatie incercand sa intoarca masinile in marea de oameni. Langa mine, un mosulache pe la 70 de ani ma tot intreaba daca a iesit. Ii tot zic ca inca nu a iesit.

Ma tot intreaba, de fiecare data cand se mai face putina agitatie. Intr-un final, iese Tariceanu din muzeu. Batranelul ma intreaba din nou: “a iesit?”. Ii zic ca da si ii fac loc in fata. Mosulache se impinge plin de speranta in linia intai, se uita, dupa care se intoarce suparat si dezamagit catre mine: “asta e Tariceanu. Basescu unde e?”.

Ii raspund ca nu a iesit inca presedintele, iar mosulache se duce cuminte la locul sau sa il astepte din nou.

Plimbarea lui Tariceanu

Eu nu mai stau la muzeu, pentru ca aud de la SPP-isti ca Base se va duce cu masina la Sala Thalia, la concert, in timp ce Tariceanu va merge pe jos. Ma inscriu in coloana oficiala si merg la cativa pasi in urma lui Calin Popescu Tariceanu si a sotiei acesteia. Il am in fata pe fostul ministru al Culturii, Ion Caramitru, care se simte cam anonim si nerecunoscut de nimeni.

Tariceanu isi face loc prin multimea din Piata Mare si strabatem masele pana la intrarea din gang. Lumea, bucuroasa ca se intampla ceva, il aclama si pe Tariceanu. La un moment dat, un mosulache il repereaza pe Caramitru si ii strange calduros mana. Fostul ministru, bucuros ca e bagat in seama, mai sa nu mai plece. Dar lumea din coloana il impinge si continuam cu totii inainte.

Celebritatea lui Tariceanu dureaza pana la iesirea din gangul din Piata Mare. Aici nu mai e nimeni. Doar coloana “oficiala” isi continua mersul spre Sala Thalia. Sa fie vreo 10-15 oameni care il urmaresc pe Tariceanu. Un copil nimereste in calea familiei Tariceanu si incepe sa sorcoveasca. Sotia premierului deschide portofelul acestuia si scoate doua sute de mii de lei vechi.

Premierul ia banii sii ii da pe ascuns copilului, dupa care coloana se misca din nou. Ma uit la premier si la sotia acestuia. Par foarte fericiti. Merg alene, tinandu-se strans si privesc pe sus. Nu este nimeni sa ii deranjeze. Pe strada e liniste. Probabil de mult timp nu s-au mai plimb at cei doi atat de linistiti pe strazile unui oras. In fine.

Coloana ajunge la Thalia, unde multimea agitata asteapta evident, sosirea presedintelui.

“L-am atins pe Base!”

Dupa vizionarea concertului, presedintele Traian Basescu s-a dus direct catre hotelul Imparatul Romanilor. Sa isi dreaga sufletul o tara. Masinile au intrat din strada Xenopol, iar Base a intrat in hotel pe un culoar facut de autoritati. In spatele culoarului stau insa adevaratii fani ai lui Base. Eu dau din coate si ajung in linia intai.

In jurul meu, aud voci disperate de femei cam la 40 - 50 de ani care sar in sus sa ii vada chelia presedintelui. Langa mine, un maramuresean cu copilul pe umar zbiara din toti rarunchii: “O venit superBase, uitie-l pe superBase!”. Oamenii se imping in mine ca sa ajunga mai aproape de presedinte. Sar in aer si se imping in fata. Parca ar face pogo.

Ma simt de parca in hotel ar fi ajuns o vedeta de muzica. Parca s-ar fi intors Shakira in Romania. Urlete. Aplauze. Un barbat mai sod, cu mustata si o haina verde se impinge in linia intai si intinde mana cat de mult poate. Presedintele il vede si ii strange mana cu putere. Barbatul scoate cateva laude puternice, ridica mana in aer si da sa iasa din multime.

“L-am atins pe Base! Am dat noroc cu Base! Cine vrea sa dea noroc cu mine?”, striga fericit barbatul cu mana fluturand in aer si cu mustata dansand in toate directiile. Cativa din jurul sau dau sa ii atinga mana. Barbatul se fereste si baga mana sub haina, la piept. “Nu va dau la nimeni! M-am razgandit!”, spune omul. “Am dat mana cu Base.

Acu pot sa ma duc linistit acasa. Nu mai imi trebuie artificii, numai imi trebuie nimic”, mai spune mustaciosul si se departeaza. Pe culoar, Base nu mai conteneste sa stranga maini. Este urmat de sotie, plina de zambete. Este aclamata si ea. Oamenii o respecta. Ii multumesc.

In fine. Base mai saluta o data multimea, din pragul hotelului, iar aceasta izbucneste din nou in aplauze. Presedintele mai sta putin si intra apoi in hotel. Oamenii nu renunta insa si mai striga si mai aplauda si mai striga, doar-doar Base va face cu mana de la balcon.

Ma scot cu greu din spectacolul asta pe care nu credeam sa il vad, inchid gura cascata si imi fac loc spre Piata Mare. Imi dau seama ca este tarziu si s-ar putea sa nu mai am loc in piata. Reusesc sa ma strecor cu greu prin multime si ma opresc in mijlocul pietei sa astept ce urmeaza. Frenezia nu s-a potolit. Oamenii stiu ca urmeaza sa vorbeasca Basescu. Pe scena. Au venit sa aclame.

Sunt plini de aplauze. Sunt multumiti. Nu a vazut orasul lor cate s-au intamplat in ultima noapte de 2006 si intaia noapte de 2007.