Nu poate fi o simpla intamplare ca multi dintre apropiatii lideului UDMR ajung sa aiba mari probleme cu justitia penala. Cel mai recent incident il are ca erou pe tanarul Cseke Attila, fostul consilier personal al lui Alexandru Kiss. Cseke, acum consilier de stat in Guvernul Tariceanu, este invinuit de DNA pentru infractiuni de coruptie legate de alocarea nelegala a unor fonduri.
Koncsek Zita, sefa DGASPC Bihor, este cercetata sub aspectul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu in „Dosarul Castelului de la Cadea”, imobil spre care Kiss a dirijat 25 miliarde lei desi stia ca va fi restituit urmasilor fostului proprietar* Surse judiciare ne-au confirmat ca, vazandu-se similitudinea intre modurile de operare, se analizeaza posibilitatea resuscitarii
cercetarilor in „Dosarul Filamornicii din Oradea”, alta manareala marca Alexandru Kiss, musamalizata de guvernarea Nastase, PSD-UDMR.
Astfel, in 2002, CJ Bihor a pompat 33 de miliarde de lei vechi in cladirea Filamornicii, pentru ca apoi sa o retrocedeze Episcopiei Romano-Catolice, exact in acelasi an in care a fost initiata revendicarea* Bancruta! Inca neprescrisa! Asa eticheteaza specialistii procesul de falimentare a fostei Fabrici de bere Oradea, prin care s-a reusit ca terenul sa ajunga la Alexandru Mudura, patronul „Lotus Market” si prieten cu Kiss.
Bomboana pe coliva lui Kiss o va constitui anchetarea malversatiunilor prin care a dirijat instrainarea, catre un alt controversat „om de afaceri”local, Beniamin Rus, mult sub valoarea reala, a terenului pe care urma sa se construiasca asa-zisul „Cartier Kiss”* „Toate acestea au fost posibile pentru ca lui Kiss nu i s-a aplicat legea la timpul cuvenit”, se
arata intr-o scrisoare primita de GAZETA. „Asa s-a ajuns ca un astfel de individ, care a si fost arestat in 1996, sa fie liderul minoritatii maghiare din Bihor, dar presa se preface ca a uitat de dosar, fiindca nu era prea cunoscut atunci”, ni se reproseaza.
Pentru a dovedi ca GAZETA nu a pactizat niciodata cu Kiss, publicam aceste foarte recente investigatii jurnalistice, care demonstreaza ca, intradevar, autorii anonimei au toate motivele sa se rusineze si sa fie nemultumiti de un asemenea reprezentant
GAZETA nu vrea sa intre in jocurile politicianiste care framanta, de oarece vreme, comunitatea maghiara din Romania. Din acest motiv, dorim sa precizam, inca de la inceput, ca nu stim sa existe nici o legatura intre prezentul demers jurnalistic si recentele contre intre liderii ungurilor de pe plaiurile mioritice. Orice coincidente sunt intamplatoare.
Nu am reusit sa depistam cine sunt autorii scrisorii primite la redactia GAZETEI, prin care suntem acuzati - absolut nejustificat - ca nu avem „curajul” sa aratam adevarata fata a lui Kiss&co. Cititorii nostri fideli stiu insa ca nu am pactizat niciodata cu asemenea dusmani ai banului public.
Probabil ca „autorii” anonimei au pariat la sigur ca vom raspunde provocarii. Totusi, nu ne consideram manipulati. Ba, chiar le multumim ca ne-au informat despre evenimente si complicitati pe care multi le credeau definitiv ingropate. Indiciile oferite au fost intrutotul confirmate de inscrisurile oficiale descoperite de noi.
Socotim ca pe cititori ii interseaza mai putin numele altor protagonisti ai voluminosului dosar penal. De aceea, in continuare, ne vom referi in special la „inculpatul Kiss Alexandru”, care a aplicat ulterior si in politica apucaturile golanesti dovedite in afaceri.
Un razboi fara glor
Dosarul nr.
225/P/1995 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor figureaza cu vreo 4 solutii suscesive de „scoatere de sub urmarire penala” a „inculpatului Kiss Alexandru” si a altor 8 persoane, toate avand aceeasi calitate procesuala, de acuzati pentru infractiuni foarte grave, care au impus arestarea lor in timpul cercetarilor pentru intervale de timp ce variaza intre 5 si30 de zile.
