Emisiuni precum „American Choppers“ sau „Orange County Choppers“ le ofera telespectatorilor o imagine asupra a ceea ce inseamna constructia de la zero a unei motociclete. Constructorul clujean Adrian Iusean creeaza modele ca la TV, insa fara „show-ul de pe sticla“.

„Birlog“ cu vaselina

Foto Diana SANDOR

Zeci de cadre de metal, motociclete stricate si prafuite de atita asteptare, condimentate cu un miros permanent de substante inflamabile strajuiesc intrarea intr-un mic atelier de la capatul Clujului. Inauntru, un tinar de 33 de ani ciocaneste cit e ziulica de mare la adevarate opere de arta.

Motocicletele carora le da viata sint unicat in lume si ii acapareaza in medie cam 3-4 luni pina sa vada lumina soarelui asa cum le-a gindit el. La fel ca si „copiii“ sai, caci asa se numesc, fie ca e vorba de un Harley Davidson sau de o Honda ori Yamaha, Adrian Iusean este unic in ceea ce face.

Unic cel putin in tara, pentru ca adevarata concurenta i-o ofera Vestul, cu zeci de mii de firme care dau nastere unor capodopere asemanatoare. Clujeanul de 33 de ani este singurul constructor de motociclete de la zero.

In cazul in care show-uri precum „Orange County Choppers“ sau „American Choppers“, deja arhicunoscute in lumea intreaga, s-ar filma si in Romania, Adi ar fi prima vedeta. De numele lui se leaga deja zeci de motociclete, dichisite cu ce a vrut fiecare client.

De la mega-motoare, la fel de fel de produse de tuning sau de vopsele care-ti iau ochii, fiecare produs atins de Adi atrage in felul sau.

CV de specialist IT

Doua miini calduroase, pline de vaselina si ulei, te intimpina cind intri in atelierul de linga Vama Cluj-Napoca. Zimbitor si calm, Adi se considera un om fericit. Si nu pentru ca ar avea cine stie ce bogatii, ci mai degraba pentru ca are toata libertatea din lume, iar asta chiar la locul de munca. „Vin cind vreau si muncesc atita cit ma simt eu bine si am chef.

Daca ma satur, las totul si vin miine si continuu“, zimbeste artistul. Adi este autodidact. „Mi-am descarcat sezoane intregi de show-uri de pe Internet si le-am pus cu incetinitorul ca sa vad cum se fac diverse operatiuni. De sudat si de taiat si mai stiu eu ce operatiuni am tot exersat singur. Mi-am luat citiva metri de teava si am tot taiat si sudat, pina mi-a iesit.

Cu scoala, eh, cu scoala nu prea m-am inteles bine, asa ca m-am lasat de ea in clasa a X-a. S-o faca altii“, isi aminteste mecanicul. A urmat apoi o perioada in care n-a facut altceva decit sa supravegheze sistemele de securitate pentru diferite firme.

„Pai, la baza, asa, daca pot spune, sint specialist in securitatea bazelor de date in Linux si Unix, dar mereu am avut o pasiune pentru motoare“, explica el, in timp ce-si sterge miinile unsuroase de o cirpa. Chiar si asa, multitudinea de inele, unele cu cap de mort (n.r., skull), sclipesc la fel de intens.

Argintul de pe miini se imbina perfect, zice Adi, cu „mamutii“ de metal la care lucreaza. Cam tot un fel de pasiune de-a lui.

Pasiune cu profit

Foto Diana SANDOR

„Din 1995, am inceput sa lucrez in paralel la hobby-ul meu, motoarele. Asa, cind aveam timp. Iarna ma apucam si mai montam ceva pe ea ca sa fie altfel anul urmator“, spune Adi, aratind catre motoarele din atelier. Abia din 2002 pasiunea a inceput sa aduca si profit, astfel ca Adi s-a apucat de lucru in atelierul unui prieten de-al sau.

„Clientii imi vin mai mult de pe aici, de prin atelier. Am noroc cu tipul asta care are atelierul, ca imi mai aduce clienti“, zimbeste iar fostul specialist in IT. In ceea ce priveste clientii si comenzile acestora, tara intreaga ii sta la dispozitie, mai ales ca e singurul care imbina imaginatia cu tehnica. „Am facut motociclete si pentru persoane din alte colturi ale tarii.

Ultima am facut-o pentru un tip din Tirgu Mures. Asta la care lucrez acum este a unui tip din Cluj. Sper sa o termin pina la finalul lui octombrie“, zice Adi, ridicind putin din sprincene. Vorbeste despre cel mai recent proiect al sau, o motocicleta cu un motor Yamaha V-Max, de 1.200 de centimetri cubi, 4 cilindri in V si aproximativ 180 de cai putere.

I-a pus niste componente de tuning la motor ca sa-i creasca puterea de la 148 de cai. Asa, ca sa fie clientul multumit ca are ditamai motorul sub sa. In rest, cadrul metalic este, bineinteles, opera personala. La o prima vedere, ti se pare ca motocicleta are un fel de coada.

„Pai, la cadru mai am putin de lucru, vreau sa-i modific si axul spate, sa intre niste cauciucuri si mai late“, se mindreste artistul in metal.

