Se spune ca orice intamplare pe care o traim este in esenta neutra. Noi ii conferim atribute in functie de sistemul propriu de valori. Nicolae Steinhardt descrie in “Jurnalul fericirii” cum detentia din perioada comunista poate fi traita ca o experienta utila, de crestere interioara. Poti descoperi peste ani ca ai trait reusite care te-au imputinat si esecuri care te-au ridicat in proprii ochi. De ce n-am extinde ipoteza din start si asupra sistemelor pollitice? Dupa Revolutie am trait o etapa de demonizare a comunismului, acum descoperim ca si capitalismul are limitele sale. Putem condamna/ridica in slavi un sistem facand abstractie de societatea in care se aplica, de gradul de educatie, calitatea umana, sistemul de valori al celor pusi sa il implementeze si a celor care opereaza in interiorul sau?
Vorbim cu emfaza despre Grecia antica, leaganul democratiei, trecand repede peste caracteristicile societatii respective. Lasand la o parte inechitatea sociala niciodata pusa in discutie in orasul-stat (un grupuscul de 20-30.000 de cetateni, de doua ori mai multi meteci-“expatii”-si cateva sute de mii de sclavi fara drepturi) nu putem ignora gradul de educatie (desavarsita in scoli apoi in agora) al celor care o practicau. O populatie redusa numeric si relativ educata deci, cam ca in cantoanele elvetiene unde se practica cu succes democratia directa si institutia referendumului e foarte populara. Poate fi democratia un succes translatata in societati numeroase, lipsite de gradul de educatie necesar si cu un set dominant de valori care pune accent pe individualim si posesie? Obtinem, dupa caz, un amestec de populism si capitalism feroce, ori acelasi populism cu egalitarism de fatada, dar lupte interne pentru privilegii si putere de decizie.
Ciclic, capitalismul si comunismul isi organizeaza procese. Nu dam in judecata si natura umana?
Imi amintesc ce revolta a starnit cugetarea lui Ion Iliescu “comunismul, o idee generoasa aplicata prost”. Nu aplicarea a fost gresita, societatea in care s-a aplicat nu avea valorile necesare. Sunt comvins ca si despre capitalism, acum la 20 de ani de la Revolutie, sunt multi care pot gandi la fel, mai ales dintre cei cocosati de rate, sau locuitori ai oraselor monoindustriale in curs de desertificare. La ce v-ati fi asteptat dupa 45 de ani
de egalitarism fortat?
Complexele de inferioritate si dorinta de parvenire au dat repede nastere multor ocupanti de fotolii in Top 300, s-au facut in cativa ani averi care in societati asezate se fac in generatii. Nu eram pregatiti pentru capitalism asa cum nu eram pregatiti nici pentru comunism. Dovada ca oamenii sunt importanti si nu sistemul pe care il adopta o avem contempland socialismul decent din statele nordice, capitalismul
digerabil din Europa de Vest ori variantele sale extreme, cu bantustanele rasarind printre palate prin Africa si America de Sud sau cultul eficientei si profitului corporatist amintind de inceputurile industrializarii prin Asia.
Ce sens are atunci condamnarea comunismului, dincolo de discutabilul capital politic al celor care o propun? Sa condamnam si capitalismul pentru excesele sale din secolul trecut, pentru derapajele corporatiste din lumea a treia (vezi Cochabamba in Bolivia) ori modul in care castanele azvarlite in foc de bancheri sunt scoase acum de contribuabilul de rand? Ce vina au bietele sisteme cand societatea care le aplica e bolnava? Avem cenzura si politie politica si in capitalism (vezi Pinochet), simbioza stat-corporatism (Mussolini), putem avea chiar si comunismul-capitalist daca ne place China. Unde ca va ajunge lumea araba cu un import de democratie si capitalism? La fundamentalism sau impartire feudala a resurselor. Circulatia libera a ideilor poate genera progres si bunastare ori purificare etnica si genocid cum au patit-o niste state africane. Atentie, mare atentie deci la modul in care manuim lozincile si la ce se afla in spatele lor. Prea repetam ca niste tonomate refrenul orwelian din “Ferma Animalelor” - patru picioare-bine, doua picioare-rau.
