Pentru ca nu sunt sanatos la cap si mai sunt si cercetator, meseria mea e sa raspund la intrebari sau sa-mi pun intrebari si sa incerc sa gasesc raspunsuri. M-am intrebat "Cine e Emil Boc?". Pe blog am aceeasi tehnologie ca in cercetare si in week-end mi-am raspuns, scrie Dan Selaru pe blogul sau.

Si am ajuns, spre reala mea surprindere, chiar reala de data asta, nu e o gluma, sa studiez "opera stiintifica" a Primului Ministru. Care este conferentiar universitar din anul 2000 la Universitatea Babes-Bolyai.

Am citit pe site-ul Guvernului un mic CV al Primului Ministru, unde-si descrie opera. Ce cauta opera stiintifica pe site-ul Guvernului e alta mâncare de peste. Am cautat peste tot sa vad daca e mai multa, nu e. Oricum spune ca sunt articole de specialitate cele publicate in revista 22. Lucrari de specialitate sunt cele publicate in reviste de specialitate cu referenti.

Adica trimiti tu, autor, un manuscris, citesc niste mahari in domeniu, 3 de obicei, si majoritatea hotaraste daca se publica sau nu manuscrisul tau. De obicei referentii trimit autorului observatiile lor, tu modifici articolul ca sa le placa si daca i-ai convins apare articolul. Tu nu-i cunosti pe aia trei.

Gazetele stiintifice care apar in Romania nu prea au statura, in sensul ca au un factor de impact mic, adica poti sa scoti o teorie geniala scrisa intr-o gazeta obscura din Romania ca nu te citeste si citeaza nimeni. Exista si in România reviste stiintifice bune, acestea sunt cotate aici. E pe bani, nu va straduiti. O revista care nu e cotata ISI (asa se cheama) practic nu e considerata serioasa. De asta in România o revista necotata e considerata cam de 5 ori mai putin ca una cotata.

Multa lume crede ca o conferinta internationala stiintifica e o mare chestie. Este, pentru socializare si pentru informare. Nu conteaza ca ai dat o tura pe acolo decât daca apare un volum dupa si ala cu referenti, nu de rezumate. La o conferinta internationala poti sa bati câmpii ca nu te verifica nimeni. De multe ori e doar turism. Oamenii seriosi nici nu le amintesc daca nu apare volum.

Cartile stiintifice se publica la editurile de specialitate, cum era Editura Tehnica, exact ca la reviste. Pot sa ma duc la o editura obscura sa dau bani sa-mi scoata 100 de exemplare din cartea "Revolutia fizicii" de Dan Selaru si sa ma laud la bere ca Einstein a fost un nimeni pe lânga mine. Sau, mai smecher, fiind profesor scriu o carte, o public si o dau ca bibliografie obligatorie studentilor ca s-o cumpere. Cum face conferentiarul la primele doua raspunsuri la cautarea asta si la cel de-al doilea raspuns la cautarea asta. Cartile sunt de fapt manuale.

Si limba stiintei serioase e engleza. Cartile de stiinta se publica in engleza din motive economice, nu au suficienti clienti pentru alte limbi. Sunt foarte putini care fac best-seller dintr-o carte de stiinta, si aia nu e stiinta e popularizarea stiintei. Un best-seller stiintific are câteva mii de exemplare in intreaga lume.

Google, a facut un pui si pentru oamenii de stiinta unde indexeaza si lucrarile stiintifice, si nu prea rateaza, subliniez, lucrarile stiintifice din gazetele care merita.

Si uite cautarea aici. O lucrare in limba româna si doua la care este doar autorul sumarului. Ca sistemul functioneaza, m-am cautat pe mine aici si pe Ecaterina Andronescu aici, si merge. Si sa nu-mi spuneti ca Google e de la PNL sau ca-l sare chiar pe Boc, ca e gresit sau ca nu indexeaza tocmai gazetele in care a publicat conferentiarul Emil Boc. Si doar o lucrare inainte de anul 2000. Deci o singura lucrare in limba româna publicata la revista universitatii unde lucra si care a fost, probabil, referentiata de colegi.

Si uite o noua intrebare cum apare. Cum a ajuns Emil Boc conferentiar sau doctor in stiinte politice si filosofie politica? Nu ma intereseaza raspunsul. Pentru ca-l stiu. Asa cum a ajuns si Prim Ministru, pe merit.

Daca nu-si publica opera pe site-ul Guvernului nu cautam. Aia cu fudulia functioneaza.

Citeste si comenteaza peblogul lui Dan Selaru.