Am revazut in week-end pe youtube cateva fragmente din filmul-capodopera "Balanta" facut de Lucian Pintilie in 1992. Si m-a frapat o secventa cu un dialog intre primar (Victor Rebengiuc) si preot (Dorel Visan).

Va las sa o savurati, inainte de a trece mai departe:

Suna cunoscut si actual? Desigur, cu mici modificari, pe ici pe colo, prin partile esentiale.

Bine, veti spune, si ce legatura are asta cu fiscalitatea din Romania? Pai are, pentru ca daca noul val de criza care vine tot din America va potopi din nou plaiurile mioritice, scaparea va trebui sa vina din "strangerea surubului fiscal". Si de aici intrebarea: cum vor reactiona (daca vor reactiona) guvernantii nostri daca lucrurile o vor lua razna? La fel ca in 2009 cand si-au dat cu stangu'n dreptu' introducand impozite cu caracter feudal de genul impozitului minim care n-au facut decat sa incurajeze evaziunea? Suntem oare noi mai cu mot decat americanii?

Evaziunea... Am citit de curand un articol despre evaziunea fiscala scris de economistul american James Surowiecki si am incercat sa extrapolez ideile la realitatea romanasca. Este stiut faptul ca evaziunea are, pe langa componenta legala, un puternic caracter social. Contribuabilii nu platesc impozitele doar de teama de a nu fi sanctionati ci si pentru ca ei sunt parte dintr-un contract social: eu platesc impozite pentru ca am datoria morala de a-i ajuta indirect si pe cei mai putin norocosi dar si pentru ca vreau sa traiesc intr-o societate cu un standard inalt de civilizatie, standard care se intretine si din banii platiti de mine.

Acest lucru se intampla insa atata vreme cat sunt indeplinite cumulativ doua conditii:

- fiecare platitor de impozite respecta acest contract nescris, intelegand ca daca el triseaza, povara fiscala va apasa mai greu pe umerii celorlalti

si

- contribuabilul are certitudinea ca banii platiti ca si impozit nu se duc intr-o "gaura neagra" ci ii ajuta pe cei sarmani sau se intorc direct sau indirect la el prin bunurile si serviciile pe care statul le pune la dispozitia societatii.

Din pacate, in Romania nici una dintre aceste doua conditii nu este respectata, ceea ce ma face sa cred ca procesul de revenire va fi unul lung si dureros. Iar aceasta revenire nu va putea fi facuta "prin noi insine" ci se va intampla la momentul in care cei mari si bogati care in 2007 ne-au permis sa stam la (pardon langa) masa lor, se vor fi infruptat indeajuns si se vor gandi sa ne arunce si noua cate ceva. (Indraznesc chiar sa afirm ca toata aceasta criza va dura 7 (sapte) ani, deci nu vom reveni la vremurile bune mai devreme de 2015!)

E o realitate cruda care nu va disparea decat atunci cand vom inceta sa mai spunem "nu vreau sa platesc impozite pentru ca nici ceilalti nu o fac" si atunci cand cei care ne conduc se vor gandi cu adevarat la binele comun nu doar la buzunarele si conturile lor personale.

Mesajul potrivit de incheiere l-am gasit tot in "Balanta" fiind astazi, mai actual ca niciodata si care dincolo de nota hazlie contine un adevar de neclintit: numai prin munca vom putea sa iesim din fundatura in care suntem, aici nefiind un loc unde se invart marile finante ale lumii (cum ar fi Londra sau Luxemburg-ul) care ne-ar permite sa traim doar din masinatiuni financiare. E nevoie ca fiecare dintre noi sa lase vaicareala, sa se apuce sa faca ceea ce stie sa faca mai bine si sa incercam sa ne facem un trai mai bun fara sa ii mai asteptam pe altii sa ne ajute.

Comenteaza pe blogul lui Gabriel Sincu.