Aceasta dovedeste ce mare framantare i-a apasat de-a lungul anilor pe procurorii care au fost implicati in acest caz de mare infractionalitate economica, pana s-a ajuns la ultima ordonanta, ramasa - se pare - definitiva, din 6 octombrie 1997! Ei bine, UDMR nu invatase inca refrenul pe care-l promoveaza acum Marko Bela: niciunul dintre cei 9 „spartani”, care s-au luptat din
greu cu anchetatorii statului roman, nu s-a plans vreodata ca ar fi fost arestati pe nedrept! O tacere complice s-a instalat atat in tabara anchetatorilor - care, daca ar fi sa ne luam dupa criteriile generale de apreciere a activitatii lor, au suferit un esec - cat si a anchetatilor, raniti dar lasati in viata!
De la ce „necazuri” s-a pornit
Acuzele aduse celor noua inculpati se refereau la perioada de inceput a „capitalismului salbatic”. Intre anii 1992-1995, in calitate de administratori ai 5 societati comerciale oradene, au achizitionat din strainatate - in special din Ungaria, vecina si prietena - materialele necesare realizarii activitatii specifice fiecareia.
Cum piata neagra era in floare, ingeniosii comercianti si intreprinzatori oradeni s-au orientat spre piata neagra din Ungaria. Problema dificila cu aceasta era ca nu puteau inregistra in contabilitate „achizitiile” si nu aveau cum justifica banii pe care-i scoteau din firme.
Sau, mai „tehnic” vorbind, „nu puteau justifica provenienta materialelor si inregistrarea lor in gestiune”. Pentru a trece hopul documentelor, au trecut scriptic materialele prin 4 consignatii, aflate si acestea sub controlul lor, de fapt si de drept. Sonyi nici nu visa ce mare va ajunge Bineinteles ca „afacerea” a rasuflat.
„Organele” de stat au aflat de metodele „descoperite” de cei 9 viitori udemeristi in timpul „deselor” deplasari - suspecte! - in Ungaria! Prin „munca informativa” s-au identificat punctele vulnerabile ale veritabilei „retele” - inca nu se folosea termenul de „crima organizata”, la care juiseaza, in anii nostri, aproape
instantaneu, un procuror de „talia” lui Hrudei, Deritei sau Miu. „Administratorii” trimiteau la consignatii liste cu materialele aduse fara taxe vamale in Romania, mentionand cantitatile, valorile de intrare, comisionul cuvenit consignatiei si numele unor persoane (rude, angajati, cunostinte sau chiar fictive) care ar fi „depus spre vanzare” acele materiale.
„Achizitorii” de la consignatii s-au dovedit, de fiecare data, numai firmele pe care le foloseau capii „retelei”, la loc de frunte fiind mentionat ingeniosul Alexandru Kiss, care inca, in vremea aceea, nu-si descoperise talentele politice.
Castele de acte false
Firmele coordonate de Kiss primeau de la consignatii facturi pentru materialele ce nu vazusera niciodata magaziile acestor magazine speciale, mostenite de la sistemul comertului socialist.
Ele erau atent inregistrate in contabilitatile de fatada, iar banii puteau sa circule in continuare pentru noi acte de contrabanda la granita romano-maghiara! „Gaura” data statului roman a fost evaluata la circa 2 milioane de dolari! O suma imensa! Foarte mare oricand, daramite pentru perioada aceea.Toata contabilitatea era bazata pe acte false, care, in realitate, incercau o
oficializare a contrabandei! Cazul a fost revendicat de Serviciul de crima organizata Oradea, care avea deja experienta in astfel de escrocherii, dobandita in timpul monitorizarii activitatilor similare, cu alcool, realizate de un alt mare escroc local, Radu Pentie.
Finantele locale s-au implicat cum nu o vor mai face niciodata dupa aceea in nici un caz important.(Ca fapt divers, am descoperit in dosarul penal si actele ireprosabile ale unui comisar al Garzii Financiare Bihor, care promitea. Tinara speranta, pe atunci, se numea Ioan Lascau!)
Kiss la racoare
Primii au fost arestati pionii. Sefele consignatiilor s-au trezit cu politia si Garda financiara la usa magazinelor. Chiar daca ii simpatizau pe „capii retelei”, au recunoscut aproape la unison reteta dupa care lucrau.
Ei bine, aici am vrut sa ajungem, fiind acesta un reportaj-ancheta in care e vorba de caracterul si responsabilitatea omului politic: unul dintre cei care nu si-a recunoscut niciodata faptele penale a fost Alexandru Kiss! Degeaba a fost el confruntat cu niste doamne, tinute si scoase pe rand de la racoare! Soanyi nu si nu! In zadar i-au prezentat anchetatorii actele semnate de el! Kiss sustinea ca habar nu avea de ce s-a petrecut langa el.
