Presedintele Klaus Iohannis a trimis vineri Parlamentului o cerere de reexaminare a Legii privind supravegherea macroprudentiala a sistemului financiar national. Seful statului arata, in cererea de reexaminare, ca "unele dintre dispozitiile Legii privind supravegherea macroprudentiala a sistemului financiar national sunt lipsite de previzibilitate si de claritate, motiv pentru care se impune reanalizarea acestora de catre Parlament". Legea trimisa spre reexaminare prevede ca guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, va deveni seful unei noi institutii a statului roman, Comitetul National pentru Supravegherea Macroprudentiala, ce poate recomanda Guvernului sa ia masuri pentru mentinerea stabilitatii financiare, iar Guvernul "trebuie sa adopte masurile corespunzatoare". Klaus Iohannis subliniaza, in cererea de reexaminare transmisa Parlamentului, ca "atat in sistemul normativ roman, cat si in cel european, recomandarea este un act care nu genereaza obligativitatea conformarii fata de aceasta".
Proiectul de lege a fost initiat anul trecut de Ministerul Finantelor si asumat de Guvernul Ponta, care l-a trimis spre dezbatere in Parlament. Criticii proiectului au protestat la acel moment fata de aparitia a ceea ce ei numeau un supra-guvern care va avea un cuvant greu de spus in politica fiscala, de exemplu, fara sa dea insa socoteala in fata nimanui (Parlament sau alegatori).
Potrivit acestei legi, Comitetul pentru Supravegherea Macroprudentiala elaboreaza strategia privind politica macroprudentiala, emite recomandari si avertizari pentru prevenirea si diminuarea riscurilor la adresa stabilitatii sistemului financiar national, monitorizeaza implementarea acestora etc. Institutiile care vor primi aceste recomandari sun BNR, ASF si Guvernul. Presedinte comitetului va trebui sa prezinte Parlamentului un raport anual, pana pe 30 iunie a anului urmator.
Hotnews.ro a scris, in august anul trecut, despre problemele acestui proiect de lege, intr-un material intitulat "Devine Mugur Isarescu un super-premier sau doar inteleptul statului roman? Hibele proiectului de lege care infiinteaza Comitetul pentru Supravegherea Macroprudentiala".
Textul integral al cererii de reexaminare a legii trimise Parlamentului de Klaus Iohannis (sursa: Administratia Prezidentiala):
Bucuresti, 8 aprilie 2016
Domnului Calin Popescu-Tariceanu
Presedintele Senatului
In temeiul articolului 77 alineatul (2) din Constitutia Romaniei, republicata, formulez urmatoarea Cerere de reexaminare asupra Legii privind supravegherea macroprudentiala a sistemului financiar national
Legea privind supravegherea macroprudentiala a sistemului financiar national prevede crearea unei entitati cu atributii in coordonarea supravegherii macroprudentiale la nivel national. In acest scop, se infiinteaza Comitetul National pentru Supravegherea Macroprudentiala, ca structura de cooperare interinstitutionala, fara personalitate juridica, intre Banca Nationala a Romaniei, Autoritatea de Supraveghere Financiara si Guvern, al carui obiectiv fundamental este acela de a contribui la salvgardarea stabilitatii financiare, prin consolidarea capacitatii sistemului financiar de a rezista socurilor si prin diminuarea acumularii de riscuri sistemice.
Fata de continutul normativ, consideram insa, ca unele dintre dispozitiile Legii privind supravegherea macroprudentiala a sistemului financiar national sunt lipsite de previzibilitate si de claritate, motiv pentru care se impune reanalizarea acestora de catre Parlament.
Pentru implementarea la nivel national a masurilor necesare in vederea prevenirii sau diminuarii riscurilor sistemice, Comitetul National pentru Supravegherea Macroprudentiala emite recomandari adresate Guvernului, in vederea initierii, in conditiile legii, a unor proiecte legislative precum si recomandari si avertizari adresate Bancii Nationale a Romaniei si Autoritatii de Supraveghere Financiara (art. 4 alin. (1) din lege). Precizam ca atat in sistemul normativ roman, cat si in cel european, recomandarea este un act care nu genereaza obligativitatea conformarii fata de aceasta. In acest sens, subliniem faptul ca recomandarile Uniunii Europene sunt acte fara caracter obligatoriu si, prin urmare, acestea nu urmeaza regimul juridic prevazut de art. 148 alin. (2) din Constitutie; pe cale de consecinta, implementarea acestora in dreptul intern trebuie sa tina seama de reglementarile interne, fara a li se acorda prioritate fata de dreptul national.
Prin exceptie de la aceasta conceptie, art. 4 alin. (2) din lege prevede insa obligativitatea pentru destinatarii recomandarilor si avertizarilor emise de Comitet (ASF, BNR, respectiv Guvernul Romaniei) de a adopta masurile corespunzatoare, inclusiv emiterea de reglementari, in vederea respectarii recomandarilor sau de a intreprinde actiuni in vederea diminuarii riscurilor asupra carora au fost avertizati. Totodata, potrivit aceluiasi text, destinatarii trebuie sa informeze Comitetul cu privire la masurile adoptate sau sa furnizeze o justificare corespunzatoare in cazul in care nu au adoptat astfel de masuri. Or, in conditiile in care notiunea de "justificare corespunzatoare" nu este definita prin lege, din modul in care este redactata norma nu se intelege clar pe baza caror criterii stabileste Comitetul daca explicatiile inaintate de destinatari sunt sau nu justificate.
Introducerea sintagmei "trebuie [...], inclusiv emiterea de reglementari" in continutul normativ al art. 4 alin. (2) - care induce ideea obligativitatii promovarii de catre Guvern a unor acte normative - poate duce si la concluzia ca aceste dispozitii aduc atingere atributiei de exercitare libera a initiativei legislative de catre Guvern, astfel cum este aceasta consacrata de art. 74 si 108 din Constitutie."
