Daniel Daianu: Imblanzirea pietelor financiare

de Daniel Daianu     HotNews.ro
Marţi, 16 august 2011, 13:25 Actualitate | Opinii

Daniel Daianu
Foto: HotNews.ro
Vine o altă criză? Această întrebare este pe buzele multora. Opinia mea este că SUA şi ţările europene nu au ieşit din criza ce a erupt în 2008. Nu exista o perspectiva clara de crestere in cele mai multe economii occidentale, care sa motiveze investitii pe termen lung. Perspectiva cresterii este incetosata si pentru ca salvarea sistemelor bancare a marit substantial datoriile publice.

Aceasta stare complica enorm finantarea deficitelor bugetelor publice, reclamand, in numeroase situatii, corectii fiscale ce nu pot fi amanate. Iar aceste corectii impiedica, pe termen scurt, cresterea economica. Situatia este si mai complicata in Uniunea Monetara, unde avem o criza prin contaminare a datoriilor suverane.

Aceasta din urma rezulta din carente institutionale si politici ce au fost ocultate de perioada "Marii Moderatii" (sau "Marii Iluzii"), caracterizata de importuri ieftine din Asia si expansiunea creditului. Numeroase banci mari, mai ales in SUA, desi si-au refacut baza de capital propriu, stau in expectativa. Dezechilibrele globale persista, iar China nu are, inca, capacitatea de fi motorul economiei globale.
  • Dereglementarea pietelor financiare in ultimele decenii a accentuat o functie a lor destabilizatoare
Unii afirma ca interventiile statului sunt de blamat pentru criza, dand ca exemplu politica SUA de sprijinire a achizitionarii de locuinte de catre cetateni cu venituri foarte mici (prin Fannie Mae si Freddie Mac). In acelasi registru, este inclusa si salvarea unor banci de la faliment, ceea ce ar fi amplificat hazardul moral de-a lungul timpului. Poate fi adaugata aici si politica banilor ieftini, a bancii centrale a SUA (Fed), in anii premergatori crizei. Fara a respinge ab initio aceste argumente, consider ca ele eludeaza fondul chestiunii: dereglementarea pietelor financiare in ultimele decenii, care a accentuat o functie a lor destabilizatoare. De pilda, presiunea exercitata de catre organisme financiare internationale asupra economiilor emergente de a deschide contul de capital a favorizat criza din Asia (anii 1997-1998); sau abolirea legislatiei Glass-Steagall de catre Congresul american in 1999 si Commodity Futures Modernization Act in 2000.

Dereglementarea a condus la cerinte de capital propriu si de lichiditate tot mai putin constrangatoare, la abuz de securitizare (transformarea imprumuturilor in obligatiuni) si aparitia de produse toxice, la opacizarea pietelor, la cresterea extraordinara a volumului de operatiuni speculative si, nu in cele din urma, la amplificarea riscurilor sistemice. Inovatiile financiare au favorizat supraindatorarea firmelor si a cetatenilor (deci a sectorului privat) si formarea de bule speculative. Supraexpansiunea sectorului financiar a pus pe butuci economii (Islanda, Irlanda, Marea Britanie). Dereglementarea a fost indusa si de o cosmologie, o filosofie economica, potrivit careia pietele financiare se ajusteaza rapid si fara frictiuni majore, in care autoreglementarea (light touch regulation) este calea de urmat.
  • Intre efectele suprafinancializarii, intalnim "deturnarea" de materie cenusie, fiindca persoane cu IQ foarte inalt (intre care fizicieni si matematicieni) au fost atrase de mirajul castigurilor astronomice
Aceasta filosofie a fost promovata si de banci centrale. Notabil este ca industria financiara a influentat decizia publica de dereglementare a pietelor. Industria financiara extrage o renta necuvenita de la restul economiei. Sa observam triplarea ponderii ei in totalul profiturilor in economia SUA, in ultimele trei decenii. Acum mai bine de un deceniu, ma intrebam "daca nu ne indreptam spre o repetare a experientei interbelice, cu o criza globala de mari proportii" (vezi Globalizarea si sistemul financiar international, in Incotro se indreapta tarile post-comuniste, Polirom, 2000, p. 89).

Intre efectele suprafinancializarii, intalnim "deturnarea" de materie cenusie, fiindca persoane cu IQ foarte inalt (intre care fizicieni si matematicieni) au fost atrase de mirajul castigurilor astronomice de pe Wall Street si City-ul londonez, neglijand posibile cariere stalucite in stiinta si tehnologie, inginerie. Si aceasta s-a intamplat intr-o perioada de ascensiune formidabila a unor tari asiatice (China, in special, India) in economia globala. Aceste tari au rezultate ce le apropie rapid de frontierele cunoasterii, avand aplicatii comerciale si industriale de varf. Agenda Lisabona, lansata de UE in 2000, avea in vedere progresul economic al multor tari asiatice. Si in SUA s-a constituit o comisie prezidentiala pentru competitivitate, condusa de laureatul Premiului Nobel, Michael Spence, deoarece in domeniul stiintei si tehnologiei se impletesc considerentele economice cu cele de ordin strategic / geopolitic.
  • Criza ipotecarelor ar fi putut sa ramana locala (americana)
Fara dereglementare, adica fara abuz de securitizare si inovatii financiare toxice, ipotecile fara valoare din sectorul imobiliar din SUA nu ar fi ajuns sa fie raspandite spre toate azimuturile. Criza ipotecarelor ar fi putut sa ramana locala (americana), asa cum a fost cea a Saving and Loan Associations de acum mai bine de doua decenii. Nici bancile comerciale nu ar fi ajuns sa aiba un leverage (raportul intre capitalul propriu si nivelul activelor) de 30-40, sau sa se angajeze in operatiuni speculative care sa pericliteze in mod fatal banii deponentilor. Ironia face ca banci germane, incercand sa adopte modelul de business anglo-saxon (tributar castigurilor pe termen scurt), au facut plasamente investitionale foarte paguboase. Securitizarea fara oprelisti si interconectivitatea in crestere au accentuat pericolul de contaminare. Robustetea sistemelor economice s-a tot diminuat.

Este drept ca episodul Dotcom si mai ales atacul terorist din septembrie 2001 au impins Fed sa practice o politica monetara foarte laxa. In aceeasi logica intra scutirile de taxe introduse de Administratia Bush Jr., pentru a stimula economia. Ele au marit deficite ce erau in crestere din cauza angajamentelor militare (SUA sufera de ceea ce Paul Kennedy a numit overstretch - suprasolicitare). Criza financiara a facut ca datoria publica a SUA sa urce la peste 90% din PIB. Cheltuieli bugetare marite si supraindatorarea firmelor private au creat teren fertil pentru o criza majora.
  • A explica criza prin interventii guvernamentale pare sa recuze si existenta bancilor centrale
A explica criza prin interventii guvernamentale pare sa recuze si existenta bancilor centrale (se pledeaza chiar pentru free banking). Dar intreb: cum ar putea fi prevenit riscul de contaminare sau cum ar putea fi combatute riscuri sistemice? A spune ca orice entitate insolventa trebuie sa dispara nu convinge cand ai de-a face cu riscuri sistemice. Si daca sindromul too big to fail (prea mare ca sa fie lasat sa moara) este acut, ce este de facut? Parerea mea este ca ar trebui sa se aplice o legislatie antitrust, asa cum s-a facut in diverse alte industrii, dar imi imaginez replici de genul: nu trebuie interferat cu fortele pietei. Ca si cum piata nu poate conduce la abuz de pozitie dominanta si alte lucruri rele.

