Andrei Marga a demisionat luni din functia de presedinte al Institutului Cultural Roman, a confirmat, pentru HotNews.ro, biroul de presa al acestei institutii.

Andrei MargaFoto: Hotnews

In 15 iunie, premierul Victor Ponta, recent revenit din Germania, a atras atentia ca la Institutul Cultural Roman "lucrurile nu merg bine" si le-a cerut ministrilor Culturii si Externelor ca, impreuna cu membrii comisiei de cultura din Senat, sa faca "rapid o analiza" si sa propuna, inclusiv politic, "toate masurile necesare", pentru ca ICR "sa redevina totusi o institutie care sa ne ajute in promovarea culturii noastre in strainatate".

Dupa aceasta declaratie publica, au inceput sa se inmulteasca informatiile pe surse potrivit carora demiterea lui Andrei Marga este iminenta.

In replica, Andrei Marga a acordat un interviu gandul.info, in care arunca o parte a raspunderii asupra Ministerului Afacarilor Externe.

Ulterior, biroul de presa al ICR a publicat o lunga scrisoare de demisie a lui Andrei Marga, pe care o reluam mai jos:

"La 11 septembrie 2012, Senatul Romaniei m-a numit in functia de presedinte al Institutului Cultural Roman. La data respectiva ma aflam in Germania, unde ma pregateam pentru a-mi onora contractul ca profesor invitat la Universitatea din Toronto (Canada). Am acceptat numirea si am trimis declaratia de intentii (vezi Andrei Marga, Cultura, democratie, modernizare, ICR, Bucuresti, 2013, pp.99-104). Instantaneu, s-au lansat defaimari, tipice intelegerii primitive a politicii, mai ales dupa reteta deformarii celor spuse, pentru a putea fi 'combatute'. S-a folosit apoi orice alt pretext pentru atacuri, mergand pana la fabricatii biografice spre a influenta naivii.

Nu am de rectificat sau de retractat nimic din ceea ce am spus pana acum. In plus, pentru ca in Romania se minte vartos si se deformeaza copios vorbele si faptele, mai precizez ca documentele actiunii mele la ICR - la fel ca si documentele actiunii mele la Ministerul Educatiei Nationale, la Universitatea din Cluj si la Ministerul Afacerilor Externe - sunt publicate in volume ce pot fi consultate. Se poate minti o vreme, dar, pana la urma, se poate verifica pe acte. Documentele actiunii la ICR constituie un nou volum (cu titlul Alocutiuni, reactii, documente, 2013), in succesiunea celui evocat.

In intervalul de timp mentionat, ICR s-a schimbat in bine. S-au recompus forurile de conducere ale ICR. Am inlocuit desemnarile discretionare in functii cu concursuri. Intre timp, directorii institutelor din New York, Paris, Chisinau, Lisabona, Budapesta si directorii adjuncti de la New York, Berlin, Viena, Roma, Venetia, Lisabona sunt noi. Alti directori si directori adjuncti noi se afla in procedura de numire. S-a elaborat un nou program, axat pe actiuni cu impact durabil. A inceput reconstructia bibliotecilor romanesti si a prezentei romanesti in mari biblioteci. S-a restabilit primatul valorii autorului si a operei in fata oricaror altor considerente (varsta, afinitati etc.). S-a instalat o noua intelegere, largita a culturii (incluzand, de asemenea, stiintele si reflectiile institutionale, filosofia si teologia). Un nou sistem de burse s-a pus in aplicare, iar o noua geografie a institutelor culturale romane in strainatate se afla in faza aprobarilor. S-a intrat intr-o noua interactiune cu mediul economic, cu personalitatile si institutele din tara. S-a revenit la folosirea chibzuita a resurselor. S-a participat la toate targurile majore de carte si a debutat revista romaneasca de recenzii destinata strainatatii. S-au facut multe alte lucruri, in premiera. Un buletin informativ periodic a informat asupra lor S-au lansat deja organizarea de librarii romanesti in strainatate, crearea accesului online la fondul bibliotecilor autohtone, a platformei de comunicare globala a celor care folosesc limba romana si altele. Nici o alta institutie publica a Romaniei nu s-a schimbat atat de mult, intr-un timp atat de scurt.

Nu am raspuns decat sporadic denigrarilor, nici chiar atunci cand acestea semanau cu ceea ce un filosof spunea: "eu le vorbeam de infinit, iar ei aminteau de lungimea pantalonilor". Argumentum ad hominem sau straw man fallacy sunt sofismele pe care s-au bazat detractorii. A trebuit sa le arat unor insi cu pretentii culturale ca nu au proprietatea cuvintelor. De asemenea, cateva lucruri ce tin de cultura au putut fi observate in legatura cu ICR-ul pe format vechi: cum s-a fraudat, cat de multe au fost 'pilele' in reprezentarea externa, cum s-a incercat monopolizarea culturii, cum s-au etalat unii mituind in exterior, cat de profunda este degradarea unor pretinsi directori de constiinta. Asemenea situatii nu se pot generaliza, oamenii fiind diferiti, dar nu vor putea fi ocolite cand se va discuta lucid si serios realitatea anilor recenti.

Nu sunt interesat de evaluarile celor amintiti, chiar daca tinta lor vizibila este macularea altora. Nu ma intereseaza nici parerea a tot felul de insi suficienti si imbufnati, lipsiti de realizari, care, nimeriti printre parlamentari demni de respect, recurg la orice delatiune ca sa iasa in fata. Nu ma intereseaza negociatorii din culise. Nu mi se pare ca prezinta interes nici opinia celor care una promit si alta fac, accentuand incadrarea Romaniei pe o directie gresita. Nu am de dat vreo proba cu nici unul dintre acestia.

Am fost confruntat continuu cu cel putin trei impedimente. Primul provine dintr-o legislatie ce este atat de 'originala' incat nu are seaman in tarile europene. De pilda, nu doar consiliul de conducere, ci si conducerea executiva este pluricolora la ICR, ceea ce ingreuneaza decizia, iar trecerile prin comisiile senatului a revocarilor din functie nu se face nici in cazul, evident mai important, al ambasadorilor. Al doilea impediment provine din restrictiile bugetare impuse in 2012-20013. Al treilea provine din birocratia sufocanta a aprobarilor. Spre exemplu, deschiderea ICR Nurnberg - Munchen, pentru care s-au primit acordul guvernului Bavariei in decembrie 2012 si, in zece zile, aprobarea Ministerului de Externe german, nu are nici acum, dupa mai mult de sapte luni, raspunsul Ministerului roman de Externe.

Sunt multe intrebari deschise. Este de platit acum costul unei amalgamari lipsite de legitimare, cata vreme, si in iunie si in decembrie 2012, oamenii au votat altceva? Sunt de platit eforturile de a schimba personal numit odinioara in exterior pe criterii obscure? Este lupta ascunsa a unor politicieni dezorientati? Este in joc o chestiune de imaturitate? Sunt toate acestea laolalta?

In contextul evocat si cu considerentele amintite, demisionez din functia de presedinte al ICR, cu solicitarea ca demisia sa intre in vigoare imediat".