Citeste si alte articole ale lui Cristian Dogaru
Alegeri SUA
Capitalismul genereaza intradevar excese din cauza unor cazuri particulare: lacomie, ticalosie, etc. Comunismul are insa raul in esenta lui, in tesatura lui intima, cuprinde in mod endemic raul si ura.
Oare domnul Dogaru nu cunoaste comunismul in esenta lui (dictatura proletariatului, eugenia sociala, etc.)?
A compara capitalismul cu comunismul este egal cu a compara un om cu vicii cu mostrul lui Frankenstein.
capitalismul in primu rand e legea junglei: cel mai puternic castiga (unde ala puternic poate fi , fizic, intelectual, dar cel mai probabil puterea banilor,... cum sunt obtinuti nu conteaza) asta nu e o lume violenta?!
comunismul... in teorie, e mai bun decat capitalismul
compara comunismul cu ceea ce ar trebui sa fie el nu cu niste exemple din istorie care sunt de obicei subiective
Pana cand noi romanii nu vom aborda o pozitie transanta fata de comunism, vom plati in continuare tribut trecutului, vom ramane la usa deschisa a custii, intrebandu-ne mereu daca e bine sa pasim spre libertate sau sa ne intoarce in cusca.
Pacatul capitalismului este ca s-a pierdut esenta: banul nu mai e o recompensa a valorii, ci e tot mai mult o recompensa a speculei. Speculantul castiga inzecit mai mult decat muncitorul care produce efectiv o valoare. Iar producatorul de valoare va fi afectat apoi de deciziile speculantului.
Sunt de acord ca si capitalismul are multe lipsuri. Insa marele lui avantaj este ca ai ocazia sa alegi. Ce scoala urmezi, in ce tara traiesti, unde muncesti, unde locuiesti, ce carti citesti, ce programe urmaresti la TV, ce masina conduci, cat esti dispus sa muncesti, unde calatoresti in concediu, cu ce haine te imbraci etc... Sigur ca optiunile iti sunt limitate de bani, insa personal nu cunosc om muncitor si deschis la minte sa fie si sarac.
erau tare umani, nu?
filozofu' lu' peste, vezi ca dai in extremism.
propune tu un model social in care oamenii sa fie manati de interesul global al societatii la fel de puternic ca pentru interesul personal, daca te dai asa rotund.
s-auzim.
Sunt foarte multe metode de dezumanizare. Doua din ele sunt comunismul si capitalismul. Eu nu cad in nicio extrema, doar stau si le contemplu. Din fericire sau din pacate am trait in ambele oranduiri si sincer nu mai vad capitalismul atat de mult superior cum il credeam la inceputurile lui in Romania.
Insa daca maine ma puneti sa aleg, voi alege desigur oranduirea actuala. Macar fata de comunism violenta e mai mult in limbaj si (inca) nu te inchide nimeni pentru ceea ce gandesti, ci numai pentru ceea ce faci (desi si asta e relativa).
Si eu personal am oroare de comunism. In '89 aveam 14 ani si dupa '89 nu mi-a fost intotdeauna bine in capitalism, dar il prefer categoric comunismului. Si nu sunt decat un cetatean obisnuit, nu sunt bogat.
Ideea autorului e alta si - in esenta - e simpla: conteaza enorm, dar enorm oamenii!
Iti dau un singur exemplu. Banal, dar adevarat.
Romania comunista a fost mult mai bogata, mai pasnica si in general un loc mai bun de trait, decat de exemplu Haiti capitalist si democratic. (Haiti e o tara din America centrala, populata majoritar de negri).
