Guvernul restructurat va fi unul fara ministri apartinind Partidului Democrat. In aceste conditii aritmetica parlamentara nu lasa loc prea multor dubii.

Pentru a trece de votul de investitura din legislativul tarii, si apoi pentru a supravetui, noul executiv avind in componenta doar ministri din rindurile Partidului National Liberal si Uniunii Democrate a Maghiarilor din Romania are nevoie ca de aer de sustinerea alesilor Partidului Social Democrat.

Desi acum nu le face placere mai deloc sa-si aminteasca acest lucru, liberalii au intrat in marealor majoritate in cel mai inalt for legislativ al tarii uzind virtos de

acuzatii de genul "partidul-stat creator si ocrotitor al sistemului ticalosit" sau "partidul baronilor care au la cherem judete-feuda" adresate celor de la care acum asteapta bunavointa. Daca acest lucru inseamna sau nu tragerea pe sfoara a propriului electorat, sefii mai mari ori mai mici ai PNL, dar si membri de rind vor avea timp sa constate nu peste mult timp.

O alta necunoscuta ar mai fi aceea a schimbarilor de atitudine incepind chiar de astazi a noilor guvernanti liberali fata de sustinatorii lor pesedisti in judete. In Vrancea, cum bine se stie, lucrurile stau putin diferit fata de alte locuri din Romania.

In sensul ca pina acum a fost mai cu seama vizibila pe aceste meleaguri, din contra, o destul de efervescenta si eficienta colaborare intre PD si PSD. Tocmai de aceea reactiile sus-amintite sint cu si mai sporita curiozitate asteptate. Cei din conducerea locala a PNL au anuntat, de altfel ieri cu oarecare

malitiozitate in conferinta de presa saptaminala, ca sint dispusi la discutii si colaborare cu PSD in Vrancea, dar nu cu Oprisan! Ce par a nu realiza, sau a se face ca nu pricep Nini Sapunaru si colegii sai este ca-n conjunctura ce se profileaza este foarte putin probabil ca ei, liberalii - in general, iar cei din Vrancea in particular cu atit mai putin - sa se afle, incepind din aceasta

saptamina, in pozitia de a fi cei care vor putea pune conditiile mentionatei vitale colaborari. Ramine intrebarea: avem, oare, de a face cu o disimulare practicata cu buna stiinta la sfatul strategilor politici marca Finkelstein, sau cu o considerabila si foarte concreta desprindere de realitate?