Imediat dupa ce l-am cunoscut pe Theodor Paleologu i-am facut o propunere riscanta. Era in toamna anului trecut, cu o saptamana inaintea debutului campaniei electorale pentru Parlamentul Romaniei. Paleologu tocmai se intorsese de la Copenhaga, unde inca era ambasador, pentru a candida in colegiul 9 Bucuresti.
L-am intrebat daca ar fi de acord sa-l insotesc in momentele importante ale campaniei si sa scriu un reportaj despre el. I-am spus de la inceput ca nu-l voi menaja si ca voi scrie ceea ce vad. Mergeam pe trotuarul ingust de pe Batistei si, oprindu-se pentru a-mi face loc sa ocolesc inaintea lui o masina parcata, mi-a spus: “E ok. Dar ma ajutati sa-mi gasesc oameni care sa ma ajute in campanie? Sunt cam singur”.
Am petrecut multe zile alaturi de candidatul PDL. I-am cunoscut familia, prietenii din copilarie, amicii politici si admiratorii de conjunctura. Am vazut ca se enerveaza usor si ca e incapatanat, dar i-am admirat cultura prodigioasa si corectitudinea. Insa ce m-a frapat a fost firescul cu care a acceptat propunerea mea. Si nu am fost singurul uimit.
Iata ce scria Andrei Pungovschi, fotograful alaturi de care am lucrat la acel reportaj: “Lejeritatea cu care m-a acceptat in casa dumnealui si eleganta cu care mi-a facilitat accesul la intalnirile pe care le-a avut imi trezeste nostalgii catre tari civilizate” ("Batalie pentru Colegiul 9", Esquire, ianuarie 2009). Civilizatie! Da, in sfarsit parea ca a aparut liderul acela la care multi visam: un tanar cultivat, vorbitor fluent a trei limbi straine, elegant fara sa fie pretios, inteligent si onest. Tipul de politician de care Romania are atat de mare nevoie.
Apoi, cand a fost numit ministru al Culturii, Cultelor si Patrimoniului am fost surprins. Stiam ca nu are un “spate” prea puternic in partid si aceasta numire imi parea un act de normalitate de care nu-i credeam in stare pe politicienii nostri. M-am bucurat dar m-am si ingrijorat. Cum se va descurca acest politician tanar venit dintr-un mediu complet diferit de mlastina politicii dambovitene?
CATALIZATORUL
Au trecut de atunci 6 luni, timp in care am mai vorbit cu ministrul Paleologu doar de trei ori. Dar i-am urmarit cu atentie aparitiile publice. Paleologu conduce un minister aparent neimportant, dar de varful pixului sau depinde caimacul afacerilor imobiliare. In Bucuresti sunt multe case vechi (unele chiar monument istoric) situate pe terenuri cu preturi astronomice. Mecanismul smecheriei nu este complicat: vechea casa este cumparata de catre un “investitor” care o lasa sa se degradeze.
Cand cladirea este pe jumatate o ruina se solicita declasarea de urgenta din categoria de monument istoric, se obtin autorizatiile necesare si, dupa demolare, pe locul cu pricina apare un bloc inalt plin de birouri. Profitul este sigur si are multe zerouri. Dar pentru ca acest mecanism sa functioneze este nevoie de un ministru al Culturii docil, care sa semneze si sa taca. Paleologu insa dorea sa se afirme si a eliminat posibilitatea declasarii de urgenta. A fost prima lovitura din razboi.
Dar ministrul nu i-a zgandarit doar pe baronii imobiliari, ci si pe mai-marii Bisericii. Parlamentul a atribuit din bugetul de criza cateva milioane bune de lei construirii de biserici noi. Paleologu a cerut public parlamentarilor, preotilor si episcopilor sa fie moderati si precauti. Fara niciun rezultat, intrucat parlamentarii aveau aici ultimul cuvant. Singurul efect al declaratiilor ministrului a fost ca acesta si-a atras si antipatia oamenilor bisericii.
In discursurile sale publice ca si in discutiile private, Theodor Paleologu foloseste cuvinte plastice si neobisnuite pentru lemnul limbajului politic. Vorbind despre Traian Basescu ca despre o pleasca pentru PDL, Paleologu nu a facut altceva decat sa spuna adevarul. Din nou a deranjat: pe colegii din partid, dar si pe dedicatii anti-basescieni care l-au suspectat de lingusire.