In Marea Depresiune au fost interventii ale guvernelor si bancilor centrale, care au incercat sa potoleasca exuberanta bursiera. Dar interventiile au fost palide fata de amploarea fenomenului. Panica a fost determinanta in colapsul unor banci. Iar blocaje politice au contribuit la incapacitatea guvernelor de a reactiona ferm. Caderea productiei si somajul au fost mult mai severe decat in criza de acum. Austeritatea impusa Germaniei prin Pacea de la Versailles si alte aranjamente ce au urmat (Planurile Dawes si Young) au creat disperare si frustrare si au permis nazistilor sa ajunga la putere. Exista o scrisoare memorabila trimisa de Norman Montagu, guvernatorul Bancii Angliei, omologului francez, Clement Moret, in care isi exprima deznadejdea ca oranduirea capitalista, democratica nu ar rezista unei crize devastatoare (vezi Liaquat Ahamed, Lords of Finance, 2010, p, 5).

Interventiile guvernelor in timpul crizei actuale se cuvine sa fie judecate, deci, nu numai prin prisma lectiilor de politica economica extrase din Marea Depresiune. Accente extremiste, sovinism si xenofobie erau vizibile in nu putine tari europene inainte de criza actuala. Acum, forte centrifuge puternice, primatul politicii nationale in detrimentul principiilor ce stau la baza Uniunii Europene, pun in pericol supravietuirea proiectului european. Si aici vorbim despre pace si conlucrare pe un continent de unde au pornit cele mai cumplite razboaie in secolul trecut.
  • A declara ca rezolvarea crizei financiare si economice actuale implica demantelarea statului social este o teza falsa
Conditiile prezente suna astfel: indatorare publica mult crescuta (ca urmare a preluarii unor datorii private) si instrumente de interventie cu forta diminuata considerabil -  deoarece dobanzile practicate de bancile centrale sunt foarte scazute si posibilitatea unor noi masuri de stimulare fiscala este mult ingradita. Avem si un context global ce nu ajuta economiile occidentale. Am in vedere pierderea lor de viteza in competitia globala si tensiuni generate de o criza care o precede pe cea financiara. Ma refer la criza statului social, al bunastarii (welfare state), asa cum s-a croit mai ales dupa al doilea razboi mondial (radacini a ceea ce numim statul modern / social merg in secolul XIX, in Prusia lui Bismarck si in anii ce au urmat Marii Depresiuni). Demografia si excese in asistenta sociala au provocat criza acestui esafodaj in ultimele decenii.

Dar a declara ca rezolvarea crizei financiare si economice actuale implica demantelarea statului social este, in opinia mea, o teza falsa. Germania si tarile scandinave ipostaziaza state sociale ce functioneaza relativ bine si care rezista in competitia globala. De altfel, modelul german (die Soziale Marktwirtschaft) si-a dovedit superioritatea fata de cel anglo-saxon. Mai mult, in aceste tari, ponderea bugetului public in PIB depaseste 50%. Necazurile din UE (UM) sunt mai cu seama in tarile sudice, unde coruptia endemica, clientelismul politic, texturi sociale si economice care incearca sa mentina statu quo-ul creeaza un handicap major de performanta economica si sociala. Lucrurile sunt, prin urmare, mai complicate si complexe in a explica de ce o societate functioneaza mai bine ca alta. Merita sa vorbim aici si despre capital social (in acceptia lui Robert Putnam), reguli formale si informale, civism, despre importanta valorilor morale, relatia dintre individ si comunitate etc.
  • Intre problemele sociale, merita o atentie speciala erodarea clasei mijlocii, ce a avut loc in ultimele decenii.
Contextul actual este mai dificil si din cauza inmultirii evenimentelor extreme. Calamitati naturale, efecte ale schimbarilor de clima, accidente tehnologice etc. se adauga la probleme economice si sociale provocate de imbatranirea populatiei, excese populiste si criza financiara actuala. Intre problemele sociale, merita o atentie speciala erodarea clasei mijlocii, ce a avut loc in ultimele decenii. Date oferite de OCDE te pun pe ganduri. Fiindca o clasa mijlocie viguroasa este fundament al democratiei, al functionarii sistemului de controale reciproce institutionalizate (checks and balances). Merita sa ne gandim si la situatia locurilor de munca, mai ales in randurile tinerilor. In UE-27 media somajului intre tineri este peste 20%, atingand 45% in Spania si peste 38% in Grecia! Exista "fire" ce leaga "los indignados" din Spania cu "tentefada" clasei mijlocii in Israel, cu manifestari de protest in diverse tari europene.

Este adevarat ca amalgamul de factori care a indus aceasta erodare are mai multe ingrediente. Au operat noi tehnologii ce pun pret pe calificari superioare, competitia globala etc. Paul Samuelson vorbea in anii 90  de jocuri cu suma nula in spatiul global ce conduc la pierderi de locuri de munca in SUA si tari europene. Aceasta tema a fost reluata de economisti si sociologi reputati. Peste Ocean, Robert Reich (care vorbea de intrarea intr-o era a nesigurantei si incertitudinii) si Larry Summers, iar in Europa Anthony Giddens (cu al sau the Third Way). Asemenea evolutii economice si sociale ingreuneaza mult sarcina guvernelor.

Sansele de prevenire a unei noi recesiuni au scazut din motive precum cele evocate mai sus. Dar nu imbratisez atitudinea ca lucrurile sa fie lasate in voia lor. Masuri de contracarare pot fi intreprinse.

Decizia Fed de a anunta ca principala dobanda va ramane la un nivel foarte scazut mai mult timp este binevenita. Dar aceasta masura se cuvine sa fie acompaniata de un plan credibil de corectie fiscala pe termen mediu si lung. Pe termen imediat, o taiere brutala de cheltuieli in SUA ar mari probabilitatea reintrarii in recesiune. Oricum, discutia despre intrarea in default a SUA este un nonsens. SUA detin inca preeminenta economica, tehnologica si militara in lume si furnizeaza principala moneda de rezerva (adica pot tipari moneda la nevoie, inca). Dar sunt motive serioase de ingrijorare. In perioada celui de-al doilea razboi mondial (cand datoria ajunsese la 120% din PIB), creantele asupra statului erau in mainile propriilor cetateni si ale corporatiilor americane, in covarsitoare proportie. Imediat dupa 1945, SUA erau hiperdominante in economia globala. Erau creditorul lumii libere, care a si pus pe picioare Planul Marshall de revigorare a Europei distruse si de stopare a ofensivei Uniunii Sovietice.
  • Motiv de ingrijorare sunt si perspectiva cresterii economice (inrautatita de criza), imbatranirea populatiei, cresterea ponderii serviciului datoriei publice in cheltuielile publice
Lucrurile stau altfel acum, din cauza deficitelor bugetare mari din deceniul trecut si a economisirii interne scazute, care au facut ca strainatatea sa detina peste o treime din stocul datoriei publice americane, tendinta fiind de crestere. Motiv de ingrijorare sunt si perspectiva cresterii economice (inrautatita de criza), imbatranirea populatiei, cresterea ponderii serviciului datoriei publice in cheltuielile publice. De aceea, agentiile de rating au amenintat ca, chiar daca se ajunge la un acord privind cresterea plafonului de indatorare, sanatatea finantelor publice americane devine o problema - daca nu se adopta masuri de corectie structurala. Aici intervine rolul ideologiilor concurente: democratii vorbind despre impartirea poverii, in timp ce republicanii (unde vocala este factiunea Tea Party) vor taierea masiva de cheltuieli.

