Italienii sunt intr-o situatie incomparabila mai buna decat grecii, dar asta nu ii ajuta cu nimic atunci cand vine vorba de penalizarea din partea pietelor. Practic vorbind, lucrurile stau asa: Italia sta bine la deficitul bugetar si a trecut relativ bine prin criza, daca ne uitam la cresterea economica. Ceea ce platesc italienii este de fapt lipsa de incredere si risipa in debile batalii politice care spulbera increderea in intreg sistemul. Berlusconi a facut un plan de restructurare prin care a incercat sa aloce cateva sute de milioane pentru salvarea propriilor firme, lucru tratat de investitorii seriosi drept o "smecherie" tipica italiana. Cum sa fii de accord cu asa ceva?
Italia, cum spuneam, sta acum bine la capitolul buget. Numai ca batalia politica, starea permanent conflictuala de acolo tine in suspans investitorii care nu stiu pe ce decizii italienesti se mai poate miza. Reamintesc aici ca Ministerul Economiei din Italia a cerut masuri "serioase" de austeritate, planul propus prevazand reducerea deficitului bugetar la doar 0,2% din PIB pana in 2014, de la 4,6% din PIB in 2010. Pentru perioada 2013-2015 , planul ar urma sa se ridice la 43-47 miliarde de euro. Cat priveste cresterea economica, in primele trei luni din 2011 economia Italiei a crescut cu doar 0,1%, sub asteptarile analistilor.
"Fotografia" economica a Italiei arata rezonabil acum. Insa investitorii nu penalizeaza prezentul ci proiectiile in viitor ale incapacitatii de a lua in prezent decizii absolut necesare. Italienii, la fel ca si grecii, ca si spaniolii stiu ce trebuie sa faca, dar ezita sau nu vor sa aplice, din ratiuni de calcul politic. In plus, investitorii isi fac propriile calcule: Italia isi va reduce cheltuielile. Asta va apasa asupra cresterii economice (si asa firava). Ei au avut o crestere de 0,1%, ceea ce inseamna ca le-au scazut veniturile in conditiile in care taierile de cheltuieli au fost nesemnificative. La actualul PIB, ai o datorie de 140%. Daca PIB-ul ramane acelasi, ponderea acestei datorii va creste, inrautatind situatia. Trichet a marit dobanda cheie, ceea ce apasa greu asupra efortului financiar al Italiei din privinta achitarii serviciului datoriei.
Evident, situatia Italiei nu se compara strict financiar cu cea a Greciei. Ambele state au insa aceleasi probleme: un nivel inalt al coruptiei si o volatilitate ridicata a deciziilor politice. Macar dupa aceste doua criterii, Romania are multe de invatat din crizele Greciei si Italiei.
3
12