Desi comunismul si dictatura, in principiu sunt net inferioare democratiei si capitalismului, diferenta enorma dintre oameni (in cazul asta intre romani si haitieni) a compensat diferenta de sistem. Si astfel romanii - chiar sub dicatatura si comunism - au reusit sa creeze o societate mai bne decat haitienii care au beneficiat de democratie si capitalism.
La fel si cu China. Va intreb: ce ar fi fost daca in anii 80', de exemplu China trecea la democratie? Strict parerea mea, ar fi fost o tara sufocata de coruptie si mafie (nu ca acum n-ar avea, dar e mult mai mica decat daca era democratie), condusa econiomic de marile corporatii occidentale. Cu o putere aservita intereselor occidentului. Dar asa, acum, China cam sufla in ceafa Occidentului "obosit" si sufocat de ideea de "stat social", precum si de niste bancheri imuni la ideea de "faliment", oricat de catastofal ar fi fost managementul aplicat de ei propriilor bancilor. Celebrul "too big to fail" nu se aplica si statelor.....
Dar in China in prezent nu exista democratie. Nu ma refeream la comunism, ci la democratie. Acolo exista in prezent un singur partid. NU exista democratie, dar exista capitalism.
Si chiar daca acel partid e partidul comunist, clar nu e vorba in China de comunism pur.
Si aici, ca si la noi, vezi oameni care stau degeaba in fata caselor, "Doreli" care dau la lopata in timp ce alti 5 se uita cu interes, etc. Nu mai vorbesc de coruptie si de serparia din politica, asemanatoare pina la confuzie cu cea de la noi. Si la ei, ca si in Romania sint destui care il regreta pe fostul presedinte Duvalier (Papa Doc, pt. mai mult vezi Wiki et altera), cam cum pling nostalgicii nostri dupa Ceausescu.
Ce vroiam sa spun este ca bietii haitieni nu au avut adevarata democratie niciodata, istoria lor fiind un lung sir de dictaturi si lovituri de stat, finalizate - previzibil - cu eliminarea fizica a oponentilor.
Eu cred ca pina la urma dezvoltarea unei societati, oricare ar fi ea tine in primul rind de educatie si cultura, care, din pacate, nu se obtin peste noapte si de existenta unor conjuncturi norocoase.
Pina la 14 ani am trait sub comunism si chiar daca eram in preadolescenta in 1989, din amintiri si din din lecturi imi pot da foarte bine seama ca regimul trecut nu a adus nimic bun, oricit il regreta cei mai in virsta si din nefericire chir si tineri de 20-25 de ani care inghit pe nemestecate ce le povestesc cei mai in virsta.
nu trebuie sa traim cu ideea ca : "capitalism bun, comunism rau"
Totusi, autorul are si argumente valide si nu cred ca trebuie judecat atat de abrupt. Cred ca trebuie sa nu mai fim asa de indignati la parerile altora si sa ne rezumam la a le demonta cu argumente :)
Idealizarea comunismului si confundarea lui cu o idee nobila de "altruism si empatie" formeaza o greseala pe care o fac multi. Intr-adevar, comunismul propune - din capul locului - altceva: lupta de clasa, fara nicio legatura cu altruismul si empatia.
Condamnarea nu este a comunismului ca idee, ci a CRIMELOR comunismului. Aceasta e o diferentiere fundamentala. Aceste crime au existat si sunt dovedite; s-au facut exact in numele luptei de clasa si a mentinerii unui sistem nelegitim (mai ales in Romania).
O a doua eroare pe care o face autorul (in opinia mea) este folosirea alternativa a cuvintelor "societate" si "natura umana" pentru a denumi acelasi lucru. Natura umana trebuie acceptata asa cum este, neputand fi schimbata de la o zi la alta. De aceea, nu stiu cata vina o poarta o societate anume. Cum se spune, "orice padure are si uscaturi". Problema unui sistem este daca incurajeaza uscaturile si lichelele si in ce masura prolifereaza viciile.
Un sistem prost permite uscaturilor sa fie in prim plan... si asta in orice societate! nu exista societate ideala, toate fiind victime ale partii proaste din natura umana.