Economisti apropiati cercurilor republicane, ca Martin Feldstein, au avertizat ca astfel de taieri conduc la o noua recesiune. Ce se intampla in SUA ne intereseaza in cel mai inalt grad, fiindca economia americana produce externalitati considerabile. Si pentru ca ar fi foarte rau ca in crenelul principal al democratiei sa asistam la paralizie politica (dysfunctional politics) de durata. Mai ales ca provocarile din anii ce vin sunt tot mai mari.

Situatia este si mai dificila in UE, in Uniunea Monetara (UM), care se confrunta cu o criza a datoriilor suverane si cu un sistem de guvernanta economica defectuos. UM nu este ceea ce economistii numesc o "arie monetara optima" (optimal currency area). Si politicii monetare ii lipseste companionul fiscal. Pactul de stabilitate si crestere nu a functionat.
  • Daca nu se va ajunge la elemente de federalizare fiscala (inclusiv emisiuni de obligatiuni comunitare), sansele ca UM sa reziste, cel putin in forma actuala, sunt mici
Criza arata ca politica monetara unica favorizeaza alocare suboptima a resurselor (inclusiv bule speculative) si ca mecanismele actuale de amortizare a socurilor asimetrice si de stimulare a convergentei economice reale au fost insuficiente. S-a intamplat in UM ceea ce unii au prezis: o "mezzogiornificare" a Sudului, o fractura economica in functie de avantaje comparative, care nu are cum sa nu creeze tensiuni (Paul Krugman, Geography and Trade, MIT Press, 1993, p. 80). Nici acum programul de reforma a guvernantei economice nu este rotund, astfel incat sa impiedice forte centrifuge sa actioneze. Si eu impartasesc punctul de vedere ca, daca nu se va ajunge la elemente de federalizare fiscala (inclusiv emisiuni de obligatiuni comunitare), sansele ca UM sa reziste, cel putin in forma actuala, sunt mici. Se poate imagina si eliminarea unor verigi din zona euro, dar cu costuri generale mari pentru a se preveni prabusirea acelor economii (care, fara asistenta, nu ar mai avea acces la pietele financiare) si a sistemelor bancare ce au expunere mare pe acele verigi.

Si eu cred ca este necesar ca Facilitatea Europeana pentru Stabilitate Financiara (EFSF) sa capete resurse sporite (cel putin o dublare, la peste 1.000 de miliarde de euro) si sa se simplifice procedurile de interventie pe piete. Incapacitatea EFSF de a opera cu celeritate a obligat Banca Centrala Europeana (BCE) sa preia tot mai multe functii fiscale. In fapt, BCE a dovedit ca este singura institutie europeana care poate actiona in caz de urgenta maxima.
  • Este necesar sa se abordeze mai ferm chestiunea industriei financiare, care incearca sa dilueze prevederi de reglementare a pietelor financiare
Sunt cifre care arata ca, in continuare, mari grupuri financiare obtin peste 60% din profiturile lor din operatiuni de trading. Trasaturi ale capitalismului de tip casino se mentin. Si ceea ce este mai ingrijorator, sindromul "too big to fail" nu este atacat in mod eficace. De ce grupuri mari sa nu fie sparte, sa nu se separe din nou investment banking de retail banking (asa cum pare sa incerce Comisia Vickers in Marea Britanie)? Aceasta face ca presiunea pe care o exercita industria financiara asupra guvernelor sa se perpetueze (vezi si articolul meu Cand finanta erodeaza economia si corodeaza democratia, Dilema Veche, 6 iulie; versiuni postate de Eurozine si European Council on Foreign Relations). Ar fi bine totodata ca G20 sa aiba in atentie prevenirea "razboaielor comerciale", dat fiind ca runda Doha a esuat si criza stimuleaza protectionismul.

Masurile schitate mai sus privind zona euro si SUA nu asigura, automat, o crestere economica corespunzatoare, care sa atenueze constrangeri fiscale mari. Daca situatia de ansamblu va ramane foarte dificila, nu este exclus sa traim ani cu inflatie ridicata in mare parte a lumii industrializate. Sunt economisti care evoca un asemenea scenariu ca posibila cale de reducere a datoriilor, publice si private. Kenneth Rogoff, fost economist sef al FMI, sugereaza ca bancile centrale sa anunte ca tintesc o rata de inflatie crescuta (The bullets yet to be fired, Financial Times, 9 august, a.c). Este exact ce am intrebat pe un membru al executivului Fed, la o dezbatere la Washington. Raspunsul lui Daniel Tarullo a fost ca o inflatie deliberata prezinta riscuri mari. Pe de alta parte, Fed a injectat deja multa lichiditate, care nu este exclus ca, la un moment dat, sa conduca la inflatie de chiar doua cifre.

Crestere economica scazuta sau chiar stagnare (o "japonizare" a Europei si SUA), inflatie inalta si cu atat mai mult ambele pot conduce la multa dezordine, la un malaise de durata. Deja tensiuni sociale sunt, mai ales in verigile slabe ale Uniunii Monetare, dar si in Marea Britanie, unde premierul David Cameron anunta recurgerea posibila la armata pentru asigurarea ordinii publice. Robert Kaplan a scris The Coming Anarchy (Venirea Anarhiei) cu mai bine de un deceniu in urma. Daca liderii din Europa si SUA nu vor gasi cai incat sa evite o combinatie rea (stagnare si inflatie), care nu creeaza locuri de munca, tensiuni mari vor marca evolutia Vestului in deceniul ce vine. Roger Cohen vorbeste despre "furie" (The Age of Outrage, International Herald Tribune, 13 august, a.c). Dupa prabusirea Zidului Berlinului, William Pfaff anticipa resurectia nationalismului in Europa, in conditiile globalizarii (The Wrath of Nations, Norton, 1993). Este usor de imaginat o combinatie distrugatoare intre furia unor multimi frustrate, disperate si guverne impinse spre autoritarism si nationalism in exces. Proiectul european ar fi pe duca si strigoi ai trecutului ar reinvia.
  • Mai este un aspect, putin comentat la noi: problema morala si de echitate
Companii importante vorbesc despre "responsabilitate corporatista sociala" (social corporate responsability). Unde este aceasta? Ca si raspunderea morala / fiduciara fata de clienti, cand se plaseaza produse financiare toxice unor investitori naivi, in timp ce distribuitorii produselor le short-eaza (mizeaza pe deprecierea activelor respective)? Unde este responsabilitatea, cand firme cu venituri nete de multe miliarde de dolari (euro) platesc fiscului cvasinimic? Si nici nu este moral ca pierderile marilor grupuri financiare sa fie suportate de cetateni, in mod sistematic, din ratiuni legate de riscuri sistemice. Acest cerc infernal trebuie sa fie rupt pana la urma.

