Poti sa faci un million de grafice, de analize, poti sa dai drumul tiparnitelor si sa te amagesti ca dragostea cu forta poate da nastere unor copii frumosi si destepti. In realitate, cresti niste retardati cu porniri oedipiene. Dintre toate uniunile monetare, extrem de putine au venit pe cale naturala economica, majoritatea covarsitoare fiind decise politic. Si ca sa parafrazez o vorba celebra, cine ridica arma politica (in economie), de ea va pieri. Mai intai, cateva remarci generale.
Politicul inainteaza intotdeauna mai greu si mai birocratic decat economicul. Pai cum arata din punct de vedere economic Europa in 1998, cand s-au pus bazele Eurozonei si cum arata ea acum, in 2011?
Citeste aici Cat va mai dura experimentul?
Nu deficitul Greciei , Italiei sau cel al Spaniei genereaza si perpetueaza criza, ci constructia politica necongruenta cu cea economica. Cele doua “brate” ale Uniunii par a fi doua grefe fara legatura cu corpul si care in niciun caz nu se coordoneaza in miscari. Acum se incearca “retusarea” diferentelor, dar se face lent, tarziu si confuz.
E drept ca SUA au trait si continua sa traiasca pe datorie, dar au o economie cu cojones. Vorba d-lui Vasilescu-BNR, totusi Internetul nu l-au descoperit malgasii. Nici retelele mobile, nici circuitele integrate, ca sa nu mai discut de inventiile si descoperirile spatiale sau din medicina. Ca isi au bubele lor, este evident, dar nu acesta e acum obictul discutiei.
De regula, dupa asemenea crize manifestarile extremiste se inmultesc si se adancesc. Fiecare economie incearca sa isi protejeze locurile de munca, populatia samd, drept pentru care se recurge la masuri protectioniste. Care dau nastere manifestarilor sovine si provoaca tensiuni interetnice. Speram ca aceasta criza sa nu dureze atat incat istoria sa se repete.
Obsesia monedei unice a existat de la Copernic incoace. Sau de la un neamt mai anonim- Johann Agricola d’Eisleben, pe la 1530 (Agricola, Sybenhundertundfünfzig deutsche Sprichworter, Haguenau, 1534) care a pus-o si in versuri.
Cat despre programele de relaxare monetara de tip QE, se faceau de acum cateva sute de ani dar cel care se intindea cu gluma, platea. Acum greseste unul si platesc toti. In SUA, de exemplu, existau aproximativ 1600 de bănci care emiteau bancnote diferite (asta la mijlocul secolului trecut)- instituirea unui sistem bancar central avand loc abia in 1913, dupa criza si panica din 1907. (R. H. Timberlake, The Origins of Central Banking in the United States, Cambridge (Mass.), Harvard Univ. Press, 1978)
Exemplul Italiei este asemanator. Infiintarea Bancii Italiei in 1893 prin fuziunea mai multor banci regionale care tipareau bani dupa necesitatile de moment. (V. Sannuci, The establishment of a central bank: Italy in the nineteenth century. An European central bank? Perspectives on monetary unification after ten years of the EMS.Cambrige, University Press, 1989, p. 244-289.).
Nu mai zic de faptul ca la 1 mai 1866, cand dupa ani buni de deficite ingrijoratoare, Italia ia decizia tiparirii de bani din care sa isi finanteze razboiul impotriva Austriei. Legea lui Gresham intra in functiune iar Italia ajunge si un demn exportator de inflatie (mai ales in Franta, unde 16% din banii in circulatie proveneau din Italia). De fapt, politica monetara italiana a fost cea care a pus cel mai serios umarul la destramarea Uniunii Monetare latine. – vezi M. Flandreau, On the inflationary bias of common currencies. The Latin Union puzzle, European Economie Review, n° 37, 1993, p. 501-506.
Una peste alta, cauzele posibilei destramari viitoare a actualei Uniuni Monetare Europene nu trebuie cautate in criza. Ea a jucat doar rolul apei din pahar, care ia forma vasului. Materialul din care e confectionat paharul e insa prost.
Aici puteti citi o buna analiza a editiei de azi a Financial Times.
Vezi aici unde se duc Uniunile monetare cand se duc sau aici despre uniuni, reuniuni si nunti monetare
Citeste si comenteaza pe blogul Hymerion
0
0