El a fost retinut la 3 iulie 1995, arestat a doua zi si pus in libertate de Tribunalul Bihor la 10 iulie! Ce a gandit Kiss in acele zile de poprire, cine s-a implicat pentru el sa-l scoata din arest si cum s-a ajuns, doi ani mai tarziu, la solutia de scoatere „in bloc” a viitorilor udemeristi de sub urmarire penala, veti putea afla in numarul viitor.
Cooperarea continua
Pana atunci sa nu credeti ca „descoperirile” noastre nu sunt de actualitate si interes chiar in zilele noastre. GAZETA a descoperit ca firele ce i-au legat pe „eroii” acestor vechi intamplari cu cantec nu au fost deloc intrerupte ulterior.
Reteaua functioneaza! Iata, de pilda, in scandaloasa „Afacere Filarmonica”, printre cei care s-au infruptat fara mila din banul public se numara tot fostii colegi de celula ai „inculpatului” Kiss. Ei au fost mobilizati pentru „achizitia de bunuri pentru modernizarea cladirii”, desi stiau ca nu va mai apartine judetului.
Lista obiectivelor de investitii pentru anul 2004 a cuprins, printre altele, „procurarea de draperii pentru holul Filarmonicii de Stat Oradea”. CJ Bihor a aprobat achizitia unor draperii in valoare totala de 1.015.000.000 lei! Ele nu au fost comandate direct de la producator, ci prin intermediul unei firme de import-export.
Asa a fost desemnata castigatoare oferta SC Infocitta Serv SRL Oradea. Pe data de 6 mai 2004, s-a incheiat un contract cu aceeasi firma, prin care s-a suplimentat valoarea contractului cu suma de 247.058.866 lei vechi, la care se adauga TVA, si s-a modificat pretul contractului cu respectiva suma pentru procurarea acelorasi perdele, bineinteles fara solicitarea de noi oferte de pret.
In aceeasi perioada, fara sa fi fost prinsa in planul de investitii, s-a realizat si „refacerea portii Filarmonicii de Stat”.
Fara a fi schimbata, a costat peste 400 milioane de lei si a fost executata de Panorama SRL Oradea, al carui unic actionar este „Zoli”, care are domiciliul in acelasi loc cu sediul firmei SC Infocitta Serv SRL si amintiri comune cu Kiss in dosarul 225/P/2005! Dar coincidentele, asa cum vom mai arata, nu se opresc aici!
Pica sprijinul politic?
In preajma referendumului de saptamana trecuta, liderul UDMR, Bela Marko, s-a declarat nemultumit pentru ca mai multi demnitari ai Uniunii sunt chemati la DNA, fiind acuzati ca "pe temei de apartenenta politica sau etnica" au sustinut acordarea unor bani pentru comunitatile locale.
Teatrul este evident, fiind o jalnica tentativa de induiosare a electoratului maghiar, convocat, subliminal, sa iasa din case si sa se implice, in 19 mai 2007, contra presedintelui Traian Basescu.
"In Romania este o infractiune sa-ti ajuti electoratul, aceasta este traducerea acestei acuzatii si mentalitati", a adaugat Bela Marko, dandu-se apoi ingrijorat ca "nu ai voie sa dai bani la unguri". "Noi, UDMR, am deveni cei mai corupti in Romania, noi ungurii suntem cei care umblam cu banii statului. Nu pot sa tratez decat cu ironie si putina dezamagire acest lucru".
El a atentionat ca UDMR nu va mai sprijini guvernul Tariceanu daca nu exista o solidaritate impotriva actiunilor DNA de anchetare a unor demnitari pe criterii politice si etnice. Cert este ca, in 21 mai, Marko a anuntat ca va renunta la functia de vicepremier.
Un mariaj aproape imposibil
Pasul inapoi anuntat de Marko nu multumeste opozitia din interiorul UDMR, si cu atat mai putin, pe cea venind dispre Uniunea Civica Maghiara si episcopul Laszlo Tokes.
Senatorul Eckstein Kovacs a cerut saptamana trecuta presedintelui Marko Bela si liderilor de grup parlamentar, Verestoy Atilla si Marton Arpad, sa-si asume esecul referendumului si sa demisioneze, insistand si pentru o impacare cu episcopul reformat Laszlo Tokes. Protectorii lui Kiss se vad astfel impinsi impotriva acestuia, cunoscuta fiind rivalitatea lui ireconciliabila cu Tokes.