Conteaza enorm si cum este distribuita povara corectiilor fiscale in societate. A neglija acest aspect este o dovada de miopie politica. Dupa o serie de scandaluri corporatiste (vezi cazurile Enron, Worldcom, Parmalat etc.), Claude Bebear, sef al patronatului francez, scria ca "Ils vont tuer le capitalisme" (Ei vor distruge capitalismul). Parafrazandu-l, ne putem gandi la economia de piata, la democratie. Cand evenimente extreme, "lebede negre" (black swans), cum le numeste Nicholas Taleb, pun la grea incercare capacitatea guvernelor de a gestiona treburile publice, sentimentul de echitate (fairness) in impartirea poverii devine esential in prezervarea cimentului social. Asa cum am remarcat cu alte prilejuri, Adam Smith, Max Weber, Kenneth Arrow, Amartya Sen si altii au subliniat relatia intre valori morale si o buna functionare a economiei, a societatii. Cand cinismul, lacomia, iresponsabilitatea fata de soarta celorlalti, egoismul, prevaleaza, anomiile deregleaza societatea.
  • Dominanta exercitata de industria financiara si erodarea clasei mijlocii sunt de rau augur pentru democratie
Cand grupuri de interese devin prea puternice, ele pot captura politica publicp. Asa s-a intamplat cu valul de dereglementari, dincolo de influenta cosmologiei pietelor perfecte. Cand societatea se polarizeaza, se creeazp premise pentru fragmentare sociala, pentru deteriorarea spatiului public (ca perimetru de dialog si ajungere la compromisuri), pentru articulari politice extremiste. Asemenea reactii sunt in nu putine tari din UE, in SUA. Polarizarea politica stridenta, intoleranta, extremismul sunt rau prevestitoare.
Trebuie subliniat rolul elitelor politice in traversarea crizei. Politicieni descumpaniti, care actioneaza prea tarziu si fac prea putin, accentueaza neincrederea cetatenilor in capacitatea guvernelor de a gestiona criza. Are sens sa discutam despre plusuri si minusuri ale "multiculturalismului".

Dar decretarea acestuia ca fiind un esec, fara nuantari, nu ajuta intr-o Europa ce imbatraneste si in care numarul imigrantilor este in crestere. Pentru a nu scapa haturile din mana, nu este suficient sa ceri demisia din conducerea Bundesbank a lui Thilo Sarrazin (autorul unei carti mult controversate in Germania, privind imigrantii). Lideri veritabili sunt cei care au forta sa spuna cetatenilor ca intram intr-o perioada a frugalitatii, ca sunt necesare modificari in stilul de viata (si din cauza problemelor ecologice). Liderii adevarati sunt cei care nu adopta masuri pe baza unor sloganuri ideologice. Vremurile de acum si cele ce vin reclama pragmatism, respingerea fundamentalismelor. Un lider de dreapta, daca nu va manifesta compasiune si respect pentru ce inseamna civilizarea capitalismului, va fi maturat intr-o democratie. Un lider de stanga trebuie sa aiba puterea politica de a convinge cetatenii ce il sustin ca este nevoie de o reforma a statului social. In acest cadru, este de judecat rolul Germaniei intr-o Uniune care este macinata de miscari centrifuge. Daca liderii nationali vor sacrifica principiile care stau la baza Uniunii, sansele ei de supravietuire devin tot mai mici.
  • Criza financiara amplifica o criza a statului social, care o premerge
Statul social trebuie sa fie reformat, fiindca in numeroase tari functioneaza peste putintele sale. Dar sistemul financiar trebuie sa fie si el reformat in mod radical. Fara imblanzirea pietelor financiare, alte crize, la fel de grave, ne vor vizita. Functionarea pietelor financiare nu este un dat celest si politicile publice le pot influenta! Asa s-a intamplat dupa Marea Depresiune si dupa al doilea razboi mondial. Suprafinancializarea a produs o criza economica fara egal dupa al doilea razboi mondial. Ea are efecte sociale profunde, care pot conduce la turbulente politice majore. Functionarea insasi a democratiei poate fi pusa in joc.


Citeste mai multe despre   




















Articol sustinut de BRD Groupe Société Générale

Atelier de idei. Cum te ajuta tehnologia sa-ti faci mai mult timp pentru tine si planurile tale

Munca multa, stres, ore peste program, termene limita, sedinte lungi. Uneori, asa arata ziua de lucru a multora dintre noi. Din acest motiv e foarte important sa investesti in lucruri care te pot ajuta sa iti folosesti mai bine timpul petrecut la birou. Sa lucrezi mai bine, mai usor si mai repede poate insemna mai mult timp pentru tine si pentru cei dragi. Iti propunem, asadar, cinci directii care te pot ajuta pe plan profesional si personal.

3578 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    eu nu am inteles niciodata... (Marţi, 16 august 2011, 14:07)

    me [anonim]

    unde se imprumuta...

    "erspectiva cresterii este incetosata si pentru ca salvarea sistemelor bancare a marit substantial datoriile publice. " -> pai si la cine se imprumuta de nimeni nu are de primit mai multi bani decat tre sa dea?!
  • 0 (0 voturi)    
    Intrebare retorica (Marţi, 16 august 2011, 14:27)

    Daniel [anonim]

    Ce nu am inteles eu d-le Daianu, in toti acesti ani, este urmatorul fapt: de ce atat in SUA cat si in Europa singura masura (exagerez ?) de rezolvare a acestei crize a fost SALVAREA bancilor. In SUA mai ales toate activele toxice ale bancilor au fost preluate la stat sau, alte banci, au fost nationalizate. In Europa la fel (in Irlanda daca nu ma insel aproape toate au fost nationalizate), accentul s-a pus pe SALVAREA bancilor. De ce ele nu au putut fi lasate sa intre in faliment daca, desigur, era cazul ? O intrebare retorica probabil ....
    • +2 (2 voturi)    
      raspunsul (Marţi, 16 august 2011, 15:42)

      Marcel Ionita [utilizator] i-a raspuns lui Daniel

      ... este chiar in articol.

      Anumite cercuri de putere din aria financiar-bancara au devenit un colos cu o extrem de mare influenta politica, ceea ce a dus la acest derapaj al guvernantei publice.

      Practic "bancile" au luat decizia ca trebuie sa se salveze pe ele insusi cu banii contribuabililor.

      Un articol interesant si comparabil la lungime este si articolul lui Michael Lewis de pe Vanity Fair [1] care face o analiza a modului in care germanii si-au luat-o in freza cu investitiile lor in America si cum zicea si dl. Daianu aici, germanii isi abandonasera modul consacrat de a face business in detrimentul goanei dupa profit. Smekerii de pe Wall Street le-a dat-o urat de tot, in special firmele de rating.

      [1] http://www.vanityfair.com/business/features/2011/09/europe-201109
    • 0 (0 voturi)    
      raspunsul e simplu... (Marţi, 16 august 2011, 16:06)

      UnCapsunarCanadian [anonim] i-a raspuns lui Daniel

      Cand a izbucnit criza si inainte de preluarea activelor "toxice" cash-ul era rege... nimeni nu mai imprumuta pe nimeni... datorita modului cum au fost construite activele "toxice" la momentul acela nu mai valorau nici cat o ceapa degerata... (s-ar putea sa mai valoreze ceva mai tarziu dar asta e o alta poveste). Nu stiu cum e prin Europa, dar in US si Canada totul se misca prin credit. Puteai sa-ti cumperi casa cu 0% avans si in US fara verificare de venit sau alte bunuri(imprumuri ninja), masina cu 0% dobanda, si alte bunuri la fel. Lasand bancile fara bani s-ar fi restrictionat creditul in asa masura incat numai cei cu cash ar mai fi putut cumpara ceva. Cum acei cu cash sunt foarte putini, economia s-ar fi prabusit... (in US o gramada de job-uri sunt in sectorul servicilor)... Una peste alta scazand cererea, economia ar fi intrat si intr-o spirala dezinflationista si preturile ar fi inceput sa scada de la o zi la alta... Daca ai avea bani si preturile ar scadea continuu, ti-ai amana cumparaturile necesare in idea de a le lua mai ieftine... Alt cui in costiug...

