La cinci decenii de la construirea in inima Europei a Zidului Rusinii, un zid ce avea sa desparta fara mila familii si prieteni, tine de domeniul suprarealismului sa vezi oameni care regreta acele timpuri ale fricii, umilintei si dezonoarei. Zidul Berlinului a fost impus ca simbol al distinctiei dintre o lume a nelibertatii si una a libertatii. Totalitarismul reprezenta o lume in care individul era strivit in numele adevarului superior al Partidului, adica al unei clici de indivizi amorali, venali si imbatati de putere. Germanii din Est votau, cum se spunea, cu picioarele, fugeau de binefacerile “socialismului real”. Intre acestia, Florian Havemann, fiul lui Robert Havemann, intelectual marxist disident, nemesis-ul regimului DDR. Sa amintesc retragerea cetateniei in 1976 lui Wolf Biermann, poet, autor si cantaret de balade, om al stangii anti-autoritare, fiul unui antifascist mort la Auschwitz, discipolul lui Hans Eisler, compozitorul imnului de stat al RDG ( fratele faimoasei militante anti-staliniste Ruth Fischer,) autorul, in 1970, al celebrei “Die Stasi-Ballade” cu acele cuvinte devenite proverb, “Die Stasi is mein Ecker/Mein Ecker/Mein Eckermann”, referinta usturatoare la ascultarile si inregistrarile politiei secrete, ori acele cuvinte desore prietenul sau persecutat,”oder irgendwo und wann/mit dem Teufel Havemann” (neo-stangistii nu-i iarta lui Biermann apostazia, renuntarea la crezul marxist, faptul ca a sustinut actiunea NATO in Kosovo si razboiul din Irak):
http://www.youtube.com/watch?v=v2K47KkZc_M
Fondata in octombrie 1949 in zona sovietica de ocupatie, die sogennante DDR, cum i se spunea, era o nascocire a lui Stalin si a instrumentelor sale locale (Wilhelm Pieck, Walter Ulbricht si colaborationistul ex-social democrat Otto Grotewohl). Cladid pe scheletul Comitetului “Germania Libera” constituit cu binecuvantarea lui Stalin,Molotov si Beria in URSS, se pretindea un stat antifascist, insa a refuzat sa plateasca vreodata despagubiri victimelor dementei politici de exterminare a evreilor practicata de nazisti. Era o dictatura de fapt o dictatura cinic-politieneasca, asa cum se poate vedea din exceptionalul film “Das Leben der Anderen”.
http://www.youtube.com/watch?v=n3_iLOp6IhM
Au existat nise ale societatii civile, dar acestea au fost prigonite sistematic, in pofida sustinerii de catre bisericile catolica si luterana a miscarilor pacifiste independente. Am scris pe larg despre aceste miscari intr-un articol aparut in 1987 in revista “Problems of Communism”, intitulat “Nascent Civil Society in the GDR”. Istoricul Georg Herbstritt mi-a spus in 2007 ca textul meu circula in mediile disidente din Berlinul de Est si ca exemplarele xeroxate fusesera confiscate de catre Stasi. Era insa greu de pronosticat colapsul RDG intr-un timp atat de scurt, in chip predominant, dar nu exclusiv non-violent (regimul a organizat oribile campanii represive in 1988 si 1989 impotriva demonstrantilor pasnici arestati si batuti de politia comunista). S-a dovedit insa ca era vorba de un castel din carti de joc, un penitenciar cu pretentii statale, ca fara sprijin constant din partea URSS, nu existau sanse de supravietuire pentru RDG.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