Desi prevederile art. 4 alin. (2) din lege reiau dispozitiile uneia dintre Recomandarile europene implementate, semnalam ca in sistemul constitutional roman Guvernul raspunde politic in solidar numai in fata Parlamentului, nefiind obligat sa raspunda in fata niciunei alte autoritati sau entitati publice sau private. Din aceste motive, apreciem ca norma nu este suficient de clar formulata, fiind lipsita de previzibilitate. In consecinta, consideram ca se impune o reanalizare a intregului art. 4, astfel incat sa fie asigurata atat efectivitatea deciziilor Comitetul National pentru Supravegherea Macroprudentiala, in conditiile normelor europene aplicabile, cat si respectarea rolului Guvernului, consacrat la nivel constitutional in art. 102 din Constitutie, de realizare a politicii interne si externe a tarii si de conducere generala a administratiei publice.
Referitor la recomandarile si avertizarile Comitetului, consideram ca se impune o reanalizare a acestora si sub aspectul publicitatii lor. Astfel, art. 10 alin. (2) din legea transmisa la promulgare prevede ca recomandarile si avertizarile emise nu se publica in cazul in care publicarea acestora poate avea repercusiuni la adresa stabilitatii financiare. Fara a pune in discutie ratiunile avute in vedere de legiuitor la instituirea unei asemenea norme, consideram ca in situatia in care notiunea de stabilitate financiara nu este definita in cuprinsul legii, aceasta prevedere ar trebui revazuta sub cel putin doua aspecte. Primul aspect vizeaza necesitatea inscrierii in text a unor criterii ori conditii obiective care sa justifice lipsa publicarii unor asemenea acte (ceea ce ar insemna ca regula ar fi cea a publicitatii, iar exceptia, caracterul nepublic). Chiar si in aceste conditii, in care norma nu descrie suficient de clar ipotezele avute in vedere, apreciem ca si alte autoritati publice pot fi interesate de continutul acestora. Astfel, cel de al doilea aspect de analiza a acestei norme ar trebui sa aiba in vedere necesitatea comunicarii recomandarilor si avertizarilor (indiferent de caracterul acestora) si unor subiecte de drept care, prin natura competentelor lor, pot fi puse in situatia de a lua decizii fara o completa informare (Parlamentul - in situatia in care dezbate un proiect de lege; Presedintele Romaniei, in situatia reprezentarii Romaniei, a incheierii unui tratat in numele Romaniei ori chiar a promulgarii unei legi elaborate ca urmare a unei asemenea recomandari sau avertizari). In plus, consideram ca se impune si o reanalizare a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din lege, sub aspectul instituirii unui termen concret in care recomandarile sau avertizarile Comitetului se publica, simpla reluare a normei din Recomandarea europeana implementata (care prevede ca publicarea se face in timp util) generand lipsa de previzibilitate in ordinea juridica interna.
Potrivit art. 5 alin. (1) din legea transmisa la promulgare, Comitetul National pentru Supravegherea Macroprudentiala este format din Consiliul general, Comisia tehnica privind riscul sistemic, Comisia tehnica privind gestiunea crizelor financiare si Secretariatul. Daca in ceea ce priveste Consiliul general si respectiv Secretariatul, art. 5 - 8 prevad atat componenta, cat si atributiile acestora, in ceea ce priveste cele doua comisii tehnice, legea le stabileste numai atributiile, fara a cuprinde vreo referire cu privire la componenta. Din aceasta perspectiva, consideram ca se impune completarea legii in acest sens, intrucat un asemenea aspect nu poate fi acoperit prin regulamentul intern al Comitetului. In ceea ce priveste componenta Consiliului general, art. 8 alin. (4) instituie posibilitatea inlocuirii membrilor lui cu persoane imputernicite de acestia, in conditiile in care inlocuirea este justificata de motive obiective. Apreciem ca aceasta prevedere este de natura sa genereze incertitudine juridica in aplicarea normei, fiind necesar sa se precizeze care sunt conditiile concrete ce pot duce la inlocuirea unui membru titular, precum si criteriile ce trebuie indeplinite de persoana delegata. De asemenea, in ceea ce priveste componenta Consiliului general, semnalam si faptul ca solutia pentru care a optat legiuitorul ofera ex-ante majoritatea necesara adoptarii deciziilor uneia dintre autoritatile participante in cadrul Comitetului National pentru Supravegherea Macroprudentiala, situatie in care rolul decizional al celorlalte autoritati in cadrul acestui Comitet poate fi pus sub semnul intrebarii.
Art. 11 alin. (2) din legea transmisa la promulgare exonereaza de raspundere civila si penala persoanele care au detinut sau detin calitatea de membru al Consiliului general, al unei comisii tehnice sau care lucreaza sau au lucrat in cadrul secretariatului Comitetului pentru indeplinirea sau omisiunea indeplinirii oricarui act sau fapt in legatura cu exercitarea, in conditiile legii, a atributiilor legate de activitatea Comitetului, daca acestia au actionat cu buna credinta. Prin modul de reglementare al art. 11 alin. (2) se instituie un nou tip de imunitate pentru o categorie de demnitari si functionari publici, imunitate ce excede cadrului constitutional, ceea ce impune o clarificare legislativa in sensul punerii de acord a recomandarilor europene in materie implementate cu reglementarile interne.
Fata de argumentele expuse mai sus si avand in vedere competenta legislativa exclusiva a Parlamentului, va solicitam reexaminarea Legii privind supravegherea macroprudentiala a sistemului financiar national.
Presedintele Romaniei
Klaus-Werner Iohannis
7
1