Preturi de preturi

„Baiatul asta la care ii fac motocicleta cred ca va baga in total in jur de 17.000-18.000 de euro in motocicleta lui. Asa sa te gindesti, ca atita il costa doar motocicleta bruta de la final, nevopsita si fara ultimele finisaje“, cuvinte care ii pun pe majoritatea salariatilor pe ginduri. Vine si explicatia. Produsul final va fi vopsit in negru, insa nu orice fel de negru.

Un „negru“ care sa merite sa intruchipeze spiritul unui biker adevarat... si care nu se gaseste inca pe la noi. „Vopseaua pentru motocicleta asta o sa vina din Anglia. E un negru cromat care costa in jur de 1.400 de euro litrul“, spune Adi. Adica pretul unei motociclete noi, cu care sigur te poti descurca printr-un oras paralizat.

O vopsea demna sa confere o imagine unica „Robustei“, caci asa se numeste proiectul in lucru. Un proiect nascut in mintea lui Adrian Iusean si conceput in mare parte in atelierul sau. Iar cind acest lucru nu este posibil, ingeniosul mecanic apeleaza la cunoscuti autohtoni sau, de ce nu, la firme de renume mondial.

Piesele pe care nu le poate procura sau crea singur le aduce de peste mari si tari. „Daca am nevoie de piese Harley Davidson vorbesc cu baietii de la W&W si mi le trimit ei“, explica Adi. W&W, adica cea mai mare si renumita firma de distributie a componentelor legendarei marci de bike-uri. Iar cum renumele nu vine ieftin, ne gindim din nou la preturi...

Scoala de „Bike Builder“

Foto Diana SANDOR

Fiecare lucrare ii ia in medie cam 3-4 luni. Asta pentru ca lucreaza singur. „Gasesc baieti care sa fie pasionati de motoare si care sa mai stie una-alta, dar nu gasesc unul asa ca mine“, zice el, aprinzindu-si inca o tigara si cautind apoi cirpa care sa-l scape de vaselina de pe miini. „Nu am eu chef sa-i mai invat, asa ca lucrez singur.

Mai vine cite unul sa-mi dea o cheie sau sa-mi tina o teava, dar restul, cam de unul singur“, mai baga o replica Adi. Isi potriveste ochelarii de soare pe ochi, chiar daca se afla inauntru, si incepe o poveste legata de Occident, locul unde talentul sau ar fi recompensat pe masura.

„In State exista asa numitul «AMI» (n.r., American Motorcycle Institute), unde te inscrii la cursuri. Si daca iti alegi sectia «Customs» te invata ei acolo sa tai, sa sudezi si sa lucrezi cu tot felul de aparate. Si la final iti dau si o diploma oficial de «Bike Builder».

Chiar daca as avea diploma aia, as veni in Romania si ce as face cu ea? Ca daca m-as duce si as arata-o cuiva, m-ar intreba ca ce e aia“, o explicatie oarecum logica pentru timpurile in care traieste.

Photo-shoot de Cluj

Ultima oara cind a iesit cu motocicleta cu care se da in oras, Adi a atras atentia tuturor. „Parca eram la un photo-shoot. Scoteau toti aparatele si dadeau cu blitzul in mine“, zimbeste Adrian. Chiar daca nu e tocmai cea mai comoda motocicleta din lume, gratie ghidonului sau putin „fortat“, „mamutul de metal“ pe care-l conduce atrage instantaneu privirile.

Din pacate, nu va mai sta prea mult pe la cel care i-a dat viata si se va intoarce la proprietarul de drept, ne spune Adi cu o oarecare parere de rau. Mai ales ca s-a indragostit si de motorul Honda de 1.000 de centimetri cubi care alimenteaza „bestia“, pe care nu il poti uita foarte usor.

Heavy Metal Line

Denumirea apartine urmatoarei expozitii la care Adi va participa cu doua modele, respectiv „Robusta“, la care inca lucreaza, si cea cu care „atrage blitzurile“ prin Cluj. „Mai vine si un prieten cu motocicleta lui si le parcam la Music Pub, sa le admire clujenii“, spune mecanicul.

Evenimentul va avea loc prin 28 octombrie si va gazdui chiar si un recital al clujenilor de la Miezul Noptii. O trupa de rock, bineinteles. Iar pentru cei care se intreaba de unde vine numele „Robustei“, ei bine, slabe sanse de ghicit. Vine chiar de la un sortiment de cafea. „Ce bem noi e cafea «Arabica», din asta de prin magazine, una mai slaba.

Bikerii adevarati beau doar «Robusta», o cafea mult mai tare“, explica Adi. De altfel, motocicleta aduce foarte mult cu vechile „Cafe racer“, adica modele britanice folosite pentru „intreceri de cafea“. „Stateau ei, bikerii aia, la o cafea pe plaja pe undeva si aparea la radio o piesa, asa ca se puneau pe curse.

Trebuiau sa faca un tur si sa ajunga inapoi la cafenea pina se termina piesa“, zimbeste Adi. Iar cafeaua pe care o consumau era, bineinteles, „Robusta“.