Muntele Sacel, Europa
Asfaltul de pe DN 75 se prelinge dinspre Cluj-Napoca spre Baisoara, involburat ca apele unui piriu de munte. Nu departe de Moara de Padure, din el se rupe un drum de tara, flancat de copaci ruginiti. O ninsoare timida lipeste cite un fulg pe parbrizul masinii. Cu restul, stinge pojarul din obrajii frunzelor arse de toamna. La poalele padurii, alungit pe linga un piriu, e Muntele Sacel.
Un sat cioplit in lemn, la fel ca bisericuta din virful muntelui, care adaposteste slujbe fiecare a doua duminica. Muntele Sacel va contribui, pe 25 noiembrie, cu citeva zeci de voturi la alegerea celor care vor reprezenta Romania in Parlamentul European.
Nea Culita, gazda alegerilor
Dati click pentru imagine marita
De fiecare data, la alegeri, sectia de votare e gazduita de vechea scoala, o cladire neagra din lemn, asezata sub pavaza unui petec de padure inca verde la inceput de noiembrie. Cladirea a fost lasata pentru o vreme in paragina, dupa ce satul a secat de tineri; acum, insa, fulgii se topesc pe buzele unui horn din care razbate un fum cald, imprastiind miros placut, de foc de lemne.
In fata cladirii, un batrinel sta aplecat deasupra unei gramezi de butuci crapati din secure, pe care nepotul sau i i-a pregatit pentru iarna. Batrinelul, nea Culita, locuieste in vechea scoala de vreo 4 ani, de cind a coborit „de la munte“ dupa ce jarul din cuptorul incins i-a aprins casa. Cocea o piine.
De-atunci, de la necazul cel mare, intre alegeri, cabinele de vot ramin in custodia lui nea Culita. Cele doua cabine din scindura, impachetate in tapet si musama, stau asezate intr-una dintre camerele scolii, vizavi cu cea in care locuieste alaturi de sora lui. Mosneagul are grija de cabine si „le tomneste“ de fiecare data la timp, inainte de vot.
In cealalta incapere din casa sta el si sora lui. Asta pina cu o saptamina inainte de 25 noiembrie 2007, cind va fi mutat intr-o casa din apropiere ca sa faca loc alegerilor europarlamentare si referendumului. Nu intelege „de ce lumea nu poate vota intr-acelasi loc“ si nici de ce, in casa lui, timp de o zi, „vor sta 16 straini de culori diferite“.
Alegeri asteptate cu mere si nuci
Dati click pentru imagine marita
„Da’ cind o sa fie alegerile? Of, bata-le sfintu, am crezut ca o si trecut si ca o uitat sa mai vina“, ii spune nea Culita, unei vecine, rizind. „Cestea-s pentru altceva, mosule, nu-s pentru presedinte, ca alea o mai fost anu’ cesta o data“, ii vine raspunsul, suficient de raspicat cit sa inteleaga.
Batrinul scirtiie usile cabinelor de vot, invirtind incuietoarea de lemn. Pe margine, in interior, stau asezate mere coapte si nuci culese de pe jos toamna asta, din livada pe care o avea in curtea casei „din deal“, „dincolo de biserica“, in „Purcaret“. In cele doua cabine, mosneagul si-a improvizat cite o camaruta in care pastreaza „de-ale gurii“.
Fara alte variante
„Nu am avut unde altundeva sa organizam cele doua scrutinuri. Aici, in fosta scoala, se amenajeaza de ani buni sectia de vot din Muntele Sacel. Din pacate, anul acesta a trebuit sa dublam numarul sectiilor, daca se poate, in aceeasi cladire, dar in incaperi separate. Asta a fost singura varianta pe care am avut-o“, ne-a declarat primarita din Baisoara, Minodora Luca.
Aceasta a mai spus ca a incercat sa schimbe locatia sectiei intr-o cladire la citeva zeci de metri distanta de amplasamentul actual, dar ca a fost prea tirziu pentru modificari.
La 80 de ani si-a pus suba-n cui
Dati click pentru imagine marita
Umerii obositi ai mosneagului s-au lepadat de blana de oaie. Dupa mai bine de 80 de ani a coborit „din munte“. Implinise vreo 70 de ani de ciobanie. Doua razboaie, o revolutie si inca aproape 13 ani au trecut, gasindu-l pe nea Culita tot sprijinit in bita, privindu-si mioarele.
Mindria lui nea’ Culita au fost dintotdeauna oile si era tare amarit cind vreun cioban de pe altundeva se incumeta sa adune mai multe decit el. „Mie ce-mi pasa cit cistigam? Unde sa stric bani pe munte? Oile, cu ele ma mindream ori pe unde ma duceau picioarele!“, isi aminteste batrinelul, aproape urlindu-si cuvintele.
Spune ca vintul i-a luat auzul, ca „asa e pe la munte, te lasa urechile de la vint“.