Reactia politicianului educat la Sorbona a fost sa organizeze la Institutul Cultural Roman, de Ziua Pacalelilor, o conferinta intitulata: “Ce este aceea o pleasca?”. O anumita parte a presei nu a ratat ocazia si i-a pus imediat stampila de “Ministrul-pleasca”.
REACTIA
Daca la sfarsitul lui 2008, Theodor Paleologu era un favorit al televiziunilor si presei scrise, dupa primele 6 luni de mandat el a devenit vanatul preferat. Iulian Comanescu a enumerat cele sase criterii prin care un atac de presa interesat poate fi deosebit de unul intemeiat (“Cum sa devii un nimeni”, ed.Humanitas, 2009). In cazul lui Paleologu, 5 din cele 6 criterii se verifica.
1. Dimensiunile: un atac trebuie sa fie extins, macar o pagina de ziar. De-a lungul a doua luni ministrul Theodor Paleologu a avut parte de 8 articole extinse si 4 editoriale publicate in ziarele “Cotidianul”, “Adevarul” si “Gandul”, in care este aspru criticat.
2. Pozitia in ziar: atacul se pozitioneaza de regula “in fata”: pe prima pagina a ziarului sau in deschiderea unei pagini.
* Titlu pe prima pagina in Cotidianul din 15 aprilie: “Paleologu, ministrul Cultelor, da atacul la cutia milei”. Desi continutul articolului relateaza corect declaratiile ministrului referitoare la fondurile destinate construirii de biserici noi, titlul este nefericit si manipuleaza. De altfel, sub poza de pe prima pagina, poate fi citit un comentariu total nejustificat: “fiul lui Conu Alecu confunda Cultura si Cultele”.
* In “Adevarul” din 5 mai 2009, pe prima pagina apare titlul: “Paleologu, ministrul papa-lapte, nu-si aminteste de furtul BPT”. Este vorba despre un conflict dintre trusturile media detinute de Patriciu si de Voiculescu, in care ministrul este vinovat pentru ca nu a luat suficient de prompt masurile dorite de cei de la “Adevarul”. Exista insa un proces juridic pe care Ministerul Culturii l-a urmat si de a carui viteza nu este responsabil. In zilele urmatoare apar alte doua editoriale semnate de redactorul-sef si intitulate: “O comedie: Paleologu” si “Patapievici, adevaratul ministru al Culturii”.
* Tot in 5 mai, cotidianul Gandul isi deschide editia cu titlul: “Ministrul Culturii face un ziarist de la Gandul cretin si mincinos”. Este singurul titlu de prima pagina care reflecta realitatea.
3. Repetitivitatea: aceleasi fapte si conjecturi imbracate in mai multe feluri, in zile succesive, dar fara elemente noi de la o aparitie la alta. Pe parcursul a doua luni in ziarele “Cotidianul”, “Adevarul” si “Gandul” apar 7 articole in care este atacat limbajul ministrului Paleologu. Totul se invarte desigur in jurul cuvantului “pleasca” si astfel se bifeaza si urmatorul criteriu,
4. Supa reincalzita: de regula atacurile nu contin nimic nou sau contin prea putine lucruri noi.
5. Retorica: de regula “atacurile” sunt violente sau macar muscatoare, satirice, ironice. Cateva exemple extrase din articolele invocate mai sus: “Paleologu pare a fi arivistul perfect”, “este un ins confuz, fricos, ratacit”, “nu exista fraier mai mare peste care sa fi dat asa o pleasca”, “functia de ministru e o pleasca prea mare pentru fiul lui Alexandru Paleologu”. Formularile de mai sus nu au acelasi autor.
Iata cum se contureaza o noua imagine a lui Theodor Paleologu. Din tanara speranta a polticii romanesti, dupa mai putin de 6 luni de ministeriat, Paleologu devine fiul incapabil si neputincios al marelui sau parinte. Noua imagine se potriveste foarte bine in stereotipul odraslei nereusite a unui ilustru neam, azi cu sangele subtiat.
EROAREA
Este evident ca actualul ministru al Culturii a facut si greseli in aceste 6 luni. Insultandu-l pe unul dintre ziaristii cotidianului “Gandul”, Paleologu a gresit omeneste. Dar evitand sa-si ceara public scuze pentru scaparea sa, greseala a devenit impardonabila.
