"Eu am informat CE ca Romania va participa la Acordul de integrare fiscala. Ca sef de stat nu puteam avea alta pozitie, intelegand care erau riscurile. Daca Parlamentul refuza, este problema Parlamentului. Miercuri ma intalnesc cu partidele politice, pentru discutii pe aceasta tema. Este nevoie de un efort al intregii clase politice", a declarat duminica presedintele Traian Basescu, intr-o conferinta de presa sustinuta la Palatul Cotroceni.Seful statului a mai adaugat ca "Pe romanul de rand acest acord nu il va afecta in niciun fel, nici in plus, nici in minus. In schimb, ii va garanta ca va trai intr-o Uniune Europeana sanatoasa. Cred ca este bine pentru romani sa stie ca si Romania va face parte din acest acord."

Declaratiile lui Traian Basescu:

As vrea sa vorbesc in primul rand pentru romani si mai putin pentru politicieni. Cred ca este obligatia mea sa fac acest exercitiu de explicare.

Pentru a intelege ce s-a intamplat la Bruxelles ar trebui sa incepem cu inceputul: de ce UE e in situatia de a fi in mare dificultate economica.

Pactul de la Maastricht a fost adoptat daca nu ma insel in 1992. Desi cifrele pentru deficit si datoria publica figurau in acest tratat, fiecare stat membru era responsabil individual de respectarea acestor cifre.

Daca exista un motor eficient in ceea ce priveste respectarea acestor criterii, acesta era pentru statele din afara zonei euro, care isi doreau sa atinga aceste criterii pentru a intra in zona euro. In rest, totul tinea de bunavointa statelor si de cate o semnalare a CE.

Romania a fost avertizata in 2007, iar in 2008 s-a confirmat un deficit mare, in conditii de crestere economica.

Una dintre cauzele fundamentale pentru care s-a ajuns la aceasta criza a fost ascunderea miezului Tratatului de la Maastricht.

Nici Agenda de la Lisabona (2000) nu a adus instrumente de coercitie impotriva statelor UE. Acest al doilea pilon nu a avut niciun fel de instrument prin care statele sa fie obligate la atingerea obiectivelor din Agenda Lisabona.

Ceea ce am spus nu este o critica, ci o informare - de ce UE a ajuns aici.

Din punct de vedere politic, ar fi fost extrem de dificil sa se impuna statelor instrumente la nivelul UE. Era greu de conceput in 1992 ca vine CE sa te sanctioneze pentru ca ai depasit deficitul.

Atat s-a putut atunci din punct de vedere politic.

In acelasi timp, putem spune ca aceasta criza ne-a facut sa descoperim cateva realitati si sa le tratam altfel. Nu avem mecanisme si sanctiuni care sa sustina disciplina bugetara. De asemenea, am putut constata ca disciplina bugetara nu este suficienta.

De asemenea, nu a observat nimeni sau nu am avut instrumente sa constatam ca s-a ajuns la datorii publice enorme. Nu a existat un mecanism prin care, de la nivelul UE, statul care a iesit din criteriile de indatorare publica, sa fie adus la ordine. Lipsa acestor constatari nu a facut decat sa impinga statele UE catre gasirea de instrumente.

Gasirea de instrumente nu se putea face decat asa cum s-a facut acum - o analiza prin care statele sa ramana in parametrii fixati. Deciziile din noaptea de 8-9 decembrie au transformat UE intr-un mare santier, un santier care se reconstruieste institutional. De la o simpla uniune monetara, UE devine o uniune monetara, fiscala si economica.

Pana la sfarsitul anului incepe procesul de pregatire a summit-ului din martie, cand statele UE trebuie sa adopte deciziile luate la Bruxelles.

Prin Acordul de uniune fiscala se realizeaza in primul rand un raspuns european la criza.

Deciziile adoptate la ultimul Consiliu European au cateva scopuri, iar cel mai important este prezervarea Uniunii.

Acordul impinge inspre politici de calitate in statele membre.

Aceasta abordare decisa de sefii de stat si de Guvern la Bruxelles este de natura sa puna capat populismului.

