O simpla evaluare a candidaturilor la europarlamentare indica faptul ca toate partidele, de la putere sau din opozitie, si-au pastrat in proportii semnificative actualii europarlamentari pe locurile considerate eligibile, rata de innoire fiind mult mai scazuta in raport cu media europeana. Cam jumatate din cei peste 700 de membri ai Parlamentului European alesi la fiecare cinci ani sunt nume noi, insa Romania se prezinta cu vechea oferta in proportie covarsitoare. Astfel, din totalul de 32 de europarlamentari romani, cati vor fi alesi pe 25 mai, mai bine de doua treimi vor fi politicienii votati si la precedentele alegeri europarlamentare organizate in Romania in 2009, cativa mostentiti din 2007.

Mentinerea europarlamentarilor pe lista de la un ciclu la altul nu ar fi ceva iesit din comun. Este firesc ca europarlamentari ca Pascu, Marinescu, Weber sau Macovei, activi in PE si apreciati pentru munca lor, sa-si continue proiectele intr-un nou mandat. In Parlamentul European exista eurodeputati cu doua, trei sau chiar mai multe mandate in CV.

Germanul Hans Gert Potering, de pilda, activeaza in Parlamentul European din 79, cand s-au organizat primele alegeri directe. Cel mai vechi europarlamentar ramane luxemburgheza Astrid Lulling, care merge in acelasi loc la serviciu din 1965, de la infiintarea Parlamentului European. Dar acestea sunt exceptii.

Total nefiresc, in cazul Romaniei, pare procentul de eurodeputati romani, sensibil mai mare fata de media europeana, pastrati de la un ciclu electoral la altul. Un purtator de cuvant al Parlamentului European a comunicat HotNews.ro ca, la alegerile din 2009, au fost realesi 50, 14% din europarlamentari, procentul de membri noi din cei peste 700 de europarlamentari fiind de 49, 86%. Cea mai mare rata de membri realesi a inregistrat-o, in 2009, Malta (80%) iar cea mai mare rata de noi membri Lituania (75%).

Cum se explica rezistenta partidelor romanesti la figuri noi? Avem mai multe explicatii posibile la indemana.

Romania a intrat in UE in 2007, iar in 2009 a trimis in PE primul lot de europarlamentari cu mandat intreg, beneficiind prin urmare de toate drepturile. Primele euroalegeri au avut loc in noimembrie 2007, dar pentru un mandat de doar 2 ani. Primele alegeri pentru un mandat plin de 5 ani au fost organizate in mai 2009.

Europarlamentarii in functie au facut, cu rare exceptii, eforturi disperate sa obtina un nou mandat la Bruxelles tocmai pentru ca au inteles exact ce pierd daca rateaza listele.

Dintre ei, doar cativa sunt cu adevarat pasionati de politica europeana. Restul vad in Bruxelles o sinecura de neratat. Europarlamentarii sunt in general bine platiti, dispun de un buget lunar pentru deplasari si un mic cabinet personal, birou in tara, plus dreptul la pensie asigurat.

Selectia interna a candidatilor se face pe baza de competenta si criterii clare ori in baza unor alegeri interne doar declamativ, pe hartie. In realitate, sefii de partid si un grup restrans de lideri decid cine intra si cine iese de pe locurile eligibile, chiar daca unele partide mimeaza democratia pentru a pastra aparentele. Astfel, preocuparea de baza a unui europarlamentar care doreste cu adevarat sa fie reales este sa castige bunavointa liderilor de partid sau a unor personaje influente pentru a prinde un loc eligibil pe lista.

Unele partide nici macar nu se mai obosesc sa explice cum isi aleg candidatii. La PSD lista a fost propusa de Victor Ponta iar la PNL conducerea a stabilit ca toti actualii europarlamentari intra automat pe lista, restul fiind apropiatii lui Antonescu.

Partidul Miscarea Populara s-a asigurat, inaintea unui complicat sistem de vot intern, ca europarlamentarii in functie au prioritate pe lista. Astfel, s-a lasat usa deschisa unei eventuale candidaturi a Elenei Basescu la varful listei PMP. Dar nici restul candidatilor nu respecta ordinea pe lista rezultata din votul intern, ci au fost mutati mai sus sau mai jos de o comisie speciala.