Venirea sa la minister a fost insotita de multe sperante. Intreaga suflare culturala era convinsa ca sub bagheta fiului lui Conu Alecu totul se va rezolva ca prin minune. Minunile sunt facute doar de profeti, iar Theodor Paleologu nu este profet, insa o mai mare fermitate in cazuri precum noul regulament al Centrului National al Cinematografiei ar fi fost salutara.
Insa cea mai mare greseala a lui Theodor Paleologu este ca incearca prea mult sa se transforme in acel tip de politician care castiga alegerile intr-o Romanie cu doar 30% participare la vot. Astfel ca limbajul sau plastic capata conotatii dure de strada (precum folosirea in public a termenului “cacarisire”) care il aduc prea aproape de colegii Vanghelie sau Becali.
Aparitiile sale televizate sunt din ce in ce mai pline de gesturi voit-smecheresti iar plimbarile pe malul marii alaturi de personaje ca Elena Udrea, intaresc impresia de dezamagire pe care o imprastie deja asupra multora dintre cei care l-au privit la inceput cu simpatie. Stie ca este atacat din multe parti si reactia lui este sa se replieze alaturi de o haita puternica. Trebuie insa sa invete sa aleaga haita care i se potriveste.
REZULTATUL INTERMEDIAR
La finalul celor 6 luni de activitate ale ministrului Paleologu raman faptele sale. In privinta afacerilor imobiliare cu cladiri de patrimoniu, Ministerul Culturii a deschis procese in doua cazuri: demolarea a patru case de langa Scoala Centrala si demolarea ilegala a cladirii din str. Maria Rosetti, nr.38. Ministerul Culturii desfasoara o ampla campanie impotriva acestui fenomen numita “Omul darama locul” si a publicat “Cartea Neagra a Patrimoniului”.
Acestea sunt faptele. Pentru 6 luni este mult? Este putin? Raspunsul trebuie sa il dam noi, alegatorii.
IMPORTANTA EXPERIMENTULUI
Cert este ca “Experimentul Paleologu” continua. Intr-o tara mancata de cariile coruptiei politice si infestata pana la varf de structuri mafiote apare un politician tanar, cu studii extrem de solide si provenind dintr-o familie prestigioasa. Printr-un concurs de imprejurari acest tanar politician ajunge ministru.
Unii se grabesc sa-si puna sperantele in el, altii se grabesc sa fie dezamagiti. Dar “Experimentul Paleologu” este cu siguranta unul dintre cele mai importante prin care a trecut scena politica romaneasca in ultimii ani. Theodor Paleologu are o vorba favorita: “crocodilul nu se adapteaza la mediu, ci adapteaza mediul la el”. Cine pe cine va transforma? Vom afla doar la finalul “Experimentului Paleologu”.
Alegeri SUA
Alegeri Rusia
on topic, daca ministrul in cauza este hotarat, poate oricand sa apeleze la societatea civila unde va gasi o sustinere mult mai mare decat in haita de care vorbiti. in definitiv, scopul nu scuza mijloacele decat in operele lui Machiavelli.
Mai criticati-va fratilor si intre voi din cand in cand, ca e sanatos.
asta doar asa ca o conluzie dupa o comparatie cu un articol de ceva vreme cu nastase. l-am citit si-mi venea o lehamite de numa.
pe de alta parte daca acest articol ar fi fost dedicat celor cu care la un moment dat este comparat, ar fi fost pagini de replici.
de unde deduci un singur lucru: intelectualii romaniei citesc si atat! prerogativa actiunii nu pare sa le si apartina, fie macar si printr-un comentariu, pro sau contra, civilizat si doct. Unde ne sunt tocilarii?
Sau ei sunt cei care se razbuna pe acest bucuresti inca plin de amintiri?
E Cioroianu doi. Om care desi nu debordeaza de genialitate, dar macar e profesionist pe domeniul lui. Si scos din aria lui de comfort incepe sa reactioneze stupid.
Respect pt Paleologu ca si om de cultura, respect pt Cioroianu ca si istoric, respect pt Chiuariu ca avocat, da pana mea, ce cautau la un loc cu primatele din guvern (orice guvern), ce pana mea voiau sa faca defapt ? O sa raman oare cu acelasi gust amar pe care l-am avut cand eram macar multumit ca avem un ministru de externe ca diplomatul Geoana ? Pentru ca presedintele PSD Geoana, dar mai ales candidatul Geoana garantat Vanghelie ma fac sa borasc.