Ca o concluzie: ideal ar fi sa gasim un sistem suficient de reglementat incat sa blocheze sau macar sa limiteze extremele rele ale naturii umane, dar care sa nu fie dictatorial.
Se poate? Merita o dezbatere, cu argumente si solutii concrete.
Felicitari inca odata, mai ales pentru curaj!
Din punctul meu de vedere diferenta fundamentala intre comunism si capitalism e ca unul este o evolutie naturala a societatii, care a avut loc timp de secole (de jos in sus), in timp ce celalalt a pornit de la o filosofie si a fost impus (de sus in jos) – acum ghiciti care si cum :)
Mai mult, daca ne uitam in istorie vedem ca societatile capitaliste au evoluat, in timp ce toate experimentele comuniste au esuat (din cauze interne sau pentru ca pur si simplu nu au putut sa tina pasul cu celalalt sistem). Asadar comparatia se face intre un sistem (inca) functional si unul inaplicabil.
A nu se intelege ca sistemul capitalist e bun! Marele sau avantaj e flexibilitatea, faptul ca s-a adaptat: in urma crizelor prin care a trecut s-a transformat putin cate putin, in tip ce sistemul comunist s-a prabusit.
Punct. Restul e visare „ce-ar fi daca...”
1. Comunismul este un sistem gresit din start si oriunde si de oricine ar fi aplicata duce in acelasi punct. (A se revedea "Drumul catre servitute - F Hayek). De ce e gresita din start? Pentru ca ignora natura umana si realitatile sale.
2. Capitalismul este o idee naturala..deci buna. Insa predispusa la excese si la ascaparea usoara a haturilor din frau. Din acelasi motiv, caracteristicile naturii umane.
3. Acolo unde nu exista educatie si repere morale suficiente nu poate functiona niciun sistem de organizare a societatii in afara legii junglei.
4. Restul sunt povesti
Articolul de fata se refera si la situatia din Anglia din zilele noastre.
Pe scurt, cateva date. Anglia in prezent este una dintre cele mai bogate tari din lume. Anglia este o democratie. In Anglia se respecta drepturile omului. Anglia beneficiaza de un sistem de invatamant, cel putin primar, gimnazial si liceal gratuit. In Anglia nu exista rasism (decat poate cazuri strit izolate si rarisime). Anglia are o piata a muncii generoasa, daca sute de mii de est europeni (majoritatea fara prea mare pregatire) isi gasesc loc de munca acolo. In Anglia exista o asistenta sociala care iti garanteaza o viata decenta chiar daca nu faci nimic!
Acesti tineri "revoltati" din zilele noatre sunt cetateni britanici, a doua sau a treia generatie din fostii imigranti. NU sunt imigramni. Vorbesc in genere numai engleza, sunt pur si simplu britanici.
Dar, cu toate astea, acesti tineri - intr-o majoritate covarsitoare - sunt de origini extra-europene, negri, arabi, etc. au un comportament strict de lumea a treia!!!! Coroborat cu rata lor de natalitate foarte mare, tarile astea au o problema grava, dar grava de tot, legat de viitorul lor, ca tari! E grav de tot, si asta se va vedea din ce in ce mai pregnant in anii si deceniile ce vin. Dar ma rog, deocamdata, in 2011, comentariul meu de acum probabil va fi considerat rasist. Nici nu mai conteaza. Realitatea e suverana si chiar nu tine absolut deloc cont de toate istericalele "corecte politic".
La toata aceasta expunere ar mai trebui adaugat ca gradul de educatie al unei societati are la baza precepte morale, filosofia, religia.
Din nefericire, asistam la o disolutie a statului si a individului in vestul UE (si USA) datorita acestor lipsuri - vrem cat mai repede si mai usor dar ce? Liderii din vest sunt la baza liber-cugetatori, morala si etica NU exista in capitalismul feroce iar filosofia mai departe de sex nu a facut pasi.