Presedintele Senatului nu poate fi revocat, altfel decat la cererea grupului sau parlamentar. Nu exista prevederi in regulamentul acestei Camere care sa instituie o alta procedura de revocare. A existat un articol in sensul acesta, dar a fost suspendat in 2005 de o decizie a Curtii Constitutionale, scrie Doc, pe blogul lui.
Am vazut senatorii PD-L (dl Urban, parca) agatandu-se de faptul ca exista in continuare aliniate care se refera la revocare si care nu au fost suspendate de Curte. E un argument hilar care poate fi demontat foarte usor. E adevarat, exista 2 aliniate ale articolului de suspendare care teoretic sunt inca in vigoare. Dar acestea se refera la detaliile procedurale ale revocarii, asta in conditiile in care revocarea in sine nu mai are suport regulamentar.
Aliniatele respective fac trimitere chiar la cele suspendate. E limpede ca nu mai au obiect; ideea ca pot fi extrapolate cumva ca sa contrazica decizia CCR e ridicola. In fine, aliniatele au ramas in vigoare pentru ca Curtea nu a fost sesizata asupra lor.
Nu sunt de acord cu decizia respectiva a Curtii Constitutionale; am scris despre ea acum cinci ani cand a fost adoptata. Nu sunt de acord pentru ca nu are suport in textul legii fundamentale, in primul rand. Apoi, creeaza o situatie absurda cu potential de abuz si blocaj.
Presedintele unei Camere este reprezentantul ei in raport cu alte institutii, nu e o institutie in sine. Repet, “reprezentant”; or, sfideaza bunul-simt ideea ca intre un reprezentant si cei reprezentati de el (Senatul, in acest caz) ar putea interveni un conflict pe care acestea din urma sa nu aiba cum sa-l rezolve.
Citeste restul articolului si comenteaza pe Inventarul Stricaciunilor Politice.