Imi pare rau pentru oamenii din tara aceasta. Atat de usor dam cu biciul si atat de greu reusim sa ne respectam unul pe altul in viata de zi cu zi.
Mai e putin si ajunge generatia manele la putere....of Doamne cand vom castiga si noi putina demnitate?
apropo de a nu avea "spate".. daca are cum sa mane turma, sa o faca. altfel, numai de Gigi Becali si Lazarus vor asculta oile...
mi-am amintit de un film vazut mai demult, cand la final mi-am zis ca trebuie sa retin numele regizorului: era David Lynch
acum am vrut sa vad cine a scris articolul!
Am vazut in articol un "fair play" pe care rar il gasesti in viata publica din Romania.
Pe de alta parte, ii acord inca credit ministrului Paleologu pentru ca nu am nici cea mai mica indoiala legata de buna lui credinta. Poate doar sa fie inghitit de rechinii din jur si murdarit de noroiul din politica noastra ... dar prefer un ministru de buna credinta care greseste in locul unui ministru "obisnuit" care are interese ascunse si care greseste cel putin la fel de mult ...
Cat despre societatea civila... am auzit si glume mai bune.
apoi vor rade de tine
apoi vor lupta impotriva ta
apoi vei invinge!"
Vezi pirate party, vezi ce fac azi bajetii de la happyfish.ro, d-alea. Asta inseamna ca extrema dreapta o s-o suga, pt ca nimeni n-o sa rada de ei.
La inceput pirate party nu existau
Apoi au inceput sa scoata melodii amuzante semi-reactionare, si lumea a ras
Apoi au inceput sa lupte legal impotriva lor, apoi si politic
Acum au reprezentanti in parlamentul european si mari sanse sa catige destule la viitoarele alegeri din suedia.
Ghandi nu spunea ce se intampla, ci ce trebuie sa faci.
Defapt asta demonsteaza ca e prost (sinceritate=prostie in politica damboviteana). N-are saracul zile multe. Pogea, Udrea, si alti pupincuristi profesionisti in schimb ...
Nu ca inainte nu era la fel
Intelectual = producatorul de cunostinte.
Adica cel care produce ceva care duce umanitatea un pas mai "departe" (orice ar insemna asta), care spune ceva ce n-a mai fost spus.
Unii accepta in definitie si "reproducatorii de cunostinte", adica profesorii (in partea lor de predare). Eu nu i-as introduce.
Treaba cu "detinator de diploma universitara = intelectual" provinde de pe vremea de inceput a sovieticilor, si tine de problema pe care au avut-o cand au impartit societatea in muncitori si tarani si nu prea aveau unde sa-i incadreze pe cei cu "mapa". Deci este o definitie de conjunctura, care nu prea functioneaza. Sau ma rog, nu spune nimic (distinge doar oamenii instruiti de cei neinstruiti).
Deci sa facem diferenta intre oamenii instruiti (posesorii de diplome) si intelectuali (producatorii de cunostinte).
Intelectuali in sensul tare/corect al cuvantului (conform definitiei de mai sus) sunt o mana de oameni, si e normal sa fie asa.
Daca Paleologu jr. este intelectual sau nu, nu ma pot pronunta, pt ca nu i-am citit opera ....
Background of public intellectuals
Peter. H. Smith suggests that 'people from an identifiable social class, for instance, are conditioned by that common experience, and they are inclined to share a set of common assumptions'. With regard to figures, ‘94 per cent come from the middle or upper class ... only 6 per cent come from working class backgrounds’.
Cultural capital confers power and status. Steve Fuller points this out in his book The Intellectual, where he writes that in order to be a credible intellectual you need to have an increased sense of autonomy; “It is relatively easy to demonstrate autonomy if you come from a wealthy or aristocratic background.''
Cat despre apartenenta la Secu a seniorului, cine suntem noi sa judecam, sa fim rezonabili, nu absurzi... oricum el, jr. n-are nici un amestec.
Pe de alta parte, eu sper ca Paleo are propriile lui calitati si defecte (as vrea sa cred ca mai mult din primele), ale LUI, fara legatura cu taica-sau!
