Dincolo de discutiile si acuzele infinite de la televiziunile de stiri, populatia pare sa acorde un cec in alb actualei puteri: faceti ce credeti ca e mai bine sa trecem prin desertul actualei crize economice mondiale.
Asa se explica lipsa de reactie a populatiei la recenta strategie fiscala 2012-2014. Cei afectati de strategie, bugetari si pensionari, nu sunt in concedii prin Turcia sau alte destinatii exotice. Sunt acasa. Dar inteleg ca alta cale de a iesi din impas nu prea exista. Asta, daca nu punem la socoteala declaratiile utopico-idealist-umoristice ale opozitiei. Care promite sa ne mute in paradis, daca ar veni la putere. Sa faca din economie bici, care sa si pocneasca.
Lumea intreaga este tulburata de scadenta la care a ajuns statul social-asistential. Am trait bine pe datorii, pe imprumuturi, pe tiparit moneda. Nu pe productie serioasa de marfuri si servicii vandabile. Cu exceptia Germaniei si a altor catorva tari.
Populatia a vazut in ce situatia e Grecia, care daca n-ar fi fost legata prin moneda euro de Uniunea Europeana, ar fi fost lasata din brate cat ai clipi. Si ce reduceri de venituri trebuie sa faca. Din sectorul bugetar. Ca acolo s-au acumulat pierderile si dezechilibrele uriase. Care pot da peste cap toata economia unei tari.
Nici Portugalia, Spania, Italia nu stau mai bine. Tot pentru ca au trait in paradigma statului social, care da si da si da, fara sa stie de unde da. Iar la Londra, de cand au inceput si la ei reducerile de ajutoare de tot felul, asistatii fura din magazine ce nu pot cumpara.
Se discuta si la noi doar despre bugetari. Care sunt circa 1,2 milioane. De restul salariatilor nu discuta nimeni. Desi ei platesc, prin taxe si impozite, salariile, masinile, secretarele, excursiile bugetarilor. Ale bugetarilor de lux, cel putin. Ei, nebugetarii, pot fi dati afara, salariile lor amputate, n-au sindicate sa-i apere, se duc si muncesc in alte tari. Doar bugetarii sa traiasca.
Se mai discuta si despre asistati. Spune ministrul muncii ca avem 2 milioane de falsi neajutorati. Cred ca e prea mica cifra. Adica, diferenta pana la 6 milioane de asistati, sunt toti handicapati? Are Romania patru milioane de handicapati? Mi-e greu sa cred.
Si mai are Romania trei milioane de hectare de teren arabil care sta parloaga. N-are cine sa-l munceasca. Desi este unul dintre cele mai bune si ecologice din Europa. Dar avem, simultan, sase milioane de asistati. Ceva nu se leaga cu milioanele astea de hectare si asistati social.
Marele merit al actualei conduceri si al presedintelui Basescu ramane acela ca discuta deschis despre populism si despre multiplele deficite ale tarii. Si faptul ca a pus un jandarm (FMI) la spatele conducerii, s-o fereasca de isipite. Adica de cumpararea de voturi cu pomeni electorale. Si asta la mai putin de un an inaintea alegerilor locale. Inseamna aceasta decizie sinucidere politica a PDL? Vom vedea.
Se poarta discutii infinite, despre cum sa stimulam consumul intern ca premiza a dezvoltarii economice. Cu ce bani sa marim pensii si salarii, pentru a stimula consumul? Din imprumuturi? Si cine garanteaza ca vom avea o crestere economica care sa permita restituirea acestora? Ca America sufla din greu cu aplicarea acestei teorii. Si este America, nu Romania.
Se mai cere guvernului sa relanseze economia. Ca si cum ai lansa o bila catre un snop de popice. Daca ar fi asa de simplu ar fi facut-o de mult alte tari, care au o productie de bunuri si servicii stabila si importanta. Nu e cazul nostru. Guvernul nu are unitati economice in proprietate, iar acelea care mai sunt, vai de mama lor. Ne trag in jos. Nu are CSP-ul (Comitetul de STAT al Planificarii) la dispozitie. Poate face doar investitii, reduce fiscalitatea si acorda stipendii. Daca ar avea bani. Dar nu are. Ca se imprumuta sa plateasca pensii si salarii.
Asa ca trebuie sa invatam inca o lectie. Traim dupa cum muncim, vorba presedintelui Basescu. Chestia cu redistribuirea socialista este dubioasa. Dupa ce criterii se face redistribuirea asta? Dupa nevoi? Oho, dar cate nevoi nu am si eu. Si nu-mi da nimeni nimic. Sau dupa apartenenta la clientela si partid? Posibil. Pentru orice om cu mintea intreaga doar munca si proprietatea sunt izvor de venituri. In rest, totul e gargara socialista, buna de pacalit pe cine se mai lasa pacalit. Dupa cum si imperecherea asta, intre socialisti si liberali, este din start dubioasa, facuta doar pentru facilitarea accederii la ciolan. Secretul lui Polichinele.
In concluzie, decisiva va fi in anul electoral care a inceput intelepciunea populatiei. Care va crede cantecele de sirena ale opozitiei („va facem fericiti pe toti, in pofida crizei mondiale, doar sa ne alegeti”), sau pragmatismul si realismul actualei conduceri, care ne spune ca nu exista alta sansa decat reducerea cheltuielilor de intretinere ale statului, iar banii rezultati sa fie alocati infrastructurii, educatiei si sanatatii. Ca nu e drept sa obligam copiii si nepotii sa ne plateasca, in viitor, datoriile, adica ce bagam acum in burta, excursiile, concediile, vilele si masinile in care ne lafaim.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