      Singura solutie a fost ca statul sa sa "preia" activele toxice de la banci, acestea sa aiba bani ca sa dea imprumuturi si economia sa continue sa functioneze in continuare... Lucrul asta a fost deja folosit in 2000 si treaba ar fi mers din nou, dar problema e ca americanii sunt deja inglodati in datorii pana peste cap, rata de economisire era negativa de ceva vreme (adica cheltuiau mai mult decat castigau), mortgage-urile (imprumutirele pentru cumpararea unei case) sunt de foarte multe ori mai mari ca valoarea casei...

      Care va fi iesirea nu se stie, dar pana una alta Federal Reserve pastreaza rata la 0% in idea de a stimula imprumuturile, cheltuielile si investitiile... dupa parerea mea slaba speranta..

      numai bine
      UnCapsunarCanadian
  • +2 (2 voturi)    
    Domnule Daianu, jos palaria! (Marţi, 16 august 2011, 14:50)

    Radu [anonim]

    In semn de respect pentru acuratete si claritate.
    Cine are ochi de citit, sa citeasca si sa inteleaga ... traim vremuri interesante!
    • 0 (0 voturi)    
      perfect de acord (Marţi, 16 august 2011, 15:19)

      ceferistul [anonim] i-a raspuns lui Radu

      am citit cu sufletul la gura acest articol, pur si simplu nu imi venea sa cred ca cineva e in stare sa sintetizeze toate aceste probleme pe lungimea unui articol.
      • +1 (1 vot)    
        Excelent (Marţi, 16 august 2011, 15:42)

        klz [anonim] i-a raspuns lui ceferistul

        N-am citit o analiza atat de obiectiva, clara si exacta de cand am inceput criza, de la NY Times si pana la WSJ.

        Felicitari, dl. Daianu, ati dovedit (pentru a cata oara?) ca sunteti un specialist in adevaratul sens al cuvantului.
        Jos palaria.. Pacat ca nu avem mai multi oameni ca dvs. in tara noastra.

        P.S. Poate ii trimite cineva linkul cu articolul dlui. Aligica, sa vada si dansul ce inseamna o analiza.
  • -3 (3 voturi)    
    cam greu (Marţi, 16 august 2011, 15:02)

    vasilache [anonim]

    e dificil de urmarit un asemenea articol. nu neg utilitatea lui si competenta autorului dar pentru un portal de stiri un asemenea articol e foarte lung si intortocheat. asta e marele pacat al lui Daianu - exprimarea - de multe ori nu se intelege ce vrea sa spuna.
    • +1 (1 vot)    
      mai mult! (Marţi, 16 august 2011, 15:30)

      Marcel Ionita [utilizator] i-a raspuns lui vasilache

      Dar voi nu reusiti sa cititi mai mult decat ce scrie pe o carte de joc?!

      Articolul este foarte bine structurat si creaza o imagine de ansamblu a unei situatii economico-financiar-sociale. Ar fi multe lucruri de spus pe aceasta tema si ar fi multe de povestit, in primul rand din instorie, istoria recenta a finantismului, care nu este tocmai lipsita de efervescenta.

      Sistemul financiar actual de model anglo-saxon isi are radacinile undeva in secolul XVII, cand olandezii au fondat prima bursa pentru finantarea companiilor transportatoare de marfuri din India.

      In mai bine de 500 de ani sistemul a evoluat iar prima grea incercare in istoria lui moderna a fost evident marea depresie din perioada interbelica. Criza actuala nu a ajuns sa aiba acea amploare. Ca analogie, putem considera ca aceea criza a fost echivalentul Chernobyl iar actuala criza o putem compara cu dezastrul de la Fukoshima. S-a invatat ceva din aceea criza, dar se pare ca totusi nu destul.

      Daruieste 20-30 de minute din viata ta pentru a citii un articol cu consecventa.
    • 0 (0 voturi)    
      simplist spunand... (Marţi, 16 august 2011, 16:24)

      UnCapsunarCanadian [anonim] i-a raspuns lui vasilache

      totul se datoreaza disparitiei motorului economic si globalizarii...

      In anii 90 motorul economic a fost IT-ul, iar in anii 2000 s-a crezut ca sectorul financiar si consumul exagerat ar putea fi noul motor al cresterii economice... de ex iti cumperi o casa, cumperi, it trebuie si mobila noua, faci si renovari ca nu-ti mai place bucataria sau baia, mai cumperi si o masina noua (eventual un BMW sau Audi, Volvo, etc) sau o barca ca doar ti se cuvine, nu-i asa?
      Globarizarea a contribuit si ea la criza economica pentru ca toate joburile din industrie s-au mutat in China si in Asia care produc in principal pentru piata americana, pentru ca americanii sa aiba produse ieftine... De exemplu Foxconn o comanie care produce mai toate electronicele (inclusiv pentru Apple) are spre 1 milion de angajati... angajati care ar putea fi in US, Europa, etc... si care produc dar nu pentru China... in China nu sunt foarte multi care-si permit un iPhone...

      numai bine
      UnCapsunarCanadian
  • +1 (1 vot)    
    Nu e miraj. (Marţi, 16 august 2011, 15:18)

    ion [anonim]

    "fiindca persoane cu IQ foarte inalt (intre care fizicieni si matematicieni) au fost atrase de mirajul castigurilor astronomice".
    Unii chiar castiga, ce nu se mentioneaza cel mai adesea e ca cel putin pe "derivate" altii au pierdut tot atat: deci s-au schimbat doar detinatorii fara sa se realizeze nimic util( clamata lichiditate-?). Chiar azi am citit un articol foarte inteligent in care unii preamareau caderea bursei pt ca a favorizat obtinerea unor castiguri spectaculoase....!!!
    • 0 (0 voturi)    
      share (Marţi, 16 august 2011, 15:44)

      Marcel Ionita [utilizator] i-a raspuns lui ion

      impartaseste-ne si noua articolul pe care l-ai citit! Multumesc :)
  • 0 (2 voturi)    
    miturifondatoare (Marţi, 16 august 2011, 15:26)

    euNuke [anonim]

    "Dereglementarea a condus la cerinte de capital propriu si de lichiditate tot mai putin constrangatoare [...]"
    Asa-zisa de-reglementare nu a condus la 'cerinte' mai putin constrangatoare, mai exact conditii mai putin restrictive, ci insasi reglementarea a creat cadrul mai lax pentru societatile de asigurari si bancile comerciale introducandu'le in sfera corporatiilor privilegiate, recte detinatoare de licenta pentru jocurile financiare si totodata abonate la creditul ieftin oferit de stat, ilicit si imoral; sesizati nuanta? de-reglementarea presupune retragerea statului din normarea activitatilor financiare,or, acest lucru nu s'a intamplat, ci, din contra, vechile, batatoritele norme ce protejau depunerile populatiei prin impunerea unei separari a domeniilor de activitate a bancilor comerciale si celor de investitii au fost inlocuite cu altele ce au marit masa debitorilor institutionalizati, au impulsionat fluxul monetar si au generat transferuri rapide si masive de fonduri publice in sfera privata a economiei; pe scurt, o operatiune de spalare de bani publici iliciti desfasurata sub reglementarea si supravegherea atenta a administratiilor din ultimii 12 ani, de care au beneficiat si marile banci centrale europene, fara ca cineva sa ridice obiectii sau sa aiba scrupule legate e moralitatea participarii la festin; tot auzim de o asa-zisa dereglementare, termen utilizat indeosebi in argumentatia economistilor etatisti ce si'ar combaterea crizei prin noi reglementari desi guvernele si'au dovedit deja incompetenta si reaua-credinta in administrarea finantelor publice dispunand discretionar de competenta emiterii de moneda; o simpla lege american ce modifica o reglementare bancara din 33 este echivalata in mod absurd cu o retragere a statului din postura de legiferator, desi normele financiare sint in prezent mai multe si mai amanuntite ca niciodata, iar faptul ca aceste legi recente ar putea fi proaste, ineficiente este scuzat cu o inchipuita dereglementare a finantel
    • +3 (3 voturi)    
      Nu stii sa asezi un text in pagina (Marţi, 16 august 2011, 16:07)