Catre autorul articolului: cred ca lipseste o categorie si anume "penibilul". Dupa cum ne putem da seama, victimele multor campanii de presa nu sunt deloc prezentate ca oameni care exceleaza intr-un domeniu, ca profesionisti, ci ca oameni care "stau la masa cu Videanu" sau "se plimba cu Udrea" sau spun trivialitati. Tactica este arhicunoscuta: intai il coboram la nivelul nostru, al jurnalismului de doi bani, unde suntem experti, apoi ne putem permite sa spunem orice despre om, ca deh, e mitocan de-ai nostri.
Din pacate platforma nu la mai tinut minte la reload..
Mai este de notorietate ca pe acest peltic portocaliu l-a tras dupa el razvan ungureanu cu care e prieten...
tipul e un habarnist notoriu si un aterizat fortat in tabara pedelicilor si nu stie sa faca nimic.
Este exemplul tiptic de asa-zis intelectusal care nu face nimic dar care isi asuma din realizarile altora.
Este un riti piti masculin.
debordezi de venin; nu mai ai nicio sansa de revenire.
Avem sansa sa sustinem un tanar care sincer vrea sa lase ceva in urma si ne roaga sa-l ajutam.
Pentru ca a coborat printre romani si stie ca se poate expune la surprize mai mult sau mai putin placute, dar si pentru ca a ales aceasta cale plina de riscuri trebuie sa-l felicitam. sustinerea noastra ferma fiind suficienta avand in vedere ca este inzestrat de la natura.
Campania "Omul darama locul" trebuie sa continue pentru ca nu se respecta dorinta tinerilor de a fi respectate legile,pentru ca Romania este plina de relatii care trebuiesc rupte, pentru ca acesti tineri trebuie sa fie lasati sa administreze ce este al lor, mostenit de la parinti, dulcea si fascinanta Romanie.Tortura si teroarea, la care au trebuit sa reziste parintii nostrii, a contribuit la formarea unei noi generatii care este datoare sa foloseasca aceasta experienta amara pentru linistirea parintilor ca sacrificiul lor a meritat.
Fermitate si succes!
Sunt cam indiferent fata de cazul Paleologu jr. fiindca nu-l cunosc, dar articolul in sine e excelent.
Ce nu a inteles inca, este ca si presa politica s-a manelizat. Toate lucrurile care i se pun in cont: "pleasca "; "cacarisirea"; presedintele "bou" al unei tari mari , sunt total scoase din context de tonomati ,care stiu precis ca trebuie sa se remarce continuu in fata mogulilor . Acesti moguli apreciaza si recompenseaza numai atacurile cat mai violente impotriva oricui care persista sa vada calitatile lui Basescu,mult preponderente fata de defectele reale ale acestuia.
Paleologu ar putea sa devina mai vigilent si sa -si cenzureze atent orice expresie, dar nu stiu ce ar mai ramane din talentul si farmecul lui.
Pana una alta ,la Biblioteca Nationala,desi tonomatii si mogulii lor nu sunt interesati decat de garagata, se lucreaza !
Domnule Ministru, poate reusiti sa faceti curatenie si prin cotloanele intortocheate ale ministerului. Sistemul este imbatranit si cu ochelari de cal. In actiunile dumneavoastra faceti apel la societatea civila. Veti fi surprins ca inca mai sunt destui care rezoneaza cu dumneavoastra. Cu stima!
Nu-i vina mea că te-ai născut mult prea devreme şi ai rămas un prost,
C-ai alergat după cai verzi şi mâţe roşii, fără să-ţi faci oareşicare rost,
Că nu şti să frămânţi, să coci, şi să hrăneşti nişte copii flămânzi, cu pâine,
Că nu te arzi în foc interior, cătând soluţii pentru cei sărmani, şi mâine.
Te potoleşte sau te du, de-acum, pe bloguri mai demne de puţina ta ştiinţă,
Unde nu comentează nimeni, “unde nu-i întristare şi nici o suferinţă”.
Pe-aici sunt “nişte unii” care mai cred în oameni, cutează la schimbare,
Dinţi la un angrenaj potrivnic s-ajungă-n fruntea ţării, iarăşi, un oarecare
fac o obiectie . Nu v ad aproape deloc un sprijin din
partea Societatii Civile , astfel incat sa fie invinsa lipsa de experienta dar, mai ales,lupta lui cu un sistem politic pe care il stim de mult total oportunist
( clientelar in primul rnd ) .