La intalnirea G20 din acest weekend tarile europene par inclinate sa faca presiuni pentru a mari resursele financiare ale FMI, ca "zid de aparare" impotriva crizei datoriilor suverane din zona euro, scrie Mohamed El Erian in Financial Times. Ceilalti membri ai G20 trebuie sa reziste unei astfel de presiuni pana cand Europa nu va demonstra mai multa unitate.

Bilantul FMI- o organizatie compusa din 187 de state, este deja expus semnificativ la criza datoriilor din zona euro. Grecia, Irlanda si Portugalia au accesat impreuna aproape 60% din valoarea imprumuturilor, iar acest lucru se petrece inainte de participarea la noul ajutor financiar destinat Greciei, anuntat la inceputul saptamanii.

Europa vede atractiva finantarea de la FMI din patru motive. In primul rand, reprezinta o sursa de bani foarte ieftina, in special pentru tarile care nu pot avea acces la finantarea de pe pietele private. In al doilea rand, poate actiona ca un catalizator pentru a debloca alte forme de finantare publice si private. In al treilea rand, acordul de imprumut este insotit de un set de conditii impuse politicii interne, incluzand atat obiective economice calitative, cat si cantitative. Cel de-al patrulea motiv este reprezentat de asistenta tehnica a FMI care poate sa imbunatateasca ulterior capacitatea administrativa a tarii de a se imprumuta.

Acest lucru nu ar trebui sa vina ca o surpriza, tinand cont ca in ultimii ani Europa a fortat FMI sa faca exceptii dupa exceptii, ceea ce a condus la aparitia unor state "favorizate" intr-o organizatie care se mandrea cu statusul de "uniformitate a tratamentului" aplicat statelor membre.

Socotelile au mers bine pana la subiectul relaxarii limitei maxime a sumelor care pot fi imprumutate. Mult mai ingrijorator este ca acest lucru implica programe de sprijin care au fost construite inadecvat, atunci a venit vorba de trei criterii principale ale FMI: exista o sansa mica de a restabili viabilitatea datoriei pe termen mediu, nu sunt complet finantate si isi risca statutul de "creditor preferat" al institutiei.

Toate acestea au crescut ingrijorarea printre celelalte state membre, cele mai nemultumite fiind tarile din Asia si America Latina, unde populatia inca are amintiri vii despre masurile pe care statele le-au luat pentru a avea acces la imprumuturi, sume care acum par a fi mici fata de nevoia de finantare a Europei. Acest lucru a dus si la o tensionare a relatiilor dintre FMI si sectorul privat.

Exista si unele detalii care sugereaza ca, in ultimele lunii, FMI pare sa reziste presiunii exercitate de UE. Pana acum, era larg acceptat ca datorita reprezentarii importante pe care Europa o are in conducerea executiva a institutiei detine si o influenta considerabila asupra deciziilor luate de FMI.

Presiunea continua asupra FMI este, de asemenea, cumva regretabila, avand in vedere ca Europa nu duce lipsa de resurse financiare. Zona euro ca intreg este un creditor net, cu deficite mici de cont curent. Tarile principale, ca Germania, alaturi de institutiile regionale, precum Banca Europeana de Investitii, pot oferi imprumuturi la rate reduse ale dobanzii.

Problema Europei nu este lipsa de finantare, insa diferitele pareri asupra modului in care zona euro ar trebui sa actioneze (in prezenta unor conditii economice, financiare si socio-politice eterogene) creeaza dezacorduri intre statele membre UE. Acest fapt este o problema interna a blocului comunitar european, pe care FMI nu o poate, si nici nu este de asteptat, sa o rezolve. Este de datoria zonei euro sa se decida pe ce directie doreste sa mearga in viitor: in configuratia din prezent, in cadrul unei uniuni fiscale sau in cadrul unei integrari mai puternice, care sa duca la o configuratie mai coerenta si mai stabila. Doar asa se poate oferi o mai buna protectie financiara a UE.

Chiar daca este tentant, Europa nu ar trebui sa incerce sa treaca in plan secund aceasta decizie, folosind finantarea de la FMI pentru a da impresia de sustenabilitate/stabilitate. UE trebuie sa inceapa sa ia deciziile necesare, chiar daca sunt unele foarte dificile.

Pana cand acest lucru se va intampla, G20 are o responsabilitate globala de a proteja Fondul Monetar International de posibilele prejudicii ale credibilitatii si legitimitatii sale.