      klz [anonim] i-a raspuns lui euNuke

      ...dar ii dai lectii tu, Purice, Elefantului?
      Incredibil tupeu..
      • -1 (1 vot)    
        plusvaloareegalmit (Marţi, 16 august 2011, 18:39)

        euNuke [anonim] i-a raspuns lui klz

        No, nu-i bai ca nu ma pricep la asternut memorii pe asfalt virtual, ca vad te'ai prins si dumneata ca este vorba de o lectie. Plina de tupeu, fireste, din moment ce puricele prospera, iar elefantii is pe cale de disparitie. Singura dumitale dilema ar trebui sa fie legata de supravietuirea rinocerilor in timp de criza...daca acestia se gudura pe langa mamutii vremurilor in timp ce se stropsesc la fiece purice ivit intre ochi o sa'i ajute in vreun fel sa le creasca coada, recte ratingu?
        • 0 (0 voturi)    
          Ba e bai (Marţi, 16 august 2011, 20:49)

          klz [anonim] i-a raspuns lui euNuke

          Un zid de litere trantit intr-un comentariu este agasant and dificil de urmarit. Tu stii asta insa nu te intereseaza. Prin urmare, de ce postezi? Stai in cusca ta si pastreaza opiniile conspirationiste pentru vocile care ti le-au divulgat.
  • 0 (0 voturi)    
    hmmm... (Marţi, 16 august 2011, 16:01)

    mary [anonim]

    Extrem de precisa analiza domnului Daianu.

    Am gasit extrem de interesanta aprecierea legata de fuga creierelor din domeniile care ar fi trebuit sa contribuie in alte domenii ...

    La fel apreciez preocuparea legata de erodearea clasei mijlocii, si a legaturii exprimate intre aceasta si starea democrata existenta intr-o natiune...

    Fascinanta viziunea !

    Doua puncte unde am retineri:

    1. Dereglementarea pietelor financiare - pentru ca pana la urma ori cate reglementele sunt aplicate, omul intra in sistem si evident apar elementele subiective. De aceea inclin sa cred ca practic a fost mai mult de o lipsa monitorizarii acestor piete dereglementate...

    Cumva vine in sprijinul observatiei mele si remarca dl.Daianu legate de problema morala si echitatea - mentionate spre sfarsitul articolului.

    2.demantelarea statului social, o teza falsa. Aici chiar sunt ferm impotriva acestei afirmatii.

    Daca exemplele citate de dl. Daianu functioneaza este pentru ca ele sunt aplicate in state puternice a caror economie poate duce curent o sarcina sociala. Nu vreau sa afirm ca statul nu trebuie sa se preocupe de aspectele sociale care erup in societate, dar in sine, societatea poate sa fie modelata pentru a se auto-sustine.

    Uitati-va ce discutii sunt generate in jurul politicilor propuse si reglementate de administratia Obama. Se intampla asta pentru ca sistemul nu accepta statutul de stat asistential. Si nu cumva este mai sanatos pentru o societate sa dovedeasca o aplecare spre initiativa, spre mici afaceri decat sa fie transformata intr-un rezervor de asistati?

    Usor se poate ajunge la situatia mereu critica de stat indatorat cu o multime de asistati, care isi creaza un reflex din comportamentul asistat.
    Cum poti intr-o astfel de societate sa ceri cresterea competitivitatii? Cum vrei ca natia sa evolueze, sa progreseze,chiar daca greseste, daca nu incearca, daca nu inoveaza, poate de multe ori fara prea mare succes. Dar progreseaza..De aceea aici am cele mai serioase retineri
    • 0 (0 voturi)    
      Raspuns (Marţi, 16 august 2011, 16:25)

      klz [anonim] i-a raspuns lui mary

      1. Te contrazici.. Sustii ca dereglementarea nu a fost nici o problema insa inclini sa crezi ca lipsa monitorizarii a fost o problema. Lipsa monitorizarii = dereglementare. Asa, pt. cultura ta generala.

      2. Autorul ti-a raspuns. In tarile in care statul social functioneaza, acest lucru se intampla pentru ca populismul extrem, coruptia etc sunt la nivel minim. In tarile in care nu functioneaza sunt la nivel maxim. In aceste tari, nu va functiona niciodata nimic pana nu se rezolva problemele mentionate.
      • 0 (0 voturi)    
        pentru usurinta in intelegere... (Miercuri, 17 august 2011, 10:29)

        mary [anonim] i-a raspuns lui klz

        ... ce ar fi daca am folosi exemple.

        1. Reglementarea este diferita de supravegherea, de monitorizarea. Sunt nuante fine. De exemplu, asupra preturilor, intr-o economie de piata nu se intervine, nu sunt reglementate, dar se urmareste/monitorizeaza stabilitatea preturilor.

        Mai pot sa dau si alte exemple, daca este cazul.

        Care va sa zica sa nu suprapunem dereglementarea cu lipsa de analiza, monitorizare. Hai sa gandim un pic mai larg...

        2.Hihihi, imi dai practic dreptate. Multumesc!

        Oricum ar fi statul acela, cu coruptie mare sau mai mica, un stat care adopta statutul de stat asistential isi distruge incet si sigur natia sa.

        Statul asistential deformeaza comportamentul cetatenilor lor, descurajeaza, mai mult sau mai putin, initiativele, competitita. Acum statul se confrunta in Europa cu o problema imbatranirea populatiei, si nu cred ca abordarea asistentiala faciliteaza rezolvarea problemelor legate de sistemul de pensii..

        Nu este productiva lansarea pe piata a unei astfel de teorii. In Ro, din comoditate, gasesti usor adepti la o astfel de teorie , oameni dispusi sa o tina puternic in brate.

        Tocmai acest comportament trebuie inlaturat, distrus cu brutalitate, daca se poate, pentru nu este deloc benefic, acum sau mai tarziu.

        Trebuie incurajata actiunea, responsabilizarea, afacerile, investitiile pentru ca practic vremurile mai bune vin numai si numai daca actionezi. Sunt oportunitati, se spune ca de fiecare data orice criza a deschis oportunitatile, si asta se intampla si acum.

        Ele nu vin daca nu le croieste fiecare din noi, acolo unde este.

        In concluzie imi sustin pozitiile.

        Pe de alta parte recunosc munca depusa de dl Daianu si faptul ca mereu s-a preocupat de formarea tinerilor si nu numai.

        Mereu dl. Daianu a adus elemente importante in discutie, asa cum sunt si cele din acest articol.

        Aplauze pentru HN pentru ca reuseste sa gazduiasca o discutie pe un subiect atat de interesant si de bogat in puncte de vedere.