UDMR arata, la prima vedere, foarte democratic la capitolul selectie. Teoretic, oricine poate candida la europarlamentare, dosarele trec prin cateva filtre, iar lista finala se voteaza in CRU (miniparlamentul Uniunii). Singura problema ar fi ca in final iese, la fel ca in cazul partidelor romanesti, tot cine trebuie.

In afara modului discretionar de selectie a candidatilor, listele cu care se vor prezenta partidele romanesti in fata electoratului pe data de 25 mai mai au o particularitate. Aproape toate, cu exceptia UDMR si PDL, si-au plasat rudele liderilor pe pozitii eligibile. Nu discutam calitatea acestor oamenii, unii cu mai multa, altii cu mai putina chemare politica. Faptul in sine este nemaintalnit in alte tari UE. Daciana Sarbu, sotia liderului PSD, ocupa locul 7 pe lista, Adina Valean, sotia liderului PNL, urca pe locul doi pe lista liberailor iar Elena Basescu, fiica cea mica a presedintelui Traian Basescu, este asteptata pe locul doi pe lista PMP. Este, fara indoiala, cea mai mare concentratie de rubedenii pe liste din Uniunea Europeana.

In Parlamentul European nu exista un caz comparabil cu Romania, unde rudele apropiate ale celor mai importanti oameni politici (presedinte in functie, premier si liderul opozitiei) aterizeaza, ca prin minune, pe lista. Situatia Romaniei este, din acest punct de vedere, fara precedent.

Cu putina malitie, ar putea trece la nepotism cazul europarlamentarului Jarosław Leszek WAŁĘSA, fiul lui Lech Walesa, fost presedinte al Poloniei la inceputul anilor 90. Cu observatia ca Walesa jr. si-a construit in timp o reputatie de politician impecabil, discret, eficient, care nu se foloseste de imaginea tatalui sau.

Insa doar in Romania listele candidatilor se alcatuiesc asa, pe baza amicitiilor la varful partidului? Raspunsul e simplu: nu. In multe alte tari se intampla cam la fel. Mai toti europarlamentarii chestionati in documentarea acestui material cad de acord asupra unei observatii generale: in tarile din sudul continentului listele se alcatuiesc cam tot ca in Romania (poate nu cu atatea sotii si fiice de lideri trimise in PE), in timp ce tarile din nord se bazeaza pe reguli si criterii stricte in selectia candidatilor.

In sudul Europei, sita partidelor e mai larga si exigentele mai mici, in timp ce in nord sita cerne candidatii cu adevarat si exclude cazurile de nepotism. Uneori sunt excluse vedete in procesul de selectie, facandu-se loc unor figuri fara proptele la varf. Un europarlamentar consultat de HotNews.ro relateaza, spre exemplificare, cazul veteranului Hans Gert Potering (fost presedinte al PE), al carui fiu ar fi candidat in interiorul partidului sau la un loc pe listele europarlamentare ale CDU, dar a fost invins de un outsider.

Mai exista apoi o realitate comuna tarilor europene. Partidele vad in Parlamentul European un fel de "cimitir al venerabililor", astfel ca la Bruxelles ajung fosti presedinti, premieri sau ministri.

Astfel, pe lista europarlamentarilor il gasim pe Vytautas Landsbergis, primul presedinte al Lituaniei independente, pe fostul premier sloven de la inceputul anilor 90, Alojz Peterle, sau fostul primar al orasului Milano. Si pe listele romanesti la europarlamentare gasim fosti ministri (Nica, Andronescu, Manescu, Macovei) si un fost premier (Stolojan), dar nu toti se bucura de o buna reputatie.

Dar mai e ceva care face orice posibil pe listele candidatilor: indiferenta publicului. Si in Romania - poate mai mult decat in alte tari europene - ideile europene prezinta un interes foarte scazut. Din acest motiv, nici presa, nici opinia publica nu s-au interesat indeaproape de activitatea europarlamentarilor, nu le-au evaluat in mod serios activitate sau pozitiile adoptate in dosare sensibile intrucat ar fi fost cvasi-inutil. Opinia publica fiind dezinteresata de tematica europeana si de calitatea politicienilor trimisi la Bruxelles, cazurile de nepotism si jocurile liderilor raman nesanctionate.

In fine, o veste buna poate fi totusi identificata: de pe listele din 2014 lipsesc extremistii, nationalistii, ultrapopulistii gen Vadim Tudor, Gigi Becali sau personaje cu discurt virulent anti-UE. Este, poate, singurul atu al Romaniei in fata altor tari unde discursul extremist si eurosceptic e in plin avant.