
Supraestimarea nominala si politica a aurului in timp de criza la nivel mondial isi gaseste locul si in Romania, in abordarea politica a exploatarii zacamintelor de la Rosia Montana si marirea rezervei de aur ale BNR. De asemenea este bine ancorat in perceptia politica a romanului si substantivul "tezaur"; iata cum o redeventa extrem de modesta de 4% din zacamintele de aur se transforma intr-un discurs gen "defensor thesaurus" al presedintelui, de parca tot aurul din pamant s-ar muta la BNR. Ar mai fi oricum de lamurit cui va parveni acel tezaur, daca oricum vrem sa renuntam la suveranitate in favoarea Statelor Unite ale Europei. Cate de buna este idea de a mari rezervele de aur ale BNR?
- Pierderea tezaurului dupa primul si dupa al doilea razboi mondial nu sunt neaparat un punct forte in lista meritelor BNR la capitolul gestionarea rezervelor de metale pretioase
In ceea ce priveste aurul avem certitudinea ca structura chimica stabila a metalului pretios care nu se corodeaza l-a facut de peste sase milenii garantul unui schimb stabil. Exploatarea zacamintelor de aur inseamna si o trecere de la o custodie sigura din bratele pamantului la una de natura politica a BNR. Ultima fiind infiintata la 1880, neavand vechimea stabilitatii de mai multe milenii, poate doar prin instrumentele ei de politica monetara sa dea dovada de o structura stabila asemanatoare metalului pretios. Fiind o infiintare politica, condusa de functionari trebuie mai intai sa analizam aspectul corosiv al politicului romanesc, care in ultimii 130 ani de la infiintare a fost mai de natura tinichelei, decat al aurului.
Pe langa proprietatea chimica stabila a acestui metal stralucitor, acesta are si o valoare inestimabila si incuantificabila de natura retorica, fiind usor de invocat pentru a influenta opinia publica.
Doua precedente dezastroase - pierderea tezaurului dupa primul si dupa al doilea razboi mondial nu sunt neaparat un punct forte in lista meritelor acestei institutii la capitolul gestionarea rezervelor de metale pretioase. Indiferent care a fost cauza, BNR a stat de ambele ori in centrul unui conflict politic. Bocitul inabusit ritualizat al BNR de aproape un secol, dupa primul tezaur transferat la rusi, impiedica pana in zilele noastre un discurs mai ferm si transant al acestui litigiu nelamurit. Am aflat noi vreun singur detaliu nou in ultimii ani de la BNR despre soarta acestui tezaur? Vesnica pomenire sub forma pseudo liturgica a relatarii detailate cum acest tezaur a parasit tara este de natura arhaica, mai aproape de un cult al moastelor deact de o rezolvare pragmatica. Nimic nu poate impiedica BNR sa poarte acest discurs emotional, insa ar fi pe masura zilelor noastre sa accepte si informatii noi despre soarta acestui tezaur.
- O analiza a Bancii Centrale Elvetiene pune intrebarea, de ce BNR arata un limitat in analiza tranzactiilor de aur ale Romaniei prin Elvetia din timpul celui de al doilea razboi mondial
In ceea ce priveste al doilea tezaur pierdut pentru plata datoriilor dupa 1947, BNR uita insa sa specifice ca acel stoc a fost generat prin politica de cliring a Germaniei, dandu-ne in loc de produse industriale precum a fost intelegerea, un aur care la timpurile acele conform tratatelor internationale nici o alta tara nu l-ar fi acceptat. Aceasta politica monetara a Romaniei a fost criticata chiar la cel mai inalt nivel mondial si mentionata in rapoartele de lucru ale Bancii Reglementelor Internationale. O analiza a Bancii Centrale Elvetiene pune intr-un ton moderat intrebarea, dece BNR arata un interes asa de limitat in analiza tranzactiilor de aur ale Romaniei prin Elvetia din timpul celui de al doilea razboi mondial, fiind dupa Germania cele mai mari tranzactii ale acelor timpuri. Inexplicabil dece acel stoc considerabil de aur "patat" este pe de-o parte astazi obiect al mandriei si punct de referinta al BNR iar pe cealalta parte dece refuza BNR orice discutie substantiala pe acest capitol.
Daca rezervele de metale pretioase pastrate in custodie tot nu au putu fi protejate, atunci BNR macar sa dea dovada ca permite un discurs istoric si juridic valoros atat pe tema primului cat si celui de al doilea tezaur, aducand la lumina si informatii probabil politic inoportune. Doar asa ar da dovada de stabilitate, incredere si de independenta de guvernul politic corosiv. Avand motive atenuante de natura politica pentru implicarea nefericita a BNR in aceste doua precedente devastatoare pentru Romania, nu ramane decat sa ne asiguram ca nu vor fi din nou candva tot motive politice atenuante pentru soarta noilor rezerve de aur ale tarii.