        Mai revin, daca este cazul.
        • 0 (0 voturi)    
          . (Miercuri, 17 august 2011, 14:36)

          klz [anonim] i-a raspuns lui mary

          Cum supraveghezi produse derivate in care sunt implicate banci si fonduri de investitii din 15 tari? Dar hai sa zicem ca supraveghezi.. ce faci daca observi o situatie riscanta? Spui ca dereglementarea nu este o problema, deci nu ai ce legi sa aplici pentru a stop fenomenul. Activitatea de supraveghere are scopul de a verifica daca sunt respectate reglementarile. Fara acestea, poti sa supraveghezi pana faci peri albi, o faci degeaba. Produsele derivate, care au avut o influenta majora in raspandirea crizei, au fost legale. Riscante, toxice, numeste-le cum vrei dar au fost legale - aici a fost problema.


          Nu ti-am dat dreptate. Realitatea te contrazice. Statele sociale moderne, cum sunt tarile scandinave, nu distrug nimic. Ba din contra, au suportat efectele crizei mai bine decat statele modelului economic anglo-saxon.
          • 0 (0 voturi)    
            multumesc de raspuns! (Miercuri, 17 august 2011, 18:04)

            mary [anonim] i-a raspuns lui klz

            La punctul doi, care va sa zica privim din directii diferite si avem argumente diferite.

            Imi pare ca este normal sa fie si pareri opuse. Balanta o sa fie inclinata de realitatea de acum si/sau peste ani cand se vor discerne mai clar consecintele acceptarii sau respingerii statului asistential.

            Eu cred in continuare in teoria mea, care imi pare ca trebuie musai aplicata, cel putin in RO, si chiar daca avem argumente diferite mi se pare ca cel putin in ceea ce priveste RO putin am cam cazut la un acord.(adica avem coruptie si nu putem aplica statutul de stat asistential)

            La prima intrebare: avem notiuni diferite de reglementare-dereglementare, supraveghere si de monitorizare - hai sa spunem citire, analiza si interpretare pe baza datelor culese din piata.

            Un produs nou, atractiv ambalat poate ascunde multe bubite...

            Crezi ca nu se stiau problemele din sistem inainte de declansarea crizei? Ele au fost recunscute de experti si daca accesezi putin Forbes - sectiunea video - ai acolo niste interviuri trasnet legate de problemele sistemice care se stiau si despre ezitarile care au condus la declansarea crizei.

            Un raspuns mai punctual la prima intrebare, insa, te rog sa il ceri, in liniste, de la mamica Merkel si taticu Szarkozy! Cei doi titani ar trebui acum sa agreeze masuri si planuri de actiune pentru a preveni si evita in viitor asemenea probleme.

            Eu mi-am exprimat punctul de vedere in urma cu cca 1,5 ani la DW. Oamenii astia doi, sunt putin cam tare nepriceputi in finante, nu isi prea inteleg rostul lor de mare anvergura pe piata financiara europeana - mai ales Madam Merkel- , incurca si pe altii si raman pana la urma niste birocrati si atat.Oare de ce nu isi trimit expertii lor, cei mai buni si mai buni pe care ii au, ca sa lamureasca datele problemei, sa agreeze solutii si, mai apoi, sa ia decizii rapide, cu totii cat sunt in EMU?

            Cu scuze pentru extindere, dar numai nervi la stomac imi fac...

            Mi-a facut placere Klz ca am dialogat un pic
            Toate bune!
  • 0 (0 voturi)    
    D´le. D.Daianu, inca o data , cu tot respectul ! (Marţi, 16 august 2011, 18:15)

    tzcumbaru´ [anonim]

    motto:
    reglementare absoluta=echilibru perfect

    poate data viitoare,(va citesc articolele, de fiecare data cu deosebit interes si placere) o sa va aplecati asupra unui fenomen al carui efect este putin dezbatut, -sau chiar deloc-, in romania, cum ar fi :



    Shadow Banking System -> boom-ul economic & criza financiara.

    evident, nu-i decat o sugestie.



    in rest, jos palaria si toata stima !
  • 0 (0 voturi)    
    citeva comentarii (Marţi, 16 august 2011, 19:33)

    Capshunar American [anonim]

    1) "Unii afirma ca interventiile statului sunt de blamat pentru criza, dand ca exemplu politica SUA de sprijinire a achizitionarii de locuinte de catre cetateni cu venituri foarte mici (prin Fannie Mae si Freddie Mac)"

    Din nefericire politica SUA este de sprijinire a pietii imobiliare per ansamblu, nu doar pentru cetatenii "cu venituri foarte mici". Cele doua firme pomenite (Fannie Mae si Freddie Mac) garanteaza imprumuturi imobiliare de pina la 625,000$!!! In plus, de vreo trei ani de zile incoace guvernul SUA ofera sau garanteaza 95% din imprumuturile imobiliare din SUA. Guvernul SUA categoric detine o parte importanta din vina pentru colapsul actual, din cauza interventionismului practicat inainte de criza:

    a) Guvernul a fortat bancile sa dea imprumuturi imobiliare folosind alte criterii decit cele de bun-platnicie, garantii si venituri ale creditorului. Bancile evitau sa dea imprumuturi prin mahalalele rau famate ale marilor orase, pe-acolo pe unde locuiesc oameni cu probleme sociale mari, deoarece acestia nu prea isi plateau ratele la timp, nu prea ofereau garantii samd. Cind au inceput sa se dea milioane de astfel de imprumuturi, garantate de guvern, riscul in sistem a crescut considerabil si, intr-un final, situatia a explodat in 2008 cind a inceput asa-numita criza "sub-prime".
  • 0 (0 voturi)    
    (continuare 1) (Marţi, 16 august 2011, 19:34)

    Capshunar American [anonim]

    b) Guvernul a sprijnit in mod activ sistemul de acordare a creditului imobiliar cu avans zero sau minuscul. In mod traditional bancile solicitau un avans de 20%, din motive de risc. Guvernul a incurajat bancile sa reduca avansul in ideea ca astfel imprumuturile vor deveni mai accesibile. Ce-i drept, asta s-a intimplat, dar totodata astfel a crescut masiv riscul lor din cauza faptului ca tot soiul de neaveniti au luat imprumuturi pe care n-ar fi trebuit sa le ia. A ramas celebru exemplul unor tarani hispanici care se ocupau de cules capsuni in California si care au luat un imprumut imobiliar de 750,000$. Credeti ca guvernul SUA a inteles ceva in urma crizei? Ei bine nu, la ora actuala guvernul continua sa ofere prin FHA (Federal Housing Authority, o agentie guvernamentala) cu avans de 3,5%!!! Zilele trecute citeam despre o persoana din California care tocmai si-a luat o casa cu imprumut tip FHA de 700,000$. Ce ocupatie avea aceasta persoana? Stewardesa.

    2) "Fara a respinge ab initio aceste argumente, consider ca ele eludeaza fondul chestiunii: dereglementarea pietelor financiare in ultimele decenii, care a accentuat o functie a lor destabilizatoare. "

    Dumneavoastra considerati ca pietele financiare erau reglementate in secolul 19? Sau in secolul 18? Daca nu, atunci cum se face ca lumea n-a pierit in haos din cauza lor? Pietele libere sunt instabile prin definitie. Nu poate exista doar libertatea de a face profit fara libertatea esecului. Este perfect posibil ca anumite legi abolite, pe care le-ati mentionat, sa fi favorizat cresterea speculatiei insa de aici si pina la a spune ca acesta ar fi "fondul chestiunii" mi se pare complet hazardat.

