In mai putin de 2 saptamani, de la cresteri de salarii iminente pentru bugetari inca din 2011 s-a trecut la unele problematice si in 2012, an electoral. De la optimism pe pietele financiare, la panica. De nu reusesc analistii, expertii, marii guru financiari livrati de mass-media sa nimereasca estimarile, macar pe departe? Simplu, atunci cand nu sunt pur si simplu agenti de marketing sau electorali, expertii extrapoleaza liniar informatiile existente, facand abstractie de “lebedele negre” care pandesc dupa colt.

Va mai amintiti de analizele cu care brokerii inundau piata in preajma listarii Fondului Proprietatea la bursa? Optimism necenzurat, preturi tinta pentru o actiune FP intre 0,72 lei (BCR a fost chiar modesta aici, salutari Mihai Caruntu!) si 0,96 lei (Raiffeisen Zentralbank Österreich). Ba, tin minte ca vorbind cu cineva de la o casa de brokeraj autohtona, am aflat ca actiunile se vor tranzactiona la un moment dat peste activul net unitar (!), doar are active bune Fondul, din domenii cheie. Sigur, ar mai trebui spus ca exista in curtea SSIF-ului cu pricina si un fond mutual care investise masiv in FP inainte de listare, deci...wishful thinking. Acum o actiune e 0,4 lei si nimeni nu se mai inghesuie cu perspectivele optimiste (ca sa ma auto-tamaiez inca o data, am avertizat pe Hotnews ca FP va fi o mare dezamagire pentru cei ce cumpara repede, vezi aici). Nimeni nu introdusese in ecuatie posibilitatea scaderii actiunilor dupa listare, ceea ce s-a si intamplat, constant, cu exceptia perioadei scurte de usor rebound, cand Fondul si-a rascumparat propriile actiuni.

De ce se inseala analistii atat de des? Doua motive pot fi invocate

1) E o strategie de marketing. Ce vedeti de regula pe la televizor sunt analisti inregimentati in banci, case de brokeraj, institutii guvernamentale. Ei sunt acolo sa vanda ceva, fie si propria imagine institutionala. Cum clientii dau buzna pe cresteri sa cumpere si doar putini se inghesuie pe scaderi sa shorteze, e mai profitabil sa afisezi optimism, chiar daca datele reale nu ar indemna la asa ceva.

2) Analizele sunt o fotografie a prezentului dar viitorul e mereu surprinzator. Datele care razbat din rapoartele bancilor, brokerilor sunt o extrapolare liniara a prezentului. Putini introduc mai multe scenarii (pesimist/optimist/neutru) din considerentele expuse mai sus. Chiar in ipoteza ca analistul in cauza e de buna credinta, viitorul contine o doza de hazard imposibil de surprins, cu atat mai mult in vremuri de criza cand nisipurile sunt miscatoare.

De exemplu, era imposibil ca ratingul SUA sa fie scazut? Nu, daca observam cum s-a comportat cea mai mare economie a lumii in ultima vreme. Avand in vedere insa conformismul marilor agentii de rating, temenelele pe care le-au facut pana acum in fata clientilor, decizia S&P a luat prin surprindere. In alta ordine de idei, cine a spus asta “SUA vor fi mereu o tara de rating maxim, indiferent de ce spun agentiile”? Sigur Obama? Schimband putin numele proprii si contextul, nu cumva Goebbels?

Una peste alta, ignorati orice viziune pesimista/optimista care are un orizont de timp mai larg.

“Pe termen lung vom fi oricum morti” spunea un clasic. N-am auzit de clarvazatori care s-o fi nimerit-o la o ora de maxima audienta. Ori sunt popularizati intens si se inseala copios, ori sunt ignorati de toti si aflam ca au indicat corect viitorul. Poate pentru ca orice previziune cunoscuta de multi, este filtrata si modificata de asteptarile si temerile fiecaruia iar asta modifica viitorul comun.

Acum, media abunda de viziuni pesimiste. Sunt justificate? Da, in cea mai mare parte. Focalizarea media se poate schimba? Bineinteles, daca apar noi injectii de lichiditate, declaratii conjugate ale autoritatilor centrale, supralicitari din partea unor mari investitori gen Buffett, etc. Pe termen lung insa, doar o responsabilitate crescuta din partea Guvernelor si constructia unor bugete echilibrate cu frana trasa pe cheltuieli ar mai putea schimba ceva. Altfel vom avea o succesiune dureroasa de depresii temporare si sperante renascute moarte.

Citeste si alte articole pe blogul lui Cristi Dogaru