- Doar o imagine cu caracter sacrosanct nu este un garant pentru o custodie sigura si durabila a rezervelor de aur ale tarii
Instrumentalizare politica a bancii centrale printr-o legatura nefireasca intre politica fiscala si monetara precum arata si majorarea rezervelor valutare din miliardele imprumutate de guvern de la FMI, ne determina sa credem ca si tezaurul va putea fi candva din nou cedat pentru diferite scheme de inginerie financiara. Nu ar fi de dorit ca sa punem astazi bazele unui nou regret de acum in o suta de ani.
Doar o imagine cu caracter sacrosanct nu este un garant pentru o custodie sigura si durabila a rezervelor de aur ale tarii. Probabil cel mai sigur pentru acest stoc metalic ar fi sa ramana in bratele pamantului decat sa intre sub egida politicii monetare BNR sau a guvernului.
Radu Golban este politolog şi jurist, master in studii europene avansate si doctor în ştiinţe economice
Pe scurt, sansele ca intr-o criza bancara globala, Romania sa isi recupereze aurul depozitat sau imprumutat peste hotare este inexistent, negand astfel insasi rolul aurului de rezerva pentru zile negre atunci cand nici un alt mijloc de schimb nu ar mai avea valoare.
Tinand cont de actuala instabilitate economica si politica globala care sunt oare sansele ca in urmatorii 10 sau 20 sau 30 de ani sa avem o criza bancara globala? Chiar daca mici, ori ce risc este mult prea mare pentru o Romanie dependenta de atlii alimentar si cu o rezerva de aur potential indisponibila tocmai atunci cand ar fi nevoie de ea mai mult si mai mult.
Mai multe detalii la:
http://abciconomics.blogspot.com/2011/02/foametea-si-aurul.html
BNR a pierdut de doua ori tezaurul, e suficient.
Mai bine sa ramana zacamantul aurifer asa cum este el, lasat de la natura, pana cand vom avea suficienta intelepciune pentru a-l folosi asa cum se cuvine. Daca nu noi, poate generatiile care vor veni dupa noi.
Deoarece canadienii vor sa exploateze cu cianuri (sunt siguri ca nu aveti nici o idee reala despre riscurile unui lac de cianura care va ramane la noi in tara peste timp, nu la ei (pe ei nu-i doare nicaieri de asta!)).
Deoarece castigurile pe care le-am avea noi din asta (cateva sute de salarii si un nimic de impozite la stat) sunt prea subtiri in raport cu dezastrul lasat in urma. Dar pe dumneavoastra nu va intereseaza decat sa castigati niste bani acum (mai bine puneti mana si va apucati de munca intr-un alt domeniu - veti castiga la fel!).
Iar dumneavoastra spuneti ca avem nevoie de aur?!!? Avem oare atat de multa nevoie incat sa distrugem tot ecosistemul din munti pe zeci de hectare??? Aurul nu tine de foame (este doar obiectul lacomiei), insa padurile si muntii lasati in pace vor fi suportul vietii pe mii de generatii de acum inainte!
Nu de aur avem nevoie pe timp de criza, ci de mancare, haine si caldura! De ce nu va concentrati eforturile pe a produce asa ceva?? De ce vreti aur??? Si de ce cu orice pret?!
Aurul, in pamant, este capital politic si economic. E drept, mai mic decat capitalul real, daca ar fi transformat in lingouri. Intrebarea este: pentru interesul national cat de necesara este extragerea acestui metal, daca stim ca cei care trebuie sa-l foloseasca sunt institutii care si-au dovedit (de doua ori cel putin) incompetenta si neputinta?
In pamant, ramane un capital virtual, (cata vreme pamanul e al Romaniei), pentru viitoarele generatii de romani. Exploatat, devine, (datorita BNR si clasei politice) "pierdut", sau incredintat altcuiva, si apoi "pierdut", samd.
Nu e greu de luat o decizie, daca te uiti la cine e in Parlament. Cati dintre noi si-ar ipoteca macar masina, daca nu casa, pentru Vanghelie, sau Ponta, sau Udrea, sau Antonescu?
Infantilismul si lacomia oamenilor politici romani este pericolul cel mai mare al Romaniei si nu contextul economic international.
Sa sacrifici rezerve de aur care nu apartin doar generatiei noastre si sa le dai pe mana unor institutii care a mai pierdut deja doua tezaure este nu doar o prostie, ci pur si simplu consecinta infantilismului acestei clase de politicieni.
Articol excelent. Multumesc, domnule Golban.
Valoare nu au.La fel si cartile de banca cu
care ajungi la bani pe care nu ii ai.Si uite asa ajungi
sa crezi ca totul ti se cuvine. Ajungi chiar sa visezi la
cai verzi pe pereti si dupa un pahar de rachie poate
chiar la vitelul de aur.Alternativa este unica:intinde-te
cit iti este plapuma.Un apel valabil ptr.multe tari
eurpoene ametite de betia consumului si inecate
in cifrele astronomice ale datoriei.
Ce ar fi ca puterea financiara si economica sa ne-o masuram
ca pe e vremur in ducati ?Ca doar muntii nostri
aur poarta.Si oile cu mioarele lor au "lina de aur ".
Si in drumul spre adevar se cuvine sa-i platim si
Cezarului ce este a Cezarului.