Pana la urma, miza ultima nu este delegarea de competente catre Bruxelles. Nu acesta a fost obiectivul, dar acesta este mijlocul prin care poate exista o supraveghere corecta a politicilor fiscale si economice ale statelor.

Telul ultim al acestor eforturi este mutarea politicilor economice ale statelor UE catre o zona a sustenabilitatii.

Modul cum se vor desfasura lucrurile in UE in perioada urmatoare are darul de a nu permite sa fie tari care nu duc politici de calitate, dar se ascund acolo, in marea familie UE. Nimeni nu mai poate miza ca propriile politici ineficiente vor fi acoperite de statele care fac politici responsabile.

Un alt element este legat de revenirea la normalitate, prin politicile care impun respectarea prevederilor de la Maastricht - deficit structural de maximum 0,5%. Acest obiectiv a devenit o obligatie, nu mai este la latitudinea nimanui.

Pana la 31.12.2012, aceasta obligatie trebuie trecuta in Constitutie.

Mai este si obligatia ca toate statele membre UE, cu accent deosebit pe statele zonei euro, sa revina la deficite de maximum 0,5% si la gradul de indatorare de maximum 60%, cu un program intocmit de UE.

Foarte multi, dupa declaratia mea de la Bruxelles, prin studiouri de televiziune, isi smulgeau capul de pe umeri si il dadeau de pereti "ia uite cum ne subjuga UE, ia uite ce-a facut Basescu". Aceste prevederi se aplica tuturor tarilor UE, si Romaniei, si Spaniei, si Frantei.

Noi nu suntem in situatia de a avea astfel de programe, mergem spre deficit zero in 2013.

Fara revenirea la un nivel acceptabil de indatorare, statele UE nu mai pot mentine bunastarea cetatenilor.

Se va trece la o politica de reducere a indatorarii, cu costurile specifice: reduceri puternice de cheltuieli ale statului in toate tarile UE, inghetari de salarii si pensii si poate chiar reduceri.

Statele UE nu mai pot trimite bugetul la Parlament fara o consultare prealabila cu UE, care va spune daca este sustenabil.

Statele care sunt in pericol de deficit excesiv sau au deficit excesiv intra sub monitorizare permanenta.

Sanctiunile nu au fost stabilite inca, acestea se analizeaza. Deja exista un grup de experti care lucreaza la punerea in practica a Proiectului de acord.

Eu am anuntat la Bruxelles ca Romania va participa la acest Pact de stabilitate fiscala si sper ca Parlamentul sa nu aiba alt punct de vedere.

Acordul va fi adoptat de Consiliul European din luna martie.

Nici UE nici FMI nu au nimic impotriva ca in executia bugetara sa ajungem la 2,4 deficit pe cash. Diferenta de la 1,9 la 2,4 trebuie insa sa o imprumutam.

Pe romanul de rand acest acord nu il va afecta in niciun fel. In schimb, ii va garanta ca va trai intr-o Uniune Europeana sanatoasa. Cred ca este bine pentru romani sa stie ca si Romania va face parte din acest acord.

Cand un stat nu respecta regulile, pana la urma vin ceilalti si platesc pentru el. Cred ca am inteles lectia Greciei, lectia Spaniei, lectia Portugaliei. Statele zonei euro au platit sume enorme. Ori asta legitimeaza sa luam masuri sa nu mai platit pentru statele care nu respecta regulile.

Acum s-a creat politic sansa de a merge impreuna cu statele Zonei Euro, si nu acea Europa in doua viteze. De aceea, indemnul meu pentru politicieni la maxima responsabilitate este major, nu ne putem permite nici improvizatii juridice. Nu are rost sa facem o inselare, n-are trece de Curtea Europeana de Justitie.

Opinia mea, cu juristii pe care i-am consultat, este ca nu se poate face modificarea decat prin Constitutie. Si termenul este sfarsitul anului 2012. Daca nu, nu faci parte din acord. Aceasta responsabilitate sa si-o asume cine vrea.

Asta este Europa unita.