Primul articol din ordinul emis de dna Andronescu e formulat asa:

•     “Art1. Detasarea in interesul invatamantului pentru functiile de conducere in invatamantul preuniversitar de stat neocupate prin concurs se realizeaza prin ordin al ministrului educatiei si cercetarii, la propunerea consiliului de administratie al inspectoratului scolar.” (Ordin MECI 5139/2009)

E destul de clar ce avem aici: enuntul unei reguli generale privind functionarea, intr-un anumit aspect, al unei autoritati publice. Este normat modul in care se vor face detasarile in interesul invatamantului pentru posturi neocupate prin concurs. Ordine ulterioare date de acelasi ministru, ordine specifice privind detasari de directori de scoala isi vor gasi in acest ordin temeiul… temeiul legal. Nu vad cum as putea ocoli termenul. O regula generala privind functionarea unei autoritati publice reprezinta o lege. Iar, conform Constitutiei, unica autoritate legiuitoare a acestei tari este Parlamentul, nu Guvernul si cu atat mai putin vreunul dintre ministere.

Putina teorie. Parlamentele si congresele de oriunde nu isi pot propune sa adopte legi care sa reglementeze orice institutie si orice situatie. Cum ar fi ca regulamentele interne din orice primarie sau scoala sau spital sa trebuiasca sa fie stabilite printr-o lege data de parlament? Cum ar fi ca fie si cel mai mic detaliu tehnic al unei reguli generale sa treaca prin dezbatere parlamentara? O astfel de sarcina ar fi peste putinta oricari institutii. Solutia necesara pentru o astfel de situatie este ceva ce se numeste delegare legislativa.

Constitutia noastra face extrem de confuza aceasta discutie, pentru ca defineste cu aceeasi expresie situatia in care parlamentul cedeaza guvernului, in anumite domenii si cu anumite restrictii, putere legislativa deplina. E vorba de ordonantele simple si, in special, cele de urgenta. Or, aceasta definitie explicita din constitutia noastra e un caz special al definitiei generale: avem delegare legislativa ori de cate ori o lege da dreptul unei persoane sau institutii alta decat parlamentul sa adopte norme cu caracter general.

Delegarea legislativa, cum spuneam, exista si in democratii mai asezate. La fel cum exista acolo o dezbatere privind avantajele si dezavantajele ei, limitele in care se poate face, si modul in care poate fi controlata. La noi aceasta discutie lipseste cu desavarsire. Probabil din cauza ca atunci cand expresia apare in dezbatere, apare cu intelesul ei constitutional; iar ordonantele simple si cele de urgenta pun si ele probleme serioase. Din pacate, in lipsa unei minime preocupari publice, practica delegarii legislative - imputernicirea data altor institutii sa adopte norme generale - a devenit o alta problema foarte serioasa. Ordinul dnei ministru Andronescu e un bun exemplu.

Citeste si comenteaza pe Inventarul stricaciunilor politice.