Intre ei si grupurile lor de interese au iesit de multe ori scantei. Sa ne amintim ca, in toamna lui 2003, comisia de disciplina a UDMR a decis sa-l excluda pe episcopul Tokes Laszlo din Uniune, daca acesta nu isi va retracta public acuzatiile aduse conducerii filialei Bihor si daca nu-si va cere scuze publice de la Kiss si de la Szabo Odon.
Miza luptei dintre cele doua grupari este insa foarte pamanteana: insusirea milioanelor de forinti pompati de Budapesta pentru comunitatea maghiara din Romania. Pentru acapararea acestora, acuzele parchetului sunt o biata apa de ploaie pe langa invectivele reciproce pe care si le-au adresat, de-a lungul anilor, cele doua factiuni „surori”!
Grupuri transpartinice de interese si pe plan local
Este foarte interesant de amintit cum s-a instalat Kiss la presedentia Consiliului Judetean Bihor, la 22 iunie 2004. Dupa formarea grupurilor politice, 34 dintre actualii 35 de consilieri (UDMR-10, PD-9, PNL-7, PSD-7 si PRM-2) l-au votat pe Alexandru Kiss ca presedinte! Acest „amanunt” trebuie pus mereu in fata impostorilor care mizeaza pe memoria scurta a bihorenilor.
Din pacate, din ce alte partide sa gasesti alti consilieri, detasati de interesele mafiei locale? Tocmai acestia l-au ajutat pe Kiss sa fie unul dintre cei mai bogati bihoreni. El si-a cumparat, in 2005, 500 de metri patrati de teren intravilan in Baita. Are peste 40 hectare teren agricol si intravilan declarati in Paleu si Oradea.
Presedintele legislativului judetean a recunoscut plasamente si imprumuturi la 22 de societati comerciale, a caror valoare se ridica, la inceputul anului trecut, la peste 20 miliarde lei. Totodata, din anul 2005, zice ca are debite in valoare de 90.000 de euro, fara sa declare insa „debitorul”.
La capitolul cladiri, detine sapte: patru case de locuit in zona centrala a municipiului Oradea (cu o valoare de impozitare de 5,168 miliarde de lei), o casa de vacanta si doua spatii comerciale. In total, peste 10 milioane Euro!
Zita, o Ana lui Manole pentru Cadea
"Prin Adresa nr. 18 din 16 martie 2006, Centrul Cadea informeaza Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bihor despre revendicarea imobilului in cauza. Tot in decursul anului 2006, se revine cu o astfel de informare catre DGASPC, prin Adresa nr. 60 din 27 iulie 2006.
La nivelul Colegiului Director al DGASPC, in data de 28 iulie 2006, problema retrocedarii in natura a imobilului a fost dezbatuta la sedinta, la punctul «Diverse», dovada fiind «Procesul verbal al sedintei», incheiat la acea data, aceasta in contextul in care se stia ca vor fi alocate unele sume de bani destinate reparatiilor la Castelul Cadea", se precizeaza intr-o
«Informare», venita din partea Prefecturii Bihor. Mincinos patentat, presedintele CJ Bihor a gasit repede o scuza pentru faptul ca la data de 25 septembrie 2006, cand avocatul familiei Pongracz a facut o solicitare catre CJ Bihor, el nu ar fi realizat despre ce este vorba. "Daca verificam mai atent cererea, puteam sa stiu.
Dar nu am facut acest lucru si asa ca nu am stiut despre retrocedare", sustine el.
Conform raportului Prefecturii, in baza Legii 10/2001, la data de 14 februarie 2002, Pongracz Vilmos si Pongracz Karoly au depus o notificare prin care au solicitat despagubiri pentru imobilele (constructie si teren aferent) situate in localitatea Cadea Mica, in calitate de mostenitori ai fostului proprietar tabular, defunctul Pongracz Stefan. Ulterior, dupa adoptarea Legii nr.
247/2005, s-a permis restituirea imobilului in natura. Astfel ca, prin adresa nr. 2969 din 2 noiembrie 2006, reprezentantul legal al familiei Pongracz a solicitat restituirea in natura a imobilului.
Directorul DGASPC, Koncsek Zita, se apara afirmand ca, la data la care se faceau demersurile pentru primirea de la Guvern a celor 2,3 milioane RON pentru Cadea, ea "nu a primit nici o instiintare oficiala despre retrocedare!” O „aparare” ce, se pare, va fi foarte usor de combatut si rasturnat de catre procurori, urmand sa fie d-na Zita sa fie singura sacrificata pentru intreaga inginerie imobiliara.
