El a aratat astfel ca a beneficiat de avantajul copilariei de tara, unde permanent este ceva de facut cu responsabilitate si a povestit cum, fiind cel mai mic dintre cei cinci frati ai sai, a trebuit sa aiba grija de gaste.
"Le duceam la apa si ma deranjau ca treceau raul si intrau pe iarba oamenilor. Acestia ma reclamau la parinti, iar ei ma intrebau «Unde ai fost, Emile?»", a povestit Boc.
Premierul interimar a mai relatat ca, imediat dupa caderea Guvernului, a telefonat parintilor pentru a-i linisti si a le spune ca nu se va intampla nimic rau cu el prin pierderea postului de prim-ministru, deoarece poate lucra in continuare ca profesor.

































brusc mi-a devenit simpatic; parca il vad alergind cu ginsacul dupa el ciupindu-l de fund.
DOAR ATAT!
oh ce amintiri ... eu ma bucur ca am avut un prim ministru care stie ce e aia viata la tara
Păşteam cu alţii gâştele-n arinişti.
Cu gângurit de aur îmi venea câte-un boboc
şi îmi prindea cu prietenie-n cioc
sfârcul urechii
şi plopii tremurau străvechii.
Când toropit priveam prin gene
cum boii se mişcau prin flori de sânziene
pe sub sălcii,
mă miram că ei nu văd
cu vârful coarnelor ca melcii,
şi boii - boii-şi rumegau căldura pe sub sălcii.
Când mă trânteam în pajişte pe spate
cu ochii către bolta în senin,
mă-nchipuiam întins cu foalele pe cer,
lin răzimat pe coate.
Şi-mi mai aduc aminte
într-un lan de cînepă
o sperietoare pestriţă de paseri
se sprijinea
în par, ca vînturi s-o alinte.
Ciorchine de turbări avea cercei,
o vrabie-şi făcuse cuib în pălăria ei.
Râdeau copiii toţi de ea,
dar mie mi-era milă
şi-o iubeam.
Şi singur socoteam: ea mi-e aproapele
şi o iubeam.
Şi mă credeam un mucenic.
nebunii si copiii spun adevarul; in cazul de fata dl boc mai face o boacana si spune cum vede el electoratul:
niste gaste
si culmea e ca are dreptate