    Daca este sa vorbim de chestiuni de fond, am putea la fel de bine sa pomenim faptul ca sistemul bancar fractionar (pentru cititorii mai putin informati: bancile pot acorda credite de zece ori mai mari decit au depozite) ar putea fi un alt factor foarte important, intrucit induce din start ideea de speculatie in sistem.
    • -1 (1 vot)    
      Federal Housing Authority (Marţi, 16 august 2011, 21:13)

      klz [anonim] i-a raspuns lui Capshunar American

      Capsunare spune:

      "Cind au inceput sa se dea milioane de astfel de imprumuturi, garantate de guvern, riscul in sistem a crescut considerabil si, intr-un final, situatia a explodat in 2008 cind a inceput asa-numita criza "sub-prime". "

      Intre timp, in lumea reala:

      "In 2007, the FHA backed about $60 billion of residential mortgages."

      http://www.bankrate.com/finance/mortgages/what-to-know-about-fha-loans-1.aspx

      Adica Guvernul a incurajat bancile sa reduca avansul garantand pentru, tineti-va bine, aproximativ 2% din totalul creditelor ipotecare! Procent anual relativ constanta pe o perioada foarte lunga de timp.

      Abia dupa ce a inceput criza, procentul a ajuns la 20-30% pentru ca a inghetat creditarea, asemanator cu ceea ce s-a intamplat si la noi cu programul Prima Casa.

      Dar de ce sa ne complicam cu cifre plictisitoare (reale) cand putem oferi dovezi anecdotice, cu mexicani si stewardese? A, pentru ca argumentul tau cade in nas.. probabil de-asta.

      Restul postarii tale pleaca de alte premize false, uneori hilare, dar te las pe tine sa le descoperi, tema pentru acasa.
      • 0 (0 voturi)    
        re: FHA (Miercuri, 17 august 2011, 0:25)

        Capshunar American [anonim] i-a raspuns lui klz

        Sunt dezamagit ca nu aveti contra argumente sau putinta de va exprima dezacordul fata de comentariile altfel decit folosind citeva obraznicii. Voi incerca totusi sa va raspund la ceea ce pot.

        "Adica Guvernul a incurajat bancile sa reduca avansul garantand pentru, tineti-va bine, aproximativ 2% din totalul creditelor ipotecare! Procent anual relativ constanta pe o perioada foarte lunga de timp."

        FHA nu a fost singura sursa de imprumuturi sub-prime si nu a fost singura sursa de imprumuturi cu avans mic. Daca sunteti amator de cifre si referinte va recomand compilatia urmatoare, de exemplu: http://en.wikipedia.org/wiki/Subprime_mortgage_crisis

        Printre altele, de acolo puteti afla aproximativ care a fost dimensiunea problemei. In 2005, de exemplu, cei care si-au cumparat prima casa au dat un avans median de 2%, iar aproape jumatate dintre acestia au dat avans zero. In 2005 cca 40% din tranzactii au implicat cumpararea unei prime locuinte, deci au fost incluse in aceste date statistice. Pentru detalii suplimentare: http://www.realtor.org/RMODaily.nsf/pages/News2006011701?OpenDocument

        De asemenea, tot din articolul de pe Wikipedia putem afla ca imprumuturile de tip sub-prime au ajuns pe la circa 20% din total, intre 2004 si 2006: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/ef/U.S._Home_Ownership_and_Subprime_Origination_Share.png
        • -1 (1 vot)    
          Ca la Ploiesti (Miercuri, 17 august 2011, 10:54)

          klz [anonim] i-a raspuns lui Capshunar American

          Ai incercat sa demontezi afirmatiile autorului privind interventia statului si dereglementarea sistemului financiar prin crearea unui argument care se bazeaza pe asa-zisa presiune a statului vinovat "fortarea" bancilor sa dea credite ipotecare.

          Acum vad ca ai intors-o. Sa-ti intre bine in cap faptul ca FHA, care reprezinta statul, nu a avut un impact semnificativ in declansarea crizei. Cunosti o alta agentie guvernamentala care a influentat creditarea in sensul mentionat?

          Din linkul tau: "Causes proposed include the inability of homeowners to make their mortgage payments (due primarily to adjustable-rate mortgages resetting, borrowers overextending, predatory lending, and speculation), overbuilding during the boom period, risky mortgage products, high personal and corporate debt levels, financial products that distributed and perhaps concealed the risk of mortgage default, bad monetary and housing policies, international trade imbalances, and inappropriate government regulation."

          Arata-mi te rog, unde ai citit tu despre fortarea bancilor de catre stat si sprijinirea masiva a creditului cu avans zero.

          Restul raspunsului tau este redundant. Nu am citit nimic despre influenta statului deci nu ma intereseaza.
  • +1 (1 vot)    
    (continuare 2) (Marţi, 16 august 2011, 19:35)

    Capshunar American [anonim]

    3) "Intre efectele suprafinancializarii, intalnim "deturnarea" de materie cenusie, fiindca persoane cu IQ foarte inalt (intre care fizicieni si matematicieni) au fost atrase de mirajul castigurilor astronomice"

    Perfect adevarat. Stiti insa ce alternative au acesti matematicieni si fizicieni? In meseria lor, o slujba in invatamintul superior se obtine extrem de dificil, este deosebit de greu si de stresant sa se obtina titularizarea pe post iar plata este foarte modesta. Alta varianta ar fi recalificarea: sa lucreze pe la firmele de IT, care, apropos, se extind in China si India, nu in SUA, sau sa faca o alta scoala (stiu pe cineva cu doctorat in chimie care s-a facut avocat).

    4) "Fara dereglementare, adica fara abuz de securitizare si inovatii financiare toxice, ipotecile fara valoare din sectorul imobiliar din SUA nu ar fi ajuns sa fie raspandite spre toate azimuturile. "

    Sa nu punem semnul egalitatii intre dereglementare si abuzuri, sunt chestiuni diferite! Este ca si cum cineva ar spune ca din cauza ca statul "iti da voie" sa-ti cumperi BMW o sa mergi cu 200km/h prin localitate si-o sa iei pietoni pe capota, asa ca mai bine sa n-ai voie sa-ti iei decit bicicleta.

    5) "Si ceea ce este mai ingrijorator, sindromul "too big to fail" nu este atacat in mod eficace. De ce grupuri mari sa nu fie sparte, sa nu se separe din nou investment banking de retail banking (asa cum pare sa incerce Comisia Vickers in Marea Britanie)?"

    Aceste grupuri enorme nu sunt sparte pentru ca au o influenta mult prea mare. Poate ca ati auzit de conceptul "too big to exist". Din nou, guvernul SUA a zis ca face un bine si n-a lasat citeva firme sa dea faliment (ca sa salveze sistemul actual), iar treaba asta a dus la creearea unor monstri si mai mari si la o crestere si mai mare a riscului.

    Multumesc.
    • 0 (0 voturi)    
      dereglementareregularizata (Marţi, 16 august 2011, 20:04)

      euNuke [anonim] i-a raspuns lui Capshunar American

      Excelenta seria de comentarii capshunarule. Multzam pentru efort si rabdare [este evident ca scrii din capul tau, fara copiute si notite din deceniul trecut ca alde profesorashii si expertzii din Romania, si in plus nu obtii nici beneficiu de imagine, nici gadilatura telectuala din moment ce nu'ti pasa daca cititoru te re/cunoaste dupa nume]


Abonare la comentarii cu